Tot felul de filme pe la TIFF! Lungi, scurte, bune, nebune, să ai de unde alege… Atâta doar că nu apucai să vezi chiar tot – mai mult de patru pe zi nu puteai urmări, rămânând, totuÅŸi, odihnit, lucid, dornic de film.

Au fost, însă, unele care te storceau de puteri, de nu mai erai în stare să vezi altceva după ele. Vorbim aici de trei producţii (Doamnele de onoare, Cerul, pământul şi ploaia şi Delta), di­fe­rite ca valoare ca de la cer la pământ; pe care le-am văzut la TIFF în trei zile diferite. Şi asta fiindcă imaginea lor a avut o intensitate atât de pătrunzătoare a semnificaţiei şi un tempo atât de lent, aproape încremenit, încât se amestecau, oarecum, pelicula cu pictura. Hai să vedem, pe rând, ce a propus fiecare din filmele astea, de la poveste la picturalitatea imaginii de care ziceam.

Ar fi în, primul rând, Las Meninas (tr. Doamnele de onoa­re), film ucrainean din 2008, regizat de Igor Podolchak într-o casă de vară din inima pădurii, unde… Unde nu ÅŸtiu ce să-Å£i spun că se întâmplă, pentru că fil­mul e o încâlcire de imagini ÅŸi replici din care abia poÅ£i stoarce câteva semnificaÅ£ii. Sigur că din sinopsis-uri înÅ£elegi tot (?), Å£i se spune ceva despre o familie „torturată emoÅ£ional ÅŸi psihologic de cerinÅ£ele nenumărate ÅŸi insistente ale fiului bolnav”. Dar ce te faci fără sinopsis? ÃŽÅ£i spun eu: rămâi cu gura căscată că ai nimerit la un film în care numai regizorul pricepe ce a vrut să facă. BineînÅ£eles, vezi câteva personaje care pălăvrăgesc fără noimă în jurul unei mese, pe care se pune în continuu de mâncare. ToÅ£i înfulecă, toÅ£i dau din gură despre te miri ce amănunte, numai de ei ÅŸtiute ÅŸi… cam asta e tot. Dar singur regizorul poate fi 100% sigur că personajele alea sunt într-adevăr mama, tata, sora ÅŸi fiul, ÅŸi asta fiindcă puÅ£inele căi prin care le poÅ£i cunoaÅŸte sunt confuze. Adică, ai de-a face cu un scenariu înÅ£esat de replici haotice, despre lucruri total nelegate între ele, repetate obsesiv, replici care stârnesc personajelor un interes pe care tu nu  prea apuci să-l înÅ£elegi.

Nu cred, totuÅŸi, că asta i-a fă­cut pe mulÅ£i să iasă de la film. Lipsite cu adevărat de mo­ti­vaÅ£ie narativă sunt acÅ£iunile scurt­circuitate ale personajelor, care pică parcă din cer. Pardon, din iad, fiind scabroase din cale-afară, aruncate pe peliculă parcă de dragul provocării. La asta se adaugă gros-planurile deformate; miÅŸcările greoaie ale personajelor; vorbăria lor dezinteresată, dar nejustificată, parcă anti-cehoviană; muzica stridentă ÅŸi atonală, care amplifică acolo unde nu vezi de ce ar fi nevoie de suspans; zgomotele permanente din casă, care însoÅ£esc imaginea; ÅŸi o puzderie de panoramări lente, cu schimbări de ritm neaÅŸteptate ÅŸi – cel mai grav – obscure ca semnificaÅ£ie. Åžtiu că toate aceste elemente de ambianţă au rolul lor de a transmite visceral o stare de teroare psihică; totuÅŸi, abuzul de vizualitate e la vedere ÅŸi supără.

Altminteri, filmul ar putea fi lăudat cap-coadă pentru rafinamentul imaginii – cu citate evidente din estetica jocului de penumbre, umbre ÅŸi contururi a lui Caravaggio, precum ÅŸi din delicateÅ£ea stranie ÅŸi neli­niÅŸtitoare a compoziÅ£iilor lui Ve­las­quez (de unde ÅŸi titlul…); sau din pictura intimistă-burgheză a epo­cii victoriene. Dar una e să ci­tezi, cu sprijin ÅŸi justificare în naraÅ£iune, ÅŸi alta e să băltească filmul de metafore vizuale, de dragul exerciÅ£iilor de stilistică regizorală. Unii ar putea să sară ca arÅŸi, spunând că e old-fashioned să  mai cauÅ£i sensuri ÅŸi story în film. Da, dar lucrând fără un minim suport narativ, nimic nu te va opri să introduci în film absolut orice, în numele esteticii, punându-le tuturor răbdarea la încercare. Cum a făcut-o, fără rost, această proastă înÅ£elegere a structurii filmului de artă, adică Doamnele de onoare…

Cam la fel stau lucrurile şi cu Cerul, pământul şi ploaia (Chile-Franţa-Germania, 2008, r. Jose Luis Torres Leiva), la care lumea s-a îmbulzit mai ceva ca la târg. Dar una era înghesuiala din sală, şi alta starea de vizionare care a cuprins publicul.  Altfel spus, a fost mai importantă receptarea filmului decât filmul în sine. Povestea din Cerul, pământul şi ploaia contează şi ea, prin sce­nele de viaţă ce o surprind pe tânăra Ana ducându-şi zilele într-un un sat de munte, unde îi poartă de grijă mamei bolnave şi surorii depresive. Cât despre sat, nu este unul idilic, ci o adunătură mohorâtă de căsuţe, amestecate cu noroiul şi cu ploaia. Totul pare înghiţit în rutina şi singurătatea care macină sufletele şi le re­du­ce la tăcere, întreg filmul fiind aproape mut, amintindu-ţi de tăcerile apăsătoare şi de scenografiile sterile din Nói, albinói (r. Dagur Kári) sau Whisky (r. Juan Pablo Rebello), ambele câştigătoare de trofee TIFF. E atâta monotonie, încât nici măcar când Ana e concediată şi, apoi, angajată ca menajeră în casa unui bărbat de care, pesemne, îşi va lega viaţa, lucrurile nu se precipită, ci rămân înţepenite în aceeaşi muţenie de ciment.

Cam asta e povestea. Dar felul în care ajunge ea la public e… cu totul altceva. Mă refer la insistenÅ£a grozavă cu care camera de filmat întârzie, molatec, pe cea mai măruntă ac­ţi­une sau detaliu scenografic. Filmul e plin de panoramări ÅŸi trans­focări, una mai lentă ca alta, ca­re fac ca imaginea să inflameze sem­ni­ficaÅ£iile oricărui gest sau obiect ne­însemnat. Sigur, după prima ju­mătate de oră era cât pe-aici să-mi placă soluÅ£ia asta de regie. Nu mă puteam abÅ£ine să laud lirismul acestui eseu vizual, în care tăcerile, chipurile ÅŸi peisajele largi păreau să aibă o estetică numai a lor, bine lucrată vizual. Ba chiar eram gata să aÅŸez filmul ăsta lângă producÅ£ii de primă mână în materie de literaritate ÅŸi poetică a portretelor ÅŸi naturilor moarte, cu valenÅ£e interioare (ca Nostalgia lui Tarkovski, Strigăte ÅŸi ÅŸoapte al lui Bergman, Deer Hunter al lui Michael Cimino).

Dar, hei, m-am răzgândit ime­di­at; fiindcă Cerul, pământul ÅŸi ploaia n-a făcut decât să fure meserie de la toate aceste capodopere, cu care nu are decât slabe atingeri la nivel imagistic. Din păcate, e o construcÅ£ie narativă subÅ£ire, care nu e în stare să motiveze ritmul greoi ÅŸi să-l captiveze, cât de cât, pe spectator. Bun, faci film de două ore, în care imaginile curg lent, vrând, astfel, să dai valoare picturală fiecărui cadru. Dar unde e plăcerea vizionării, dacă tu vii cu o poveste previzibilă da capo al fine, fără brumă de surpriză, ori de contrapunct? Nasol… Adică îngrijorător, pentru că e plină cinematografia de scenarii slabe ÅŸi de pretenÅ£ii de artă adevărată, doar pentru că seamănă cu arta adevărată.

Dar, în ultima zi de TIFF am văzut Delta. Åži bine am făcut, pentru că m-am simÅ£it răzbunat pentru toate orele de vizionare ÅŸi nervii întinÅŸi de la te miri ce pelicule care nu erau nici cinematografie, nici pictură. Del­ta este o producÅ£ie maghiară, în regia unuia care a mai trecut pe la TIFF, în 2005, cu Johanna, un musical superb. ÃŽl cheamă Kornél Mundruczó ÅŸi e proaspăt întors de la Cannes, unde, atenÅ£ie, a fost răsplătit cu premiul FIPRESCI ÅŸi o nominalizare la „Palme d’Or” pentru acest lungmetraj, produs în 2008.

Bag mâna-n foc că-l aşteaptă încă multe alte premii, pentru care am găsit destule motive în timp ce urmăream acest minuţios eseu vizual despre lumea tăcută a Deltei Dunării, unde se naşte dragostea incestuoasă între doi fraţi, regăsiţi după o lungă des­păr­ţire.

Nu e, însă, nimic revoltător la mijloc, şi asta pentru că iubirea lor e o reacţie firească la ura ani­malică a celorlalţi. Cu ei au de-a face cei doi tineri, aşa încât îşi construiesc propria lor că­su­ţă la­cu­stră, departe de lume, nau­fra­giaţi în acest peisaj cu apă. Ca să înţelegi mai bine, e un soi de variantă, ne siropoasă, a vechiului hit hollywoodian Laguna albastră. Însă povestea are atingere mai degrabă cu mecanismele dra­ma­tice din tragediile greceşti, în care recunoaşterile idilice frate-soră sunt răsturnate de orori. Spun asta pentru că filmul se încheie amar, cu uciderea cuplului de îndrăgostiţi de către sătenii care nu le mai suportă fericirea.

Toate sunt cuprinse, în Delta, într-un mănunchi de scene care curg apăsat, cu viteza picăturilor de perfuzie. Te laÅŸi furat de frumuseÅ£ea picturală a cadrelor cu imagini din deltă, scăldate în jocuri de lumini rupte parcă din scenariile rustice ÅŸi statice ale impresionistului Giovanni Segatini. Plus că abia dacă se spun câteva replici – ÅŸi ele convenÅ£ionale – între personaje, comunicarea vitală fiind arti­cu­lată altfel: prin gesturi ÅŸi priviri care fac din acest film un studiu splendid despre tandreÅ£e. Åži îţi tihneÅŸte toată această liniÅŸte a poveÅŸtii, a personajelor, care spu­ne tot ce trebuie să ÅŸtii despre ele, cam ca în bizarul Bin-jip al lui Kim Ki-duk.

Delicatesa casei e, însă, coloana sonoră: sunete metalice sinistre, în surdină, precum şi muzica lui Félix Lajkó, cu duet de viori care-ţi taie răsuflarea. Am mai găsit aici împlinirea echilibrată, narativ şi vizual, a unor motive dramatice care, în alte filme, erau folosite strident (precum violul fetei, din Irréversible de Gaspar Noé, sau Calvarul lui Fabrice du Weltz).

Ca să închei, mărturisesc că Delta mi-a rămas în minte nu doar ca cel mai valoros film de la TIFF 2008, ci şi ca una din cele mai rafinate construcţii cinematografice din câte mi-a fost dat să văd până acum.

Chit că doar unul din trei a fost ok, nu-mi pare rău că am văzut filmele acestea. Le-aş vedea din nou, poate cu şi mai multă răbdare pentru studiul imaginii. Deşi, dacă mă gândesc bine, cinematografia a fost dintotdeauna mult mai mult decât montaj pretenţios şi riscant de imagini.