Cineva a scris Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa, nişte – pe atunci – contemporani, au montat-o şi alţii i-au consemnat statutul de moment zero al dramaturgiei româneşti.
Au trecut aproximativ 220 de ani de la acel moment, succedându‑se generaţii de contemporani între ei; au trecut şi 13 ani de la prima ediţie a Festivalului Dramaturgiei Româneşti, organizat în fiecare an de către Teatrul Naţional Timişoara.
Ultima ediţie a acestui festival (şi cu siguranţă nu cea din urmă) s-a desfăşurat între 4 şi 12 octombrie 2008, reunind producţii autohtone şi internaţionale, ateliere de dramaturgie şi regie, lansări de carte, conferinţe dar şi concerte, toate având, mai mult sau mai puţin, ca temă scriitura de teatru românească.
Noutatea acestei ediţii constă în prezenţa copleşitoare a pro­ducţiilor teatrale bazate pe o dramaturgie contemporană spec­­tatorilor şi nu bunicilor, stră­bu­nicilor şi a altor ascendenţi.
De altfel, era de aşteptat. Pe teritoriul României, la începutul secolului XXI, producţia de texte de spectacol noi ce se inspiră dintr-o realitate imediată şi apelează la o estetică minimalistă, uşor tributară mai vechilor curente naturaliste, se înscrie  într-un model generalizabil la nivelul întregii Europe. Probabil mai activ manifestat în spaţiul german, britanic sau în cel al statelor ex-sovietice, acest tip de dramaturgie a avut parte de un  debut timid, strecurându-se pe scene atunci când găsea loc printre montările estetizante ale textelor contemporane lui Mihai Viteazu şi Baba Novac. Astăzi, după recentul experiment al lui Andrei Şerban cu Spovedanie la Tanacu, ori după proiectul la care Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” a participat, Bulandra Underground. Blog the Theater, se poate vorbi despre un fenomen teatral intrat în mainstream. Ar mai fi de adăugat ca simptomatică pentru acest fenomen şi organizarea unui microfestival „Sarah Kane” la Cluj. S-au vehiculat tot felul de nume pentru acest fenomen, însă avalanşa de „-isme” ce a caracterizat perioada avangardelor impune azi o oarecare prudenţă în ceea ce priveşte limitarea la o etichetă autoimpusă.
Revenind la Festivalul Drama­turgiei Româneşti, programul aces­tuia a propus  mai multe secţiuni.
Între 4 şi 11 octombrie, publicului i-au fost oferite spre vizionare cel puţin 3 spectacole pe seară aflate în concurs. Excepţia a constituit-o prima seară, cea de sâmbătă, 4 octombrie, când singurul spectacol prezent a fost montarea lui Radu Afrim pentru „Kulturfabrik Luxemburg” a textului lui Matei Vişniec, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte.
A doua zi, versiunea Marianei Cămărăştean pentru Teatrul Act, a textului Alinei Nelega Amalia respiră adânc a deschis seara, acesteia succedându-i-se Nevasta lui Hans sau Ce să caute un înger în oraşul acesta – spectacol suprarealist, a cărui dramatizare şi regie e semnată de Ion Sapdaru după Nichita Danilov, la Teatrul Naţional Iaşi şi Chat de Ştefan Caraman, în regia lui Dan Vasile la „Teatrul π Buni”, Piatra Neamţ.
Luni, 6 octombrie, seara a început cu Ploaia care nu încetează de şi în regia Theodorei Herghelegiu la Teatrul „George Bacovia” Bacău. În continuare Bulandra Underground. Blog the Theater a fost prezent doar cu două din cele trei spectacole încorporate în proiect: Buy me with a coffee de Peca Ştefan, în regia Anei Mărgineanu şi Scent of a woman de Daniel Popa şi Marius Florin Pescaru, în regia lui Daniel Popa. Seara a fost închisă de Stă să plouă al Liei Bugnar, cu regia semnată de Jiři Trnka, produs de ICR, Praga la „Prvi Druzstvo”.
Marţi, 7 octombrie, Jocul de-a adevărul al Liei Bugnar coregizat de aceasta cu Dorina Chiriac, la teatrul Metropolis, Bucureşti, a fost urmat de controversatul spectacol Spovedanie la Tanacu după Tatiana Niculescu Bran, pus în scenă la Teatrul Odeon, de Andrei Şerban. Seara a fost închisă de Ovidiu Mihăiţă de la compania locala „auăleu teatru de garaj şi curte”(sic!) care a pus în scenă Spălătorul de creier de Matei Vişniec
Miercuri, în concurs s-a aflat doar un singur spectacol: Deformaţii de poeţii Mitoş Micleuşeanu, Claudiu Komartin, Răzvan Ţupa şi Adina Zorzini, în regia lui Marcel Ţop, pus în scenă  la Teatrul Luni de la Green Hours. Celelalte două spectacole  din acea zi au aparţinut altei secţiuni, fiind în afara concursului.
Joi, 9 octombrie, Alexandra Badea şi-a prezentat versiunea asupra textului Fuck You, Eu.Ro.Pa! de Nicoleta Esinencu, produs la „Compagnie Europ’Artes”, Paris. Apoi, din oraşul vecin, Arad, Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, a ve­nit un spectacol de Alexander Hausvater, după un text de Ştefan Zweig, Amoc. Seara a fost închisă de spectacolul proaspătului ab­sol­vent al FTT –UBB Cluj, Cristian Ban, cu Coca Blues de Ioan Peter, produs de către teatrul gazdă.
Vineri, Gianina Cărbunariu şi-a prezentat ultimul text pus in scenă,  de data aceasta la Teatrul Mic din Bucureşti, Poimâine alaltăieri. A urmat, textul câş­ti­gător UNITER al Mihaelei Mihailov, Complexul România, pus în scenă de Alexandra Badea la Teatrul Naţional Bucureşti. Un mai vechi spectacol, care a apucat să facă istorie, a închis seara: Ziua f… a lui Nils (aşa scria pe toate afişele), de şi în regia lui Peca Ştefan, la Teatrul Luni de la Green Hours, Bucureşti.
Sâmbătă, o altă producţie a ICR Praga, de data aceasta în colaborare cu Universitatea de Arte din Bra­ti­slava, a deschis seara: Stop the tempo al Gianinei Cărbunariu în regia lui Anton Korenci. A urmat Portretul doamnei T de Ana  Ma­ria Bamberger, în regia Lianei Ceterchi la ArCub, Bucureşti şi un nou text al dramatrugului şi criticului de teatru Mihaela Mihailov, Interzis sub 18 ani, pus în scenă de Ioana Păun pentru Teatrul Foarte Mic, Bucureşti.
Ultima seară, cea de duminică, 12 octombrie, a fost seara premiilor: Mansardă la Paris… a primit premiul pentru cea mai bună regie (Radu Afrim) şi ce mai bună interpretare masculină (Valéry Plancke); Jocul de-a adevărul al Liei Bugnar a primit premiul pentru cea mai bună interpretare masculină (Andi Vasluianu) într-un spectacol de studio, interpretare feminină (Dorina Chiriac) într-un spectacol de studio; Spovedanie la Tanacu le-a adus actriţelor Ramona Dumitrean şi Tokai Andrea premiul pentru cea mai bună interpretare feminină; cel mai bun text dramatic al anului 2008 a fost desemnat Bye, bye, America de Carmen Dominte.
Gala Premiilor FDR a adus pe scenă spectacolul Trei surori de mai puţin românul A.P. Cehov, în regia Adei Lupu.
Alături de spectacolele ce au făcut parte din concurs, în Secţiunea Satelit au fost prezente: Urban Kiss de Răzvan Mazilu; Cântarea Cântărilor în regia Cătălinei Buzoianu; Boala Familiei M de Fausto Paravidino (italian) în regia lui Radu Afrim; Hold‑УП Akbar sau Toţi în America!” de Radu Pavel Gheo (e român, dar organizatorii, care sunt şi producători ai spectacolului, au optat pentru a-l menţine în afara concursului), în regia lui Ion-Ardeal Ieremia.
Totodată în cadrul Secţiunii Laborator, în interiorul Muzeului de Artă din Timişoara, organizatorii au pus la punct „o fabrică” în care nume sonore ale regiei de teatru şi dramaturgiei  din România au susţinut o serie de ateliere. Este vorba de: Radu Afrim cu atelierul Jocul de-a vacanţa. Textul clasic – un pretext?, Radu Apostol cu Teatrul ca artă colectivă, Mihaela Mihailov & Alexandra Badea cu Patologia regulilor de supravieţuire optimă, Alexandru Dabija cu  atelierul Cum se alcătuieşte o distribuţie, Ion-Ardeal Ieremia & LARK Play Development Center cu Emigrating to America.
Alături de spectacole şi ateliere, fiecare seară a găzduit câte un concert (Paraziţii, Teneripe, Boris Kovac & La Campanella Orchestra, Taraful din Clejani, Maria Răducanu), ultimul, cel din seara decernării premiilor, fiind susţinut de (regretata, n.r.) Anca Parghel.
Privind retrospectiv la ediţiile din ultimii trei ani ale Festivalului Dramaturgiei Româneşti, e de apreciat că de la an la an acesta a luat o tot mai mare amploare, fiind din ce în ce mai bogat în oferte. Rămâne de aşteptat următoarea ediţie, cu speranţa că aceasta o va întrece pe cea tocmai încheiată.◂