A bárónő és a komorna (Baronesa şi servitoarea) de Michael Macken­zie.

• Teatrul de Nord din Satu Mare, Compania Harag Gyorgy.
• Adaptarea ÅŸi regia: Szilágyi Regina.
• Cu: Némethy Zsuzsa, Csiki Orsolya, Fülöp Bea, Szatváry Csaba, Dorogi András, Robert Costea, Varga Katalin

Ce poate fi mai potrivit pentru momentul de start al unui festival de teatrui menit să lărgească, dacă nu chiar să elimine graniÅ£ele interculturale, decât un spectacol de calitate în o limbă străină? DeÅŸi interpretată în limba maghiară, piesa Baronesa ÅŸi servitoarea – text montat ÅŸi adaptat de Szilagyi Regina după scrierile lui Michael Mackenzie – reuÅŸeÅŸte să comunice atât cu publicul  maghiar cât ÅŸi cu cel nevorbitor de maghiară.

O piesă despre contraste, despre nevoia de celălalt, despre evoluÅ£ie ÅŸi involuÅ£ie, despre firea umană, de la scara largă a valorilor la natura sa manipulatoare, sabotată de vanitatea propriilor alegeri ÅŸi acÅ£iuni. Cele două personaje, deosebit de bine conturate, cu elemente de biografie punctate în diferite momente-cheie, sunt prinse într-un joc periculos al relaÅ£iilor, jocul „de-a stăpânul ÅŸi sluga”, în care rolul fiecăreia pare să fie deja prestabilit. Dar ce se întâmplă dacă cea considerată conÅŸtiinÅ£a-slugă e puternic subestimată în privinÅ£a capacităţii de percepÅ£ie ÅŸi judecată? Rolurile se pot inversa oricând, chiar dacă doar pentru scurt timp, iar situaÅ£ia se răstoarnă chiar dacă numai într-un cadru ludic, aparent neserios.

Contrastul puternic dintre natura personajelor oferă prilejul unei construcÅ£ii bine de­finite, a si­tuaÅ£iilor scenice ca ÅŸi dez­vol­tării de relaÅ£ii. Tânăra cu origini ne­cu­noscute, care se găseÅŸte într-o stare foarte apropiată de a­ni­ma­licul rudimentar, ajunge în ca­sa baronesei, o femeie bo­ga­tă, de­osebit de stilată, care o trans­for­mă, prin etape succesive, în menajera ei. Nu se izbesc aici doar poziÅ£iile sociale ÅŸi situaÅ£iile materiale. Ar fi mult prea ieftin. Conflictul se naÅŸte între natura simplă, inocentă a fetei, care ascunde de fapt o forţă intelectivă latentă, ÅŸi caracterul posesiv, aproape meschin al madamei. Mai multe situaÅ£ii din evoluÅ£ia tinerei – care primeÅŸte ulterior numele de Emily – denotă faptul că ea ar putea oricând să conducă această „horă” a stăpânului, ridicându-se uneori deasupra statutului cu care a fost etichetată. Este însă puternic Å£inută din scurt, iar evoluÅ£ia în această direcÅ£ie îi este înăbuÅŸită. Poate cel mult să acÅ£ioneze ca un motor declanÅŸator al stării de nesiguranţă a baronesei, care e forÅ£ată să se confrunte cu propriile fantasme ÅŸi temeri.

Deşi evoluează de la starea animalieră la cea de homo sapiens, Emily cunoaşte mai degrabă o involuţie, din punct de vedere pur uman. Dacă la începutul piesei avea reacţii spontane şi autentice la tot ce se întâmpla în jurul ei, treptat se apropie de pierderea individualităţii şi a conştiinţei de sine, devenind un fel de marionetă în mâinile baronesei. La rândul ei, baroneasa, mereu zâmbitoare, mereu stăpână pe sine şi pe situaţie, pe toţi şi toate cele ce-o înconjoară, trece prin momente de conştientizare a propriei vanităţi.

Beneficiind de o regie de calitate ÅŸi un joc actoricesc pe măsură, spectacolul valorifică în mod echilibrat motive ca amintirile, teatrul ÅŸi jocul „de-a teatrul”, prefabricarea identităţii ÅŸi pierderea ei, jocul stăpân-slugă, fără a face exces de melodramatism. Iar marele său merit este faptul că reuÅŸeÅŸte să comunice. Valorifică acea caracteristică a teatrului care tinde să fie ignorată de multe din montările actuale: universalitatea. Spectacolul este deschis tuturor. Atât prin profunzimea temei abordate, cât ÅŸi prin imaginile vizuale deosebit de clare.