Personaje:

MONICA, mama, 35 de ani, dar pare mai în vârstă; de meserie  arhivar;
ANDREEA - fiica liceană;
ANDREI - fiul ÅŸcolar, aproximativ 11 ani;
ALEX - prietenul Andreei, licean;
ÅžEFUL MAMEI
IUBITUL MAMEI – Dumitru RoÅŸu.

Ziua 1

Scena 1

Sufrageria modestă a familiei Tudorache (bibelouri, goblenuri, covor “persan” roÅŸu); mama, tolănită pe canapea, se uită la telenovele; e îmbrăcată într-un capot de casă jerpelit. Se aude muzică din altă cameră.
MAMA (strigă): Andreea, dă muzica aia mai încet!
(nici un răspuns)
MAMA: Andreea!!! Andreea!
(Nici un răspuns. Pauză. Din tv se aud plânsete ÅŸi cuvinte în limba portugheză: “De ce-mi face asta? De ce mie?”)
MAMA (strigă): Andrei! Andrei, treci încoa’!
ANDREI (din off, sictirit): Ce vrei?
MAMA: Măi copile, io când îţi spun să vii aici…tu ce mai ai de comentat?
(pauză)
MAMA (nervoasă): Andrei! Treci încoace, mă băiete, nu mă fă să mă ridic!
ANDREI (mai încet): Da’ ridică-te…
MAMA (nu aude, sau se face că nu aude): Poftim?
ANDREI: Nimic.
MAMA: Coboară de cumpără o pâine, ce mama dracu’!
ANDREI: Da’ de ce n-o trimiÅ£i pe fiică-ta?
ANDREEA (din off): Ce vrei mă mucosule?!
MAMA: Hai, Andrei, că-Å£i dau bani să-Å£i iei ceva bun…
(intră Andrei)
ANDREI: Da’ e închis la ora asta la pâine…
MAMA (se ridică): Du-te la non-stop. Ia de-aici (scoate dintr-o geantă): 2 lei pâinea ÅŸi încă 2 lei să-Å£i iei o pungă de… porcării din ălea cu chimicale, de care mănânci tu.
ANDREI: Åži încă 3 lei, să-mi iau ÅŸi-o cola…
MAMA: Nu mai bei porcării din ălea! Iară n-o să poţi dormi şi iară stai toată noaptea cu ochii în calculator.
ANDREI: Hai mă! Da’ după chipsuri mi se face sete..
MAMA: Du-te, mergi, că-nchide la non-stop la cum te miÅŸti tu… Să vii direct acasă! Să nu mai baÅ£i coclaurii până noaptea târziu…
ANDREI (în timp ce iese): Da’ dacă sunt băieÅ£ii jos, poate rămân la un meci.
MAMA: Am zis să… (se aude uÅŸa trântindu-se)
La tv se aude prezentarea la emisiunea “Schimb de mame”; mama dă volumul mai tare.
Heblu

Scena 2

După ceva timp; mama doarme în aceeaÅŸi poziÅ£ie pe canapea, aceeaÅŸi muzică se aude de dincolo. La tv – emisiunea-concurs se desfăşoară pe parcursul acÅ£iunii. Vocea foarte răstită ÅŸi patetică a prezentatoarei: <<SunaÅ£i acum la numărul afiÅŸat pe ecran ÅŸi spuneÅ£i-mi, vă rog, spuneÅ£i-mi odată, care e cuvântul!!! E format din 5 litere! E foarte simplu, dragi telespectatori! Indiciul este “familie”! SunaÅ£i acum!…Nu e “căţel”, nu e “cobai”, nu e nici “bunic”! E foarte simplu! AÅŸa că sunaÅ£i acum, că nu mai pot!!!…>>
MAMA (se ridică într-o rână, se uită la ceasul pe care îl scoate din poşetă): Andrei! (nici un răspuns) Andrei! (nimic; pauză) Andreea!
ANDREEA (din off, răstit): Da!
MAMA: A venit frati-tu cu pâinea?
ANDREEA: Nu ştiu, nu aud, ascult muzică!
MAMA: Verifică, te rog, dacă e în camera lui! Şi dă muzica aia mai încet!
ANDREEA: Da’ lasă-mă, unde să fie dacă nu la el în cameră?!
MAMA (stingând tv-ul): ÃŽncăpăţânată mai eÅŸti! Cu cine semeni? Că nici tac-tu nu era aÅŸa…
ANDREEA: Păi nu te-a părăsit el degeaba… tu eÅŸti aia încăpăţânată în familia asta… că te-oi fi moÅŸtenit acuma… neÅŸansa!
MAMA: Poftim?
ANDREEA (ironic): Nu ÅŸtii niciodată cum sare gena…
MAMA: Ce tot vorbeÅŸti acolo?
ANDREEA: Nimic… Mai lasă-mă, vorbesc cu Alex pe mess!
Mama se culcă.
Heblu

Ziua 2

Scena 1

A doua zi; bucătăria familiei Tudorache; fata ia micul dejun; intră mama, îşi aprinde o ţigară;
MAMA:  Ce faci? Nu trebuia să fii la şcoală la ora asta?
ANDREEA: Da’ tu nu trebuia să fii la serviciu?
MAMA (se face că n-aude): Poftim?
ANDREEA: Nu fac prima oră.
MAMA: Andrei a mâncat  înainte să plece?
ANDREEA: Acuma m-am trezit. Nu ÅŸtiu.
MAMA: Vaaai!… Cum am dormit eu până acuma… (se aÅŸează la masă; mănâncă)
Pauză; cele două mănâncă.
ANDREEA (se opreşte): Mamă?
MAMA: Da Andreea.
ANDREEA: Azi vine Alex pe la mine…
MAMA: Cine e Alex?
ANDREEA: Un coleg…ÅŸtii tu, vorbeam aseară cu el pe mess.
MAMA: Să vină, mamă…abia văd ÅŸi eu cu cine pierzi nopÅ£ile pe calculatorul ăla nenorocit.
ANDREEA (se ridică): OK. Am plecat! Pa!
MAMA: Servus. Nu-ţi înmoi farfuria?!
ANDREEA (în timp ce iese în fugă): Ăăă…sunt în întârziere! O spăl când mă întorc.
Heblu.

Scena 2

După amiază; mama butonează telecomanda, în sufragerie; intră Andreea cu Alex de mână.
ANDREEA: Salut!
ALEX: Săr’mâna.
MAMA: Servus. HaideÅ£i înăun…
ANDREEA (o întrerupe): Noi mergem la mine în cameră!
MAMA: Andreea, stai să te întreb ceva!
Cei doi se opresc.
MAMA: L-ai văzut azi pe Andrei? Am venit abia de o oră, da nu l-am găsit acasă. Şi nici n-a cumpărat pâine.
În timp ce iese, trăgându-l după ea pe Alex;
ANDREEA: Stai relax! Sigur a ieşit să joace fotbal cu băieţii. Şi banii de pâine nu i-ar fi ajuns de alcool sau droguri. (Râde)
MAMA: Mda…I-o fi dat pe cola… (Mai liniÅŸtită, se întinde pe canapea, ia telecomanda ÅŸi începe să butoneze. GăseÅŸte emisiunea “Super-nanny”…)
Heblu.

Scena 3

Ceva mai târziu mama se trezeÅŸte; la tv – telenovelă: voce de femeie, în limba portugheză: “Copilul meu, copilul meu! Ajutor! Mi-a luat copilul! Nemernicul!”; mama schimbă canalul (se disting fragmente de publicitate). Se ridică, iese din sufragerie:
MAMA: Andrei! Andrei! (nici un răspuns) Andreea! A fost frati-tu pe acasă? Eu am aÅ£ipit  acum, un pic, ÅŸi…
Nici un răspuns.
Se întoarce în cameră; la tv tocmai începe un film erotic, cu sunetele de rigoare;
MAMA: Andreea! (stinge tv-ul) Andreea, nu auzi?
ANDREEA (din off): Ce-i?!
MAMA: A fost frati-tu pe-acasă?
ANDREEA: Nu… nu ÅŸtiu. Of, m-ai înebunit cu copchilu’ ăla! Dă-i pace, că o veni el acasă, când i s-o face foame…
MAMA: Ies să cumpăr pâine ÅŸi sun la Tanti Geta, să văd dacă Mihai al ei s-a întors acasă…
ANDREEA: Bine…
Mama îşi ia geanta, iese din sufragerie, o mai vedem trecând dintr-o parte în alta a scenei în timp ce se îmbracă; apoi se aude uşa; intră în sufragerie Andreea şi Alex; Alex se instalează pe canapea, porneşte tv-ul; zappează.
ANDREEA: Ce vrei să mănânci?
ALEX: Orice… Fă ÅŸi tu niÅŸte sandviciuri…
Andreea iese.
ALEX: Sunt lihnit! Am consumat ceva energie, hă? (râde gălăgios)
ANDREEA (apare, zâmbind, în uşă): Da, am mai ars nişte calorii. (Se retrage)
ALEX (nimereşte filmul porno): Tu de ce n-ai televizor în cameră?
ANDREEA (din off): Păi…am calculator…
ALEX: Uite, cine zicea că tv-ul nu e educativ? (râde)
ANDREEA (intră cu 2 farfurii, râzând): Schimbă mă, că poate intră mama…
Andreea încearcă să-i ia telecomanda; nu reuÅŸeÅŸte; se tachinează…
Mănâncă amândoi.
ALEX: Lasă că, după ce ajung în Italia ÅŸi fac ceva “mălai”, îţi cumpăr televizor… din ăla subÅ£ire cu… cum îi zice?…flegmă din aia (râde)…
ANDREEA: Plasmă?
ALEX: AÅŸa, mă! Plasmă…ÃŽÅ£i iau o plasmă. (butonează)
ANDREEA (râzând): Pleci tu în Italia…
ALEX: De ce râzi, tu? Văru-mio a ÅŸi aranjat transportul pentru mine…
ANDREEA (ironic): Da? Şi când pleci?
ALEX (nimereÅŸte pe “TrădaÅ£i în dragoste”): Păi…în cel mult o lună.
ANDREEA (râde; vede că el e serios): Glumeşti, nu?
ALEX: Nu. Åžtiu ÅŸi unde mă duc, ÅŸi ce o să fac…
Andreea amuţeşte.
ALEX: Merg în Catania, în Sicilia… La ferma unuia…mă Å£ine el, mă hrăneÅŸte, mă plăteÅŸte ÅŸi eu muncesc 10 ore pe zi…culeg…curmale…sau ce creÅŸte tipul acolo…
ANDREEA (timid): Bine.. ÅŸi ÅŸcoala?
ALEX (râde): Păi n-am mai dat de 2 luni pe acolo…sunt ca ÅŸi exmatriculat, oricum. (Râde din nou, batjocoritor) Auzi, ÅŸcoala… Mă las. Oricum n-ajută la nimic.
ANDREEA: Şi tatăl tău?
ALEX: Ce-i cu el?
ANDREEA: Păi el ce zice că-l laşi singur?
ALEX: Eh…el îşi vede de curva lui (Râde). Å¢i-am zis că iese cu una… n-am cunoscut-o încă…
Andreea cade pe gânduri…
ALEX: Nici nu-s prea curios, de fapt… Cine ÅŸtie pe unde-o fi găsit-o…(râde) ÃŽÅ£i dai seama, cine ar ieÅŸi cu un fochist? (Scurtă pauză) No… da’ ce te-ai bosumflat aÅŸa? Å¢i-am zis, îţi cumpăr plasmă…
ANDREEA: Da’ n-o să-Å£i fie dor de mine?
ALEX: Tu… în loc să fii fericită că mă duc să fac bani…
ANDREEA: Da’ poÅ£i să faci bani ÅŸi aici! Ai văzut la văru-to, îşi schimbă  maÅŸina de 5 ori pe an. El cum poate?
ALEX (râde): Proastă mai eÅŸti, tu…De-asta te iubesc eu pe tine…(râde din nou)
Andreea se supără.
ALEX: Vrei să ÅŸtii cum face el bani? De fapt, cum făcea el bani? Că vine cu mine în Italia să-ÅŸi caute acolo… Zi! Vrei să ÅŸtii?
Intră mama.
MAMA: Nu dormiţi încă?
ANDREEA: Ni se făcuse foame…
MAMA: Vai, ÅŸi aÅ£i găsit ceva prin frigider? N-am avut când să gătesc, zilele astea am fost aÅŸa de ocupată…
Mama se schimbă în hainele de casă.
ANDREEA: Da, mama are un prieten nou…care o tot Å£ine ocupată. (Râde, dar nu e în toanele ei)
MAMA: Andreea!
ANDREEA: Nu-Å£i fie ruÅŸine, Mami… (râde din nou)
ALEX: Da, ÅŸi taică-mio ÅŸi-a găsit pe una, aÅŸa că…
Mama zâmbeşte jenată.
ANDREEA: Şi? Când ne faci cunoştinţă cu noul tău boyfriend?
MAMA: Toate la momentul lor.
Tinerii râd; îşi fac semne
MAMA: PoÅ£i să stai liniÅŸtită că relaÅ£ia asta nu o să te pună pe tine sau pe Andrei pe planul doi…
ANDREEA (se uită urât ÅŸi cu subînÅ£eles la Alex, apoi, spre mama, ironic): Nu…doar o să murim de foame în scurt timp…
MAMA: Nu vorbi prostii! S-a întâmplat o dată… o singură dată. Åžtii cât de obosită am fost zilele astea!
ANDREEA: Da’ HO! Ce te-ai enervat aÅŸa? Vezi că trezeÅŸti vecinii… Apropo de vecini, ai sunat la Tanti Geta?
Mama se aşează, îşi aprinde o ţigară.
MAMA: Nu, că la ora asta sigur doarme… Åži nici n-avea rost, l-am văzut pe fi-su pe afară…Erau toÅ£i de prin cartier adunaÅ£i în parcare… la aproape 1 noaptea ăia făceau o gălăgie! Că a ÅŸi ieÅŸit nebunul de la 7 ÅŸi a început să arunce cu borcane după ei…
ANDREEA: No… ÅŸi Andrei era printre ei…
MAMA (râde): Păi, n-am apucat să văd, că au luat-o la fugă imediat ce i-a ameninÅ£at nebunul cu poliÅ£ia…Da’ cred că i-am auzit ÅŸi lui gura.
ANDREEA: No… noi mergem să ne culcăm.
MAMA: Foarte bine. Somn uÅŸor.
ANDREEA: Mersi.
ALEX: Săr’mâna.
MAMA: La revedere, Alex.
Heblu.

Scena 4

Tinerii intră în camera modestă a Andreei; ea trânteşte uşa;
ANDREEA: Şi de ce nu mi-ai spus până acuma?
ALEX (râzând): Despre ce vorbeşti?
ANDREEA: Despre Italia ta!
ALEX: Aaaa…
ANDREEA: Zi! De ce nu mi-ai spus până acuma? Hă?
ALEX: Ho cu tata! Păi abia ieri ne-am hotărât.
ANDREEA: Hai să fim serioÅŸi… mă crezi proastă? Sunt proasta ta? Asta crezi că sunt?
ALEX: Stai tu, să-Å£i povestesc… vorbesc serios. Ieri a venit văru-mio pe la mine; era cam agitat; a zis că trebuie să plecăm; să plecăm din Å£ară, că aici murim de foame ÅŸi…chestii din astea; ÅŸi că poate aranja drumu’ până în Italia… ÅŸi dacă vreau să merg cu el; că o luăm de la capăt… numa’ să plecăm cât mai repede. (Se duce la calculator ÅŸi pune muzică hip-hop)
ANDREEA: Şi mergeţi să munciţi acolo? Pentru cât timp?
ALEX: Mergem la tipu’ care a angajat-o prima oară pe maică-mea…  ÃŽn primele luni după ce ne-a părăsit eu am continuat să Å£in legătura cu ea…ÅŸi am adresa de acolo.
ANDREEA: Da’ ce-i veni lu’ văru-to, aÅŸa de-o dată? Nu-i mai merg afacerile?
ALEX (batjocoritor): Afacerile? IÅ£i zic eu ce afaceri învârte ăsta…
ANDREEA: Ce?
ALEX: E impresar.
ANDREEA: Hm… no, ÅŸi-i merge bine. Bravo lui!
ALEX: Impresariază lupte cu câini.
ANDREEA: Ce?
ALEX: Da… ÅŸi ălea-s ilegale! De-aia-i merge aÅŸa de bine…
Andreea e stupefiată.
Heblu. (Pe fundal melodia “Tupeu de borfaÅŸ” a formaÅ£iei La Familia)

Ziua 3

Scena 1

Mama la serviciu, în biroul şefului, vizibil tulburată. Biroul e modern, şeful pare un intelectual, prezentabil, îmbrăcat la costum.
ÅžEFUL: ÃŽmi pare rău. Nu e prima oară când lipsiÅ£i nemotivat…
MAMA (îl întrerupe): Nu, e a doua oară…
ÅžEFUL: Doamna Tudorache, întârziaÅ£i aproape în fiecare dimineaţă…
MAMA: Dar ÅŸtiÅ£i cum e traficul…
ÅžEFUL: Doamna Tudorache, aÅ£i refuzat să faceÅ£i pregătirile de o lună în capitală…
MAMA (îl întrerupe): Dar ştiţi că nu-mi pot lăsa copiii singuri!
ŞEFUL: Doamna Tudorache, nu mai corespundeţi serviciilor de care avem noi nevoie. Aveţi aici un preaviz de două săptămâni. (Îi întinde hârtia)
MAMA (disperată): Dar din ce o să-mi mai întreţin familia?
ÅžEFUL: Doamnă, liniÅŸtiÅ£i-vă, luaÅ£i loc aici; aveÅ£i două săptămâni în care să vă căutaÅ£i de lucru…
MAMA: E din cauza fostului meu soţ? Spuneţi-mi, v-a zis el ceva?
ŞEFUL (râde): Doamnă, pe mine nu mă interesează viaţa personală a angajaţilor mei; eu îmi văd de treburile mele şi am grijă să funcţioneze firma cum trebuie.
MAMA: Dar… Chiar nu se poate rezolva altfel?
ÅžEFUL: Doamnă…
MAMA: Åži nu-mi mai spuneÅ£i “doamnă”! Mă cunoaÅŸteÅ£i foarte bine, sunt fosta soÅ£ie a prietenului dumneavoastră din copilărie!!!
Heblu.

Scena 2

ÃŽn sufragerie, Andreea se uită la tv: emisiunea “Test de fidelitate”:
<<XX: Cum ai putut să faci asta, mă ticălosule?! Cu tine vorbesc, zi, mă porcule!
XY: Stai fă…nu da.
XX: Ai zis că mă iubeşti! Ticălosule!
XY: Lasă-mă, fă!
XX: Porcule, cu târfa asta?! Cum ai putut mă, nesimţitule?!>>
Apare Alex în uşă, fata ia sonorul tv-ului; el se încalţă de plecare.
ANDREEA: Tu, de fapt, n-ai nevoie de mine…
ALEX: Ce tot spui acolo?
ANDREEA: Că tu nu ai nevoie de mine… PoÅ£i la fel de bine să trăieÅŸti ÅŸi fără mine…
ALEX: Nu înţeleg. Te iubesc.
ANDREEA: Mi-am dat seama, pe lângă dragoste…mai e nevoie de ceva într-o relaÅ£ie…
ALEX: Lasă-mă, tu! Tu te-auzi acolo?
ANDREEA (parcă mândră de descoperire): E nevoie de “nevoie”, sau… dependenţă. Da!
ALEX: Å¢i-am zis că te iubesc, ce vrei mai mult? Doar nu vrei să te iau de nevastă…
ANDREEA (ironic): Åži eu iubesc friÅŸca, da’ n-am nevoie de ea…
ALEX: Ai înnebunit.
ANDREEA (se enervează): Ce nu-nÅ£elegi? Nu ai nevoie de mine. Nu ai nevoie să vorbeÅŸti cu mine, că-l ai pe văru-to cu care te sfătuieÅŸti… Nu ai nevoie de compania mea, că pentru asta-i ai pe prietenii tăi… Nu ai nevoie, de mine,  fizic…
ALEX: Ce te-a apucat, tu?
ANDREEA: …că-Å£i poÅ£i rezolva problema cu o labă!
Alex începe să râdă.
ANDREEA (disperată): Pleacă!
ALEX: Ţi-e frică că nu-ţi fac chemare, hă? (râde)
ANDREEA: N-am nevoie de chemare pentru Italia.
Pauză.
ANDREEA: Pleacă o dată!
ALEX: Vino cu mine.
Se uită lung la el.
ALEX: Da’ îţi plăteÅŸti singură …pe-acolo… că n-am mălai să te Å£in ÅŸi pe tine.
ANDREEA: Mai bine pleacă.
ALEX: Deocamdată. Acuma la început, zic…o să fie mai greu. Da’ dup-aia ne-om descurca noi.
Ea nu răspunde
ALEX: GândeÅŸte-te ÅŸi mă anunÅ£i. Să ÅŸtiu ce să-i zic lu’ văru-meo… Am plecat, mai am ceva treburi de rezolvat.
E tot bosumflată.
ALEX: Hai, tu, te-ai supărat pe mine, tontuţo?
ANDREEA: Nu.
ALEX: Bine. Te sun. Pa! (Dă să plece)
ANDREEA: Stai!
ALEX (se întoarce): Ce-i?
ANDREEA (suspicios): De ce trebuie văru-to să plece acuma …aÅŸa urgent?
Pauza scurtă.
ALEX (temător): Habar n-am. Hai că mă duc!…Pa! (se aude uÅŸa închizându-se)
Andreea se ridică şi iese din sufragerie.
Heblu.

Scena 3

Intră mama; porneÅŸte tv-ul: deschiderea de la emisiunea “PoveÅŸti de familie”; îşi aprinde o Å£igară; începe să plângă. Apare Andreea;
ANDREEA (fuge lângă ea): O Doamne…
MAMA: M-a dat afară.
ANDREEA: Ce?
Mama încearcă să fumeze şi să se calmeze.
ANDREEA (furioasă): Asta e mâna lu’ tata, aÅŸa-i? Dementul! Vrea să ne omoare!
MAMA: Åžeful a zis că nu…
ANDREEA: Da de unde! Åžtii prea bine, degeaba încerci să negi… Când îl apucă, îl apucă rău!
MAMA: Dar… (plânge)
ANDREEA: N-o să se lase până nu ne omoară pe toÅ£i…
MAMA: Nu mai vorbi prostii ÅŸi tu!
Andreea e surprinsă de reacţia mamei, care se şterge la ochi.
MAMA: N-are ce să ne facă. Bine că ne avem unii pe alţii.
ANDREEA: O să murim de foame!
MAMA: O să-mi caut de lucru în altă parte.
ANDREEA (se ridică): Nu pot să cred! Acuma îi iei apărarea lu’ tata?
MAMA: Nu-i iau apărarea…
ANDREEA: E dement! Acuma vrea să se răzbune!
MAMA: Nu-i iau apărarea… dar n-avem de unde ÅŸtii că el a făcut asta!
ANDREEA: Chiar ai uitat ce ţi-a făcut şi cât te-ai chinuit până ai reuşit să divorţezi???
MAMA: Nu-mi spune tu mie… Că ÅŸtiu mai bine ca tine.
ANDREEA: E dement! Mi-a împuÅŸcat pisica! L-a încuiat pe Andrei pe-afară, ca să-l înveÅ£e minte, chipurile, să nu mai vagabondeze! Normal că e aÅŸa cum e, ÅŸi ăsta micu’…Te-a bătut! Când l-ai ameninÅ£at că pleci, Å£i-a tăiat toate hainele ÅŸi le-a făcut zdrenÅ£e! Am trăit cu frică, până ne-a înnebunit pe toÅ£i!
MAMA (urlă): Termină!!!
Andreea amuţeşte.
MAMA: Termină…(începe să tremure ÅŸi să plângă; pune mâna pe telefon)
ANDREEA: Trebuie să scap de aici… (iese)
Heblu.

Scena 4

În sufragerie; Dumitru (iubitul mamei) o consolează pe femeie; e un bărbat simplu, mai în vârstă decât ea;
DUMITRU: Gata, Monica, nu te mai necăji… o scoatem noi cumva la capăt.
Mama fumează şi încuviinţează.
DUMITRU (încearcă s-o îmbuneze): Unde sunt copiii? Haide, nu-mi faci cunoştinţă cu ei?
MAMA: Andreea e supărată pe mine. E la ea în cameră. Fiu-meo stă până noaptea târziu afară; nici nu ştiu ce mănâncă toată ziua, că pe-acasă nu prea mai dă, nici după şcoală.
Dă volumul mai tare la tv; se desfăşoară o telenovelă. În limba portugheză
<<X: Ea este fiica mea.
Y: Vai, îţi seamănă leit. Dacă aş vedea-o pe stradă, aş crede că eşti tu.>>
Apare Andreea în uşă; are o valiză în mână. Mama ia sonorul tv-ului.
MAMA: Ce faci, Andreea?
DUMITRU (care nu înţelege): Bună Andreea, mă bucur să te cunosc in sfârşit.
ANDREEA: Bună ziua. Eu plec.
MAMA (sare de pe canapea): Ce faci Andreea? Ce faci cu valiza asta?
ANDREEA: Mă duc cu Alex…în Italia.
MAMA (în timp ce încearcă să-i ia valiza din mână, fără succes): Lasă valiza ÅŸi hai să-l cunoÅŸti pe…
DUMITRU: Fratele tău unde e? Mi-ar plăcea să-l cunosc şi pe el.
ANDREEA: Mamă, eu plec.
MAMA (agitată): Nu vorbi prostii, măi copile…
DUMITRU: De ce o necăjeşti pe mama?
MAMA (zâmbind forţat): Mâine e zi de şcoală, de ce nu dormi?
ANDREEA: E ora şapte. (pauză scurtă) Şi înţelege, nu mă mai duc la liceu!
DUMITRU: Lasă Monica… nu te necăji… ÅŸtii cum sunt copiii…
ANDREEA: Nu rămân! De ce aş rămâne? Dă-mi un motiv! Aicea o să mor de foame! O să murim cu toţii de foame! Asta e viaţă?!
DUMITRU (îngrijorat): Andreea, viaÅ£a e frumoasă aÅŸa cum ne-a dat-o Dumnezeu…
ANDREEA (ironic către Dumitru): Vă rog, nu e momentu’…
MAMA: Dar ÅŸtii că mi-am dat toată silinÅ£a…
ANDREEA: Da? Degeaba…
DUMITRU: A fost doar o perioadă mai grea…de-acum o să fie mai bine…O să vă ajut ÅŸi eu cum pot.
ANDREEA: Da? Douăzeci de ani? Cam lungă perioada…Åži de-acu’ încolo, ce-o să faceÅ£i?!… Tot ce n-aÅ£i făcut în douăzeci de ani?!
MAMA: Ce vorbeÅŸti, Andreea? Da’ n-am muncit pentru voi?
DUMITRU: Ne sacrificăm pentru voi, în fiecare zi… De ce nu ÅŸtiÅ£i să apreciaÅ£i asta?
ANDREEA: Vă sacrificaţi pentru noi?!
La tv încep Åžtirile, se aude vocea crainicului: <<…tânărul protestează în faÅ£a primăriei de două ore ÅŸi ameninţă că îşi dă foc…>>
ANDREEA: Numai porcii se sacrifică de Crăciun!
DUMITRU: Vai, Andreea…
ANDREEA: Vă plângeÅ£i toată ziua de milă… sunteÅ£i niÅŸte rataÅ£i!
Vocea protestatarului se aude din tv: <<Ce aÅ£i făcut timp de 20 de ani?… Nimic!… AÅ£i făcut revoluÅ£ie?!… Unde-i?!…>>
DUMITRU (uitându-se când la tv, când la Andreea): Vai, unde o să se ajungă în ţara asta?
ANDREEA: VreÅ£i să spuneÅ£i “unde s-a ajuns”… Timp de douăzeci de ani, cât a trecut de la marea ÅŸi unica voastră realizare, am dus-o din rău în mai rău! RecunoaÅŸteÅ£i! Nu-i aÅŸa că regretaÅ£i vremurile de dinainte de ‘89?
Vocea protestatarului: <<Timp de 20 de ani am trăit în minciună!>>
ANDREEA: Chiar nu vedeţi?! Sunteţi orbi?!
MAMA: Te rog, potoleÅŸte-te… (începe să  plângă)
Vocea protestatarului: <<Ei bine, nu mai accept nici un compromis!>>
Vocea crainicului: <<Tânărul îşi toarnă pe tot corpul… ceea ce pare a fi…motorină…doamneleor ÅŸi domnilor… ÅŸi miliÅ£ia…ăăă, poliÅ£ia… tot nu intervine…e uimitor…>>
ANDREEA (către mama): Vrei să rămân, să mă chinui lângă tine, aicea. De ce?! Poate vrei să te scot eu din căcat? (Către Dumitru, care face un pas înapoi) Da?! Asta vreÅ£i? AÅŸteptaÅ£i ca noi, “tineretul din ziua de azi” să reparăm ce-aÅ£i futut voi?! Noi, ăştia care n-avem respect pentru munca ÅŸi “sacrificiile” voastre zilnice? SperaÅ£i ca noi, ăştia care “nu ÅŸtim” ÅŸi “nu înÅ£elegem”, să vă salvăm cururile?! Asta aÅŸteptaÅ£i?! (ironic) Să facă alÅ£ii, că voi aÅ£i făcut destul… Pe dracu’!!! (Pauză scurtă, liniÅŸte) N-aveÅ£i decât să putreziÅ£i aicea! V-o meritaÅ£i!.. La revedere. (Dă să plece, mama o opreÅŸte)
MAMA: Treci încoace ÅŸi lasă o dată valiza asta… Unde e frati-tu? Iară bate mingea până la miezul nopÅ£ii, de-l scot pe bietul vecinu’ din minÅ£i. (Râde transfigurată; spre Dumitru, vorbeÅŸte repede) Avem un vecin… e puÅ£in sărit de pe fix. Când se enervează, aruncă cu borcane de pe geam. Până acuma n-a nimerit pe nimeni da’… îi tot zic ÅŸi bezmeticului ăstuia de Andrei: “Măi copile, ai mă mamă grijă! Nu mai deranja tot cartierul cu golanii ăia că, Doamne fereÅŸte, te trezeÅŸti cu un borcan în cap de la etajul 7. Åži acolo rămâi…întins, lat pe pavaj…Acolo rămâi până te mănâncă câinii vagabonzi…”
(O palmă o trezeşte din delir; leşină; Dumitru o duce în braţe pe pat; ea se dezmeticeşte repede) Ce se-ntâmplă?
ANDREEA (mai calmă, se apropie de ea, o sărută pe obraz): Iartă-mă mamă. (se îndreaptă spre ieşire)
MAMA: Andreea?
ANDREEA: O să vă trimit bani! (spre Dumitru) Mi-a părut bine! (Iese; se aude uşa închizându-se în urma ei)
Dumitru e total bulversat.
MAMA: Nici nu am apucat să vă fac cunoştinţă.
Vocea protestatarului: <<E o ţară de nebuni!>>
Alte voci din tv: <<Săriţi, şi-a dat foc!>>
Mama ia telecomada şi începe să zappeze.
DUMITRU (pare să se uite-n gol spre tv, deodată tresare): Stai! Dă-napoi!
Mama nu răspunde, butonează, încă în stare de şoc.
Dumitru îi ia telecomanda din mână. Caută canalul, dă volumul mai tare: ştiri:
<<Crainicul: Banda responsabilă de omor este formată din ÅŸapte  tineri cu vârste cuprinse între 19 ÅŸi 32 de ani…>>
DUMITRU: E Alex al meu… e fiu-meo! Åži ăla… tânărul, ăla e nepotul meu. Da’ ce-are Alex cu derbedeii ăia?
<<…Cercetările poliÅ£iei au dovedit că aceÅŸtia se ocupă cu organizarea luptelor ilegale cu câini de mai bine de trei ani, dar până la crima săvârÅŸită acum două zile, nici nu s-a ÅŸtiut de ei…>>
DUMITRU: Vai de mine!
<<…cinci dintre bărbaÅ£i, stăpânii câinilor de luptă, se află în arest, iar alÅ£i doi, spun vecini de-ai lor ÅŸi membri grupului, sunt în drum spre Italia însoÅ£iÅ£i de o  tânără, presupusa iubită a unuia din ei, cunoscută după prenumele de Andreea; vă aducem la cunoÅŸtinţă că cei trei circulă cu o Dacie papuc, de culoare albă, conduse de o a patra persoană, presupusa “călăuză” a fugarilor. AveÅ£i imaginile celor doi pe ecran, Tudor RoÅŸu – coordonatorul întregii bande – ÅŸi, vărul său, Alexandru RoÅŸu; dacă credeÅ£i că i-aÅ£i văzut, sunaÅ£i numaidecât la poliÅ£ie ÅŸi spuneÅ£i locul exact ÅŸi ora. Cei doi riscă până la 25 ani de ani de închisoare pentru omor săvârÅŸit prin cruzimi, iar tânăra este cercetată pentru complicitate la infracÅ£iune>>
Mama e încă în stare de ÅŸoc; nu reacÅ£ionează la nici un stimul până când…:
<<Crainicul: ÃŽntre timp, medicii legiÅŸti au analizat rămăşiÅ£ele găsite la marginea oraÅŸului ÅŸi au făcut o descoperire terifiantă; ele aparÅ£in unui copil de numai 10-11 ani, nu se poate spune cu exactitate. Nici până la această oră nu s-a semnalat vreo dispariÅ£ie la poliÅ£ia din oraÅŸ…>>
Dumitru îi ia sonorul; mama se năpusteşte şi sparge tv-ul.
Programul tv s-a încheiat; implicit şi telenovela..

Scena 5

El plânge.
Ea pune mâna pe telefon, formează un număr; strigă: „Copilul meu a fost mâncat!!! Åži copilul meu a fugit cu cel care l-a mâncat pe copilul meu!!!” Apoi strigă toate acestea, afară pe geam (ÅŸi înspre public).
Apoi, înspre Dumitru: „Copilul tău l-a mâncat pe copilul meu!”

Finaluri posibile:

Finalul 1

Cei doi se duc în bucătărie, se închid acolo şi,  fără să-şi scoată o vorbă, dau drumul la gaz.
(În sală miros de mercaptan)

Finalul 2

Cei doi lasă totul de-o parte şi pleacă, nu înainte ca ea să-şi ia nişte lucruri importante, printre care şi telecomanda.

Finalul 3

Ea plânge, trântită peste tv; el începe să arunce cu borcane pe fereastră.

Sfârşit