Scenariu

(Nouă tablouri)

Personajele

Doctorul Răzvan Pomponiu, tot el Cavalerul negru, medic, specialist în urologie

Beatrice RăzmeriÅ£an, tot ea DomniÅ£a Talida, elevă în clasa a XII-a la Colegiul NaÅ£ional “DomniÅ£a Ralu”

Raul Răzmeriţan, ofiţer SSPIR (Serviciul Special de Poliţie pentru Intervenţie Rapidă), fratele Beatricei

Corina Pomponiu, soţia doctorului Răzvan Pomponiu

Simina Georgescu-Prisăcaru, elevă în clasa XII-a la Colegiul NaÅ£ional “DomniÅ£a Ralu”, olimpică la religie, colega de clasă a Beatricei

Cosmin Calandrache, elev în clasa a XII-a la Colegiul NaÅ£ional “DomniÅ£a Ralu”, colegul Beatricei ÅŸi al Siminei

Paraschiva Prisăcaru, bunica Siminei

Reporterul

ÅŸi personajele protazei

Doi angajaÅ£i ai restaruantului “Menumoruth”: trubadurul ÅŸi slujitorul.

1. Menumoruth

La ridicarea cortinei vedem o sală medievală. Arcade gotice, panoplii cu arme, scuturi cu blazoane elegant desenate. La o masă de lemn masiv stau, cu nişte şervete cu însemne heraldice legate la gît, Cavalerul negru şi Domniţa. Cavalerul mănîncă cu poftă dintr-o frigare, Domniţa, uşor stînjenită, se luptă şi ea cu frigare, străduindu-se din răsputeri să nu-şi murdărească degetele. O carafă mare de vin, două pocaluri aurite şi un clopoţel tronează pe masă. În spatele lor, un trudadur cu o lăută.

Trubadurul (cîntă acompaniindu-se la lăută):

Aprinde, domiţă, făclii în donjon

Lumina din zari să se vază

Şi podul să-l lase poruncă să dai,

La poartă aprozii cu flamuri să şează.

Frigări uriaşe slujbaşii să-ncingă,

Iar vinul din pivniţi iobagii să-l scoaţă.

Sloboade ogarii să latre prin tindă

Şi scoate-ţi lăcatul, pecetea de soaţă.

DomniÅ£a (sugîndu-ÅŸi degetele unsuroase): Lăcatul?… Care lacăt?… Ce cîntă ăsta?…

Cavalerul: Eh!… Lacătul… Centura de castitate… Jurămîntul de castitate… Ai uitat domniţă?… (cu reproÅŸ) Domniţă Talida…

Trubadurul (tuşeşetuşor iritat de întrerupere şi îşi reia cîntarea):

Pe calu-i ţintat stăpînul se-ntoarce

Mătăsuri barbare aduce-n oblînc,

Åžiraguri de perle…

Cavalerul (aplaudă entuziast): Bravo! N-ai stat degeaba! Frumos! Băiete! (Sună din clopoÅ£elul de pe masă) Adu-i o carafă de vin ÅŸi o ciozvîrtă de miel ăstui trubadur… Merită, nu… M-au trecut lacrimile…

Slujitorul: Domule…

DomniÅ£a: Spune-i să-mi aducă niÅŸte apă să mă spăl pe mîini, momiÅ£ele astea de mistreÅ£ sînt atît de unsuroase…Mi-e scîrbă…

Cavalerul: Băiete, apă, domniÅ£a vrea să-ÅŸi spele gingaÅŸele-i mîini…

DomniÅ£a: Ce obiceiuri… Să mănînci cu mîna…

Cavalerul: Cu mîna, da… Se spune că atunci cînd a debarcat, în anul de graÅ£ie ÅŸapte sute unsprezece…

DomniÅ£a (nedumerită.): Åžapte sute?… Åžapte sute unÅŸpe?…

Cavalerul: Da! Åžapte sute unsprezece! După Cristos…

DomniÅ£a (fals lămurită.): A!… După Cristos…

Cavalerul: …cînd a debarcat, la anul de graÅ£ie ÅŸapre sute unsprezece, la Coloanele lui Hercule, Tariq ibn Ziyad ÅŸi berberii lui…

DomiÅ£a: Barbarii?… Care barbari?…

Cavalerul: Berberii, nu barbarii… (DomniÅ£a e nedumerită în continuare) Maurii… (DomniÅ£a e ÅŸi mai nedumerită.) Arabii…

DomniÅ£a: Ah, arabii…

Cavalerul: …Tariq ibn Ziyad ÅŸi berberii lui ar fi adus cu ei o sculă ce-aduce cu furciile cu care ţăranii adună fînul vara din cîmpuri… Da, dar mai mici ÅŸi frumos încrustrate… Se zice că le înfig în bucata de cane ÅŸi apoi o duc cu grijă la gură… Ha,ha, ha,la gură… De parc-ar lupta în turnir cu proprii dinÅ£i… O furcă… Ha, ha, ha… Cică i se zice furculiţă…

Tubadurul: Domnule, mă iertaÅ£i, dar eu nu mi am terminat cîntarea…

Cavalerul: Cîntă, cîntă, voinice… Sîntem doar ochi ÅŸi urechi…

Trubadurul (Îşi reia cîntecul):

Pe calul ţintat stăpînul se-ntoarce

Mătăsuri barbare aduce-n oblînc,

Şiraguri de perle şi blănuri de jder,

Podoabe de preţ pentru al său giuvaer.

Domniţă Talida, a victoriei roade

Stapînul aduce cu mîna-i de fier.

Ofrandă pioasă de ziua-ţi aduce

Talida, Talida, nestemat giuvaier…

Cavalerul: Întru mulţi ani, iubito! Dă-mi voie să-ţi împodobesc gingaşa-ţi mînă cu ăst inel!

DomniÅ£a: Oh! Ce frumos… Ce frumos… La fel cu cel pe care l-am amanetat pentru….

Cavalerul: Amanetat! Vai, ce vulgar! Amanetat… Talida!…DomniÅ£a l-a lăsat gaj ca lumea să înÅ£eleagă nobilele sale intenÅ£ii…

DomniÅ£a: Åži eu cum să-l încerc? Cu mîinile astea pline de unsoare de mistreÅ£?…

Cavalerul: Băiete, am cerut apă pentru spălat! Ai adormit?

Slujitorul: Vine! Vine ÅŸi apa. PoftiÅ£i. Apă… Cu petale de trandafir.

DomniÅ£a: Minunat, minunat inel…

Cavalerul: ÃŽÅ£i place… Hai să sărbatorim ÅŸi asta. Mai luam o carafă de vin ÅŸi niÅŸte mere coapte, stopite cu miere de albine… Hm, ce zici?

DomniÅ£a: Eu aÅŸ vrea să fumez… Mai bine…

Cavalerul: Domniţă, Cristofor Columb, supusul Isabelei de Castilia, cînd a adus tutunul din Lumea Nouă credea, atuci în anul de graÅ£ie…

DomniÅ£a: Mă laÅŸi… Mă laÅŸi cu Cristofor al tău în pace…

Cavalerul: Talida!… Domniţă Talida….

DomniÅ£a (maimuţărindu-l): Domniţă Talida… (ÃŽÅŸi smulge de la gît ÅŸervetul cu însemne heraldice ce-i acopereau bustiera ÅŸi tatuajele punck.) ÃŽn pula mea, vreau să fumez o Å£igară! PlăteÅŸte ÅŸi hai să mergem. Hai pe o terasă să bem o bere, să mîncăm o îngheÅ£ată… Vreau o bere după greÅ£oÅŸenia aia de mistreÅ£… Multă bere ÅŸi… Vreau să fumez… Vreau să dau niÅŸte telefoane… E urgent… E ceva important… Foarte important… ÃŽn pivniÅ£a asta nu e pic de semnal…

Cavalerul (îşi scoate ÅŸi e fară grabă ÅŸi uÅŸor dezamăgit ÅŸervetul cu însemne heraldicel: Băiete, plata! Repede, ne grăbim… DomniÅ£a se grăbeÅŸte…

Slujitorul: Nota… Nota e gata de mult… Am scris-o de mînă… Cu pixul… Ne iertaÅ£i… Ni s-a virusat calculatorul… Da, vinul e din partea casei… Domnule doctor, restaurantul medieval “Menumoruth” vă aÅŸteaptă să mai treceÅ£i pe la noi, să ne mai onoraÅ£i cu prezenÅ£a… (Vesel, pe ton de reclamă.) “Menumoruth”, cnezatul frigărilor rumene, vă mai aÅŸteaptă, “Menumoruth”, voievodatul vinului de soi, vă aÅŸteaptă oricînd… SînteÅ£i binevenit oricînd…

Cavalerul: Păstrează restul…(Trubadurului.) Asta e pentru tine… (Bagă între corzile lăutei cîteva bancnote) Salut!

Slujitorul: MulÅ£umesc…. Plecăciune….

Trubadurul: Plecăciune…

Cavalerul şi Domniţa Talida ies grăbiţi.

Slujitorul (trubadurului): S-au cărat ÅŸi gunoaiele astea… Putem să ne mai tragem ÅŸi noi puÅ£in sufletul… AcuÅŸi or să apară alte gunoaie… Tot felul de parveniÅ£i cu fiÅ£e de nobilime scăpătată….

Trubadurul (slujitorului) Talida… Ce căcat de nume mai e ÅŸi ăsta?

Slujitorul: Talida pe dracu’… O ÅŸtiu foarte bine… E colegă de clasă cu soră-mea… La “DomiÅ£a Ralu”… Colegiul NaÅ£ional “DomniÅ£a Ralu”… Colegiul NaÅ£ional de artă dramatică… Artă dramatică ÅŸi bune maniere… Hi, hi, hi… O cheamă Beatrice… Beatrice RăzmeriÅ£an… La fel de stupid… Talida… talida a rond hotmail punct com… Asta e… ÃŽnÅ£elegi?… DomniÅ£a Talida… Talida din Bloguri… Talida of the Blogs…

Trubadurul: Aha… ÃŽnÅ£eleg… DomniÅ£a Talida…

Cîntă pe melodia baladei de dinainte.

Domniţă Talida, în pat cînd te culci

Dom’ doctor Å£i-o trage cu sete la buci…

Rîd amîndoi.

Heblu.

1. Vadul lui Pazvante

O terasă a restaurantului “MistreÅ£ul cu colÅ£i de argint S.R.L.” din Cîrlogani, supranumit de localnici, “Vadul lui Pazvante”. Terasa a devenit astăzi un platou T.V. improvizat ÅŸi totodată cartier general al forÅ£elor S.S.P.I.R. Corepondentul local al postului “Actualitatea T.V.” transmite în direct.

Reporerul: Bună ziua, stimaÅ£i telespectatori. Bună ziua, doamnelor ÅŸi domnilor… Vă spun bună ziua, deÅŸi numai bună nu poate fi ziua de azi… Cel puÅ£in aici la Cîrlogani… După ce unsprezece sugari au murit în ultimele patru luni la Cîrlogani, făcînd ca localitatea să candideze la Cartea Recordurilor, capitolul mortalitate infantilă, o nouă tragedie, o tragedie cutremurătoare, zguduie Cîrloganii… Simina Georgesu-Prisăcaru, de 17 ani, elevă a Colegiului NaÅ£ional “DomniÅ£a Ralu”, venită la Cîrlogani, la bunici ca să-ÅŸi petreacă weekendul a dispărut după ce ieri, în jurul orei doisprezece a plecat să cumpere Å£igări pentru bunicul ei… AlarmaÅ£i de faptul că pînă la ora douăzeci ÅŸi unul Simina nu s-a întors acasă, bunicii au alertat autorităţile. ÃŽn urma investigaÅ£iilor facute de poliÅ£ia rurală din localitate a fost arestat preventiv primul suspect, Tache Mădălin, douăzeci ÅŸi ÅŸase de ani, abolvent al Liceului de Informatică, fost angajat al fabricii de răcoritoare din localitate, în prezent fără ocupaÅ£ie… La interogatoriu, suspectul a negat orice implicare în disparitia Siminei… Cînd i s-a propus testul poligraf, Tache a mărturisit că a atras-o pe tînără pe malul rîului, în locul numit de localnici Vadul lui Pazvante, aflat aici chiar în spatele meu… Costache, fă o panoramare, să vadă ÅŸi telespectatorii… AÅŸa… Aici viteza apei, stimaÅ£i telespectatori, e foarte mare, după cum vedeÅ£i… Aici suspectul a violat-o pe Simina… După ce ÅŸi-a satisfăcut poftele animalice Tache Mădălin a arucat-o pe tînără în rîu… ÃŽn pofida eforturilor facute de autorităţi sprijinite de o bună parte din localnici, cadavrul fetei nu a fost găsit… Viteza apei ÅŸi aluviunile din amonte fac aproape imposibilă căutarea… Autorităţile au apelat la forÅ£ele S.S.P.I.R., dislocate, din fericire, în apropiere… Stam de vorbă acum cu locotentetul Raoul RăzmeriÅ£an, comandantul subunităţii care s-a implicat în cautarea trupului Siminei Georgescu… Bună ziua, domnule locotentent…

Raoul: Bună ziua dumneavoastră ÅŸi telespectatorilor dumneavoastră…

Reporterul: SpuneÅ£i-mi ce făceaÅ£i aici, în zonă…

Raoul: Sîntem în misiune…

Reporterul: Ce misiune?…

Raoul: E secretă…

Reporterul: Vă rog să detaliaÅ£i…

Raoul: Domnule, e secretă… Dacă spun ÅŸi dai pe post, s-a dus dracului tot secretul…

Reporerul: Åži cu transparenÅ£a serviciilor publice cum rămîne?… Contribuabilul trebuie să ÅŸtie…

Raoul: mi se fîlfîie mie de transparenţă… Eu am depus un jurămînt, domnule, înÅ£elegi?…

Repoterul: Bine, să lăsam asta…. Cum decurg căutările?…

Raoul: Ca dracu’… Cum aÅ£i spus: viteza apei e foarte mare, iar aluviunile din amonte reduc vizibilitatea… O reduc, vorba vine… E vizibilitate zero… Avem acolo cinci scafandri ÅŸi o barcă pneumatică cu motor… Dar nu am găsit nimic…

Reporterul: Din surse neoficiale am aflat că veÅ£i aduce un sonar care să vă uÅŸureze misiunea… O instalaÅ£ie cu ultrasunete care vede, ca să zic aÅŸa, ÅŸi în condiÅ£ii de vizibilitate redusă…

Raoul: Hai, domnule, fiÅ£i serios… Căutăm o fata înnecată, nu un submarin… Sonarul are acum altă treabă…

Reporterul: Da!?… Ce face?…

Raoul: Supraveghează… Stai, stai aÅŸa, Å£i-am spus că nu spun… E secret!

Reporterul: Dragi telespectatori, în timp ce forÅ£ele S.S.P.I.R. caută în zona Vadul lui Pazvante, cincisprezece militari de Inspectoratul pentru SituaÅ£ii de Urgenţă, prospectează rîul în aval… Se bănuieÅŸte ca apele rîului au împins cadavrul la cîţiva kilometri în aval de Cîrlogani… Pînă la noi informaÅ£ii stăm de vorbă cu doamna Praschiva Prisăcaru, bunica Siminei… Bună ziua, doamnă…

Paraschiva (cu ochi în lacrimi, printre suspine): Bună, maică… Bună…

Reporterul: SpuneÅ£i-ne, cum era Simina?…

Paraschiva: Simina… Era prea cuminte ca să se ducă cu el la rîu… Nu mergea la discoteci, nu fuma, nu făcea nici ale prostii… Ne ajuta la toate treburile în casă cînd venea pe aici… Era un copil de milioane… El a luat-o cu forÅ£a ÅŸi a dus-o pe malul apei ÅŸi a batjocorit-o… Ca să ÅŸteargă urmele mi-a arucat fetiÅ£a în rîu… Ce nenorocire…

Reporterul: Da, ce tragedie… Dar spuneÅ£i-ne cum era Simina, învăţa bine?…

Paraschiva: Bineeee… Bine de tot… Era… asta… Cum îi zice… Era prima pe Å£ară…

Reporterul: Olimpică…

Paraschiva: AÅŸa, aÅŸa… Olimpică… La religie… Fată cu frica lui Dumnezeu…

Reporterul: Da, doamnelor ÅŸi domnilor, Simina Georgesu-Prisăcaru era olimpică la religie. ObÅ£inuse locul întîi pe Å£ară cu eseul “Åži nu ne duce pe noi în ispită”… Din păcate rugăciunile fetei nu l-au ferit pe Tache Mădălin de ispitele cărnii… SpuneÅ£i-mi, doamnă Paraschiva, ce pedeapsă ar merita monstrul acela cu chip de om care v-a violat ÅŸi omorît nepoÅ£ica?…

Paraschiva: …eu n-am omorît în viaÅ£a mea o muscă, n-am luat o amendă… Ä‚stuia i-aÅŸ face felul… Zău aÅŸa… I-aÅŸ tăia mădularul ăla spurcat ÅŸi i l-aÅŸ băga în gură… Pe urmă l-aÅŸ spînzura de picioare în faÅ£a troiÅ£ei, să-l scuipe oricine ar trece pe acolo… Nenorocitul dracului… Doamne, iartă-mă… Lovi-l-ar franÅ£u’ ÅŸi dalacu’…

Reporterul (înterupînd-o): Iată în ce stare de disperare poate să ajungă un om căruia i s-a luat ce îi era mai scum în viaţă… (în clipa aceea staÅ£ia radio de la centura locotententului Raoul RămeriÅ£an începe să hîrîie. Printre hîrîituri distingem cu greu un apel insistent: “Baleria, balerina, aici stejarul… RecepÅ£ie”… Derutat, Reporterul încearcă să salveze situaÅ£ia.) Ssst!… Sîntem în direct… (Raul ridică indiferent din umeri.)Doamnelor ÅŸi domnilor, încheiem aici transmisia noastră, vom reveni cu noi amănunte în ediÅ£iile viitoare…

StaÅ£ia (off): … Baleria, baleria… Aici stejarul… RecepÅ£ie…

Raoul duce staţia spre ureche. Nu auzim, printre hîrîituri, decît fragmente de cuvinte.

Raoul: Balerina… RecepÅ£ie…

StaÅ£ia (of):…[Sînt co]..lonelul.. [Åžincules]… escu… [Ascultă RăzmeriÅ£ane]…

Raoul: Să trăiÅ£i! Ascult…

StaÅ£ia (of): …[Pe]..eÅŸtera… liliecilor… [Åžtii un]… de e?…

Da… Åžtiu unde e… Poftim?…

StaÅ£ia (of): …[Trei turiÅŸti]….danezi… [s-au]… rătăcit… [lîn]…gă… [peÅŸteră]…

Raoul: Ce dracu’ căutau acolo?…

StaÅ£ia (of):…[Ce te]… fute grija?…

Raoul:…ÃŽntrebam ÅŸi eu… Da, să trăiÅ£i…

StaÅ£ia (of): …[Tri]…miÅ£i…[acolo trei ate]… teveuri… [Åži ze]… ce oameni…

Raoul: Domnule colonel, mă iertaÅ£i, dar trebuie să raportez… Dacă trimit A.T.V.-urile acolo, eu cum mai supraveghez ÅŸoseauna… O să treacă Omar ÅŸi arabiÅ£oii lui pe la nasul nostru…

StaÅ£ia (of): …[Scandal ăn Par]… lament… [Mănîncă că]… cat în presă…

Raoul: Am înÅ£eles, să trăiÅ£i… Da, să trăiÅ£i, trebuie să ne îmbunătăţim imaginea… Da, să trăiÅ£i, sîntem în slujba contribuabilui… Dar n-ar fi mai bine să trimiteÅ£i un elicopter de la bază?…

StaÅ£ia (of): …[Am trimis... E un]… ordin… [Ai depus un jură]… rămînt…

Raoul: Ah, l-aÅ£i trimis deja… Am înÅ£eles! Să trăiÅ£i! (Către reporter.) Noi ne spetim aici cu tot felul de tîmpenii, iar tu te-ai mai ales cu un subiect. Or să te avanseze ăştia, o să ai talk-shaw-ul tău; eu dacă nu-l prind pe Omar, locotenent mor… Na, c-am zis-o… Futu-i… Hai să-Å£i vînd ÅŸi alt pont… Poate dai ÅŸi tu o bere… Cică niÅŸte danezi s-a rătăcit pe lîngă PeÅŸtera Liliecilor… Trebuie să trimit o parte din oameni ÅŸi ajute pe salvamontiÅŸti… Că n-au găsit nici o urmă… Amatori… Civili prăpădiÅ£i…

Paraschiva: Doamne-Dumnezeule… Altă nenorocire… Altă tragedie… Ce păcate de la nouă neamuri?… Parcă-i blestemat Cîrloganiu ăsta al nostru… De parc-ar fi pe vremea cînd pazvangii luau fetele din Cîrlogani să-ÅŸi bată joc de ele prin Vidin…

Heblu.

1. Turnul de fildeÅŸ

Living room-ul soţilor Pomponiu. Corina vorbeşte la telefon în timp ce pe ecranul televizorului se derulează imaginile unei emisiuni de ştiri.

Corina (la telefon): Unde?… La “Menumoruth”… Ah,da… Acolo se simte el în largul lui… Să mănînce cu mîna… Să simtă el suculenÅ£a cărnii facută pe grătar… Să sune el din clopoÅ£el ÅŸi să se adune chelnerii în jurul mesei…. Să-i lege lui chelnerii ÅŸervetul cu blazon la gît… Să i se facă plecăciuni…. BărbaÅ£ii ăştia rămîn copii pînă la sfîrÅŸitul vieÅ£ii… Ajung profesori universitari ÅŸi tot se mai joacă… Cu cine?… Una blondă?… Probabil o rezidentă… De cînd predă la Facultate… Pa, te las… Cred că s-a întors “stăpînul”…

Răzvan: Bună seara, iubito…

Corina: Bună seara… Ce să spun… Dacă mai întîrziai mult puteai să-mi spui “noapte bună”… Răzvan iar ai uitat, aveam invitaÅ£ii la teatru…

Răzvan: La teatru?… Ce teatru?… Care teatru?… Ce să vedem acolo?…

Corina: La Municipal… “DeÅŸteptarea primăverii”… Montată de Pentelescu…

Răzvan: Ce Pentelescu?… Care Pentelescu?…

Corina: Mihai Gabriel Pentelescu… Cel mai premiat regizor al stagiunii… A montat la Municipal “DeÅŸteptarea primăverii”…

Răzvan: DeÅŸteptarea?… Ce deÅŸteptare?… Care deÅŸteptare?… A cui deÅŸteptare?…

Corina: Răzan, “DeÅŸteptarea primăverii”… Piesa aia a lui Wedekind… Åžtii tu… Am văzut-o cînd eram studenÅ£i…

Răzvan: Aha… Da,da, da… Å¢in minte… Da, da, da… Chestia aia cu copiii care nu ÅŸtiu cum se fac copiii ÅŸi pînă la urmă copiii descoperă din întîmplare cum se fac copiii, pentru ca în final copiii să facă copii… Da,da, ÅŸtiu…

Corina (ironică): Åžtii… (Dezamăgită, uitîndu-se la ceas)Acum s-a dus… Premiera a început de mai bine de-o jumătate de oră…

Răzvan: Corina, pe cine mai interesează aÅŸa ceva… Corina, iubito, la noi la clinică vin fetiÅ£e de treisprezece ani cu grave tulburări hormonale pentru că au luat anticoncepÅ£ionale aiurea… Copiii care nu ÅŸtiu cum se fac copiii… Zău, Corina, pe cine mai interesează povestea lui Wedekind ăsta al vostru?…

Corina: Tu chiar crezi că pe cei care merg la teatru îi interesează ceva?… E o practică socială… Mai vedem lume… Ne mai vede lumea împreună… Mai ieÅŸim ÅŸi noi din mansarda asta stupidă cocoÅ£ată peste al optulea etaj al blocului. M-a săturat să ne tot mutăm de la un monitor la altul… De la computer la televizor… Åži retur…

Răzvan: Corina, iubito, mansarda asta, cum îi zici tu, se întinde pe aproape două sute de metri pătraÅ£i, cît două apartamente ÅŸi ceva… Mansarda… Mansarda e cea ce în arhitectura modernă se numeÅŸte “penthouse”. O formă foarte modernă, comodă ÅŸi sigură de locuire…

Corina: Dragul meu, eu sînt născută la Å£ară, vreau să simt pămîntul sub picioare, să beau apă proaspătă, să mă întind în iarbă…

Răzvan: Ce apă proaspătă, care apă proaspătă?… Săptămîna asta în clinică ne-au murit trei sugari din Cîrlogani… Mamele le-au dat ceai pentru colici făcut cu apă din fîntînă… Apă proaspătă… Proaspătă, da’ plină de nitriÅ£i… Vrei să te întinzi în iarbă… ÃŽn iarba îmbibată de motorina scursă din tractoarele locului… Ori din jeepurile turiÅŸtilor care vin să respire aer curat… Aerul din PeÅŸtera Liliecilor… Minunatul aer din PeÅŸtera UrÅŸior… PeÅŸteră în care ţăranii aruncă q-pequri de plastic duhnind a Å£uică de tescovină ÅŸi hoiturile animalelor moarte prin ogradă… Nu-Å£i place la mansardă… Nu-Å£i place aici aici sus, deasupra gazelor de eÅŸapament care colcăie ca viermii prin rănile de asfalt ale oraÅŸului… Nu-Å£i place aici sus, departe de claxoanele unor tipi care se grăbesc întotdeauna ca să aibă cum întîrzia la orice întîlnire… Aici filtrele Brita au grijă ca apa să fie la fel de cristalină ca cea din poveÅŸtile copilăriei tale… Aerul condiÅ£ionat te scuteÅŸte de miasmele gunoailor atuncate otova de-a lungul drumurilor naÅ£ionale… Vrei la Å£ară? Bine dar să ÅŸtii că acolo nu mai ca pe vremea lui Tănase Scatiul…. Vremurile s-au schimbat… Penthouse, ăsta e viitorul, penthouse e turnul lumii moderne, donjonul celor aleÅŸi din zilele noastre… Asemeni seniorilor din Evul Mediu trăim desupra vulgarităţii ÅŸi murdăriei din lumea de jos…

Corina: Evul Mediu! Locuim la mansardă ÅŸi umblă la “Menumoruth” ca să mîncăm bucate gătite ca-n Evul Mediu… Stupid ÅŸi inutil…

Răzvan: Nu e stupid… Mă antrenez…

Corina: Te anutenezi…. Pentru ce te antrenezi?…

Răzvan: Pentru vremurile ce vor veni!…

Corina: Pentru vremea cînd o să fii pensionar?…

Răzvan: Nu rîde… Tu nu vezi ce se-ntîmplă ÃŽn lume?…

Corina: Ce se-ntîmplă?…. Se măresc pensiile… Asta se-ntîmplă!

Răzvan: Ascultă, femeie… Cînd Omar ăsta al vostru ÅŸi ÅŸi teroriÅŸtii lui, arabii ăia fanatici, or să se sature să-ÅŸi mai mai pună bombele prin staÅ£ii de metrou ÅŸi aeroporturi… Atunci o să vezi… Cînd vor descoperi că e mai rentabil să distrugi sursele de energie… Atunci o să vezi… O să vă duceÅ£i cu toÅ£ii dracului cu tot alaiul vostru de cuptoare cu micounde, aspiratoare ÅŸi maÅŸini de spălat… Or să supavieÅ£uiască doar cei aleÅŸi… Montaniarzii, bikerii ÅŸi salvamarii… Oamenii care mai ÅŸtiu să facă ceva de unii singuri…. Care ÅŸtiu să aprindă focul…

Corina: Ce să spun…

Răzvan: Da, da! Corina, tu, fata născută la Å£ară, nu mai ÅŸtii să mesteci în mămăligă… Nu mai ÅŸtii să faci nimic… LuaÅ£i totul de-a gata…. AÅŸa au păţit ÅŸi romanii cînd barbarii le-au distrus apeductele… Au crăpat de foame…

Corina: Mă laÅŸi cu lecÅ£iile tale de istorie… M-am săturat…

Răzvan: Sigur!… Nimeni nu vrea să înveÅ£e nimic din greÅŸelile trecutului…

Corina: Lasă-mă, te rog… Dacă n-am mers la teatru, lasă-mă măcar să ma uit la televizor… Te rog… După ÅŸtiri, dau ăştia un film… “Habla con ella”…

Corina porneÅŸte sonorul televizorului.

Prezentatorul T.V. (off) : …în pofida vizibilităţii reduse scafandrii îşi continuă căutările. Din surse oficiale aflăm că la faÅ£a locului va fi adus un sonar. Vom reveni cu noi amănunte. Dintr-o informaÅ£ie de ultimă oră aflăm că că un grup de turiÅŸti danezi au rămas izolaÅ£i într-o maÅŸină în apropiere de PeÅŸtera Liliecilor. Autorităţile au fost alertate de un telefon anonim. Autoarea apelului afirmă că urma să se întîlnească cu cei trei turiÅŸti danezi la intrarea în oraÅŸ. (O înregistrare telefonică) “SalvaÅ£i-i, vă rog. Nu au haine groase la ei, iar maÅŸina lor nu e corespenzător echipată. SalvaÅ£i-i, vă rog”. Alo! (Plînsete. Suspine.) ÃŽpentru a preîntîmpina o nouă tragedie în ajutorul salvamontiÅŸtilor au fost trimise ÅŸi două subunităţi ale foÅ£elor S.S.P.I.R., ale Serviciului Special de PoliÅ£ie pentru IntervenÅ£ie Rapidă… Sîntem anunÅ£aÅ£i acum că avem noi amănunte.. Sîntem în legătură directă cu persoana care a alertat autorităţile… Alo! Cum vă numiÅ£i domniÅŸoară?…

Vocea (off): Alo!… Alo!…

Prezentatorul T.V (off): Alo! Mă auziÅ£i?…

Vocea (devine din ce în ce mai patetică.): Da… Vă aud…

Prezentatorul T.V.: Alo!… AÅ£i reuÅŸit să aflaÅ£i unde se află prietenii dumneavoatră?…

Vocea: ÃŽmi ziceau tot timpul că sînt pe un drum, la un moment dat pietruit, la un moment dat forestier, înzăpezit, cu multă zăpadă, cu maÅŸina un pic lovită, rămaÅŸi în pădure. Alte amănunte nu puteau să-mi dea, erau foarte speriaÅ£i, erau foarte dezorintaÅ£i… Pe urmă n-am mai putut vorbi cu ei… Cred că nu mai au semnal… Sau li s-a descărcat bateria… Da, cred că li s-a descărcat bateria…

Răzvan (oprind televizorul): Poftim!… Nu vrei lecÅ£ii de istorie?… Ce spuneam… IdioÅ£ii se aventurează prin munÅ£i fără să aibă habar cum se face asta… (Maimuţărind vocea de la televizor.)”N-au haine groase la ei”… Păi ce credeau că la munte funcÅ£ionează aerul condiÅ£ionat?… Că încălzirea centrală merge brici?… Că poÅ£i să stai în cămaşă albă cu cravata?…. Imbecilii!…

Corina vrea să răspundă, dar telefonul mobil al lui Răzvan sună strident.Răzvan răspunde uşor dezorientat.

Razvan: Da. Da, pot să vorbesc. Ce?!… Å¢i-ai pierdut telefonul?… Unde?… La “Menumoruth”?… Ba nu, acolo îl aveai încă… Nu ÅŸtii?… LiniÅŸteÅŸte-te… LiniÅŸteÅŸte-te, te rog… Dă-l în mă-sa, cumpărăm altul… Bani… Dă-i în mă-sa de bani… Bine, bine… Ai răbdare… La statuia lui Alecsandri… ÃŽn treizeci de minute….

Corina: Răzvan… Eu mă duc la mama…

Razvan: La ora asta?…

Corina: Doar n-o să stau acasă să ascult cum vorbeÅŸti tu rezidentele…

Răzvan: Nu e rezidentă… E o pacinetă…

Corina: Ah, da?! Acum îţi tratezi pacientele la “Menumoruth?…

Răzvan: Ascultă!… Eu am depus un jurămînt… Al lui Hyporate… Trebuie să mă ocup de pacinÅ£i pînă la recuperarea lor definitivă… O operaÅ£ie chirurgică nu e decît un prim pas… Depăşirea ÅŸocului post operator face parte din…

Corina: Face pe dracu’… Mă duc la mama…

Iese furioasă.

Heblu.

1. ÃŽnvierea

O sonerie sună insistent. ÃŽnfăsurat într-un prosop, proaspăt ieÅŸit de sub duÅŸ, Cosmin, se îndreaptă fără grabă spre uşă fredonînd: “dacă eram de bani gata, nu mai eram în viaţă/ vă zîmbeam expus la morgă, conservat în gheaţă…”. Deschide. ÃŽn uşă fata din fotografia difuzată la emisiune ade ÅŸtiri: Simina Georgescu-Prisăcaru. Are părul ud ÅŸi zîmbeÅŸte insinuant.

Cosmin (urlă): Nuuu!… Pleacă!… IeÅŸi!… Nu e adevărat!… Nu eÅŸti adevărată!… Dorm!… Visez!… CoÅŸmar!… CoÅŸmar împuÅ£it!… Pleacă!…

Simina: Cosmin…

Cosmin: Nu!… Samara nu există!… E o ficÅ£iune!… Mai fac un duÅŸ… Rece!… Trebuie să mă trezesc!… Mai beau o cafea!… Tare… Fără zahăr… Samara nu există!… E un film… Nu e decît un film… Samara nu există… Nu… Samara… Nu… Samara…

Simina: Sînt Simina…

Cosmin:…ÅŸi tu eÅŸti moartă… Moartă… Pe net… E poza ta… ÃŽnnecată… La Vadul lui Pazvante… Cică scrie ÅŸi în ziare… S-a dat ÅŸi la televizor…

Simina: Te iei după ce scriu ăia?… Ce zicea acum cîţiva ani?… “Să trăiÅ£i bine!”… Bine… Uită-te la tine… Nu mai poÅ£i de bine…

Cosmin: Nu… EÅŸti moartă…

Simina: Am fost moartă ÅŸi am înviat…

Cosmin: Nu ai înviat… Nu… Nu există înviere… E coÅŸmar… ÃŽnvierea e atunci cînd mergem la miezul nopÅ£ii, în spate la Sfîntu’ Spiridon să furăm ouă roÅŸii ÅŸi să ciupim gagici de cur… Ä‚sta e coÅŸmar…

Simina îi dă cu repeziciune o palmă lui Cosmin.

Simina: TrezeÅŸte-te! Sînt Simina! Am căzut în apă… Atîta tot!

Cosmin: Åži violul?…

Simina: N-a fost nici un viol… Ne-am bulănit ÅŸi noi un pic… Ne-o fi văzut careva…

Cosmin: Se zice că repetai într-una: nu, nu, nu…

Simina: Păi sigur că repetam… O tipă care se respectă nu zice “da” din prima, că zice lumea că eÅŸti curvă… Nu dă bine… La un moment dat a devenit mai insistent… M-am eschivat ÅŸi… a rămas cu hanoracul meu în mînă… Eu am alunecat în rîu… Am înnotat un pic, am ieÅŸit din apă cam pe la Cîrlogani Gară… Un taxi tocmai adusese un turist la rapidul nouă… AÅŸa că… Pam, pam… uite-mă… Am înviat!…

Cosmin: Adevărat?… Adevărat ai înviat! Bei o cafea?

Simina: Cît am fost eu moartă tu ce-ai făcut?

Cosmin: Păi nu prea am dormit… Probleme… Mi-am triplat veniturile la bursă…. Åžtii?… Un milion jumătate de dolari… Tare, nu?… Un milion jumate… E o chestie…

Simina: Serios?… Bravo… Acum avem bani cît cuprinde… Ai luat sculele?…

Cosmin: Stai. Stai aÅŸa… Nu e chiar aÅŸa simplu… O parte s-au dus… Impozite… Nu poÅ£i să te joci cu fiscul… AÅŸtia nu te iartă pentru nimic în lume…

Simina: Dar au rămas destui, nu?…

Cosmin; Au rămas, da’…

Simina: Da’, ce?…

Cosmin: Păi am mai investit ÅŸi eu în una alta…

Simina: ÃŽn ce ai investit tu atîţia bani?….

Cosmin: ÃŽn ce!?

Simina: Da! ÃŽn ce?…

Cosmin: ÃŽn afaceri imobiliare… Ăăăă…. ÃŽmi fac o casă… Da, da… Cu piscină… Mi-am luat un iaht… Alb… Cu vele… O splendoare… O să-l vezi…

Simina: Un iaht?… Ce să faci tu cu un iaht?…

Cosmin: Cum ce să fac? Toată lumea are… Eu de ce să n-am?…

Simina: Care toată lumea?…

Cosmin: Eh, aproape toată lumea. Ä‚ia tari. ProfesioniÅŸtii! Åžtii că nu mă încurc cu amatorii ÅŸi începătorii…. Ai noÅŸtri au aproape toÅ£i cîte un iaht…. Da,da – aproape toÅ£i…

Simina: Care ai noÅŸtri?…

Cosmin: Ai noÅŸtri…. BăieÅ£ii din reÅ£ea!…

Simimna: Aaaa!… Din reÅ£ea… Iar ai jucat Sims toată noaptea…

Cosmin: Auzi la ea… Sims… Second life, iubito, Second life… Asta am făcut, înÅ£elegi?….

Simina: Eu vorbesc serios ÅŸi tu îmi povesteÅŸti de casele ÅŸi iahturile tale virtuale… Proiectul meu n-are a face cu virtualul… E al dracului de concret! Maturizează-te! Mai sînt două luni pînă la bacalaureat ÅŸi tu contini să te joci… Ce-o să faci în viaţă asta?… O să te joci pînă ieÅŸi la pensie?… ViaÅ£a asta nu e o jocacă!… ÃŽnÅ£elegi?… Ce vrem să facem noi nu e o joacă! ÃŽnÅ£elegi?….

Cosmin: Să nu-mi spui că un post de radio e ceva serios…. Muzică… DedicaÅ£ii muzicale… Jocuri ÅŸi concursuri… Ce e serios aici? Zău?… Auzi la ea: “Hipocampus F.M.”…

Simina: Muzică… Depinde ce muzică… Muzica are ÅŸi ea rostul ei… Dacă ai fi pus mîna pe o carte ai fi aflat că “Europa Liberă”, un post de radio… Da, un post de radio… “Europa liberă” a eliberat continentul ăsta de două ori de cele mai cumplite dictaturi din lume… Åži de naziÅŸti ÅŸi de comuniÅŸti… Acolo s-a transmis semnalul debarcării din Normandia… Ba – ba – ba- bam!… A cincea de Bethoven… Muzică, nu?… Deacolo s-a transmis….

Cosmin: Da, da’… Aia era “Europa liberă”… Nu “Hipocampus F.M.”… O să creadă lumea că facem pariuri pentru hipodrom… “Hipocampus”…. Căcat…

Simina: Å¢i-am spus eu că dacă puneai mîna pe vreo carte nu mai spuneai tîmpenii… Hippopocamus! Cosmin, Hippopocamus e numele ÅŸtinÅ£ific al căluÅ£ului de mare… Singura fiinţă cu care Dumnezeu a fost cu adevărat drept… Acolo masculul face pui, îi creÅŸte, îi educă… Acolo falocraÅ£ia nu e admisă… Asta e ideea.ÃŽnÅ£elegi?… “Hippopocamus” e un post care reapară o nedreptate de mii de ani… Mă rog, trebuia s-o repare… Să înÅ£eleg că nu putem miza decît pe banii pe care Å£i i-am dat eu?… Banii pe care i-am cîştigat din meditaÅ£ii?…

Cosmin: Da… ÃŽntr-un fel,da… Adică…

Simina: Cum adică într-un fel?…. ÃŽn ce fel?…. Unde sînt banii?

Cosmin: I-am…

Simina: I-ai jucat?…. Te omor!…. ÃŽnÅ£elegi, te omor! Mi-ai ucis un vis…. Te omor!….

Cosmin: Nu i-am jucat…. LiniÅŸteÅŸte-te… Eu nu joc decît cu bani virtuali… LiniÅŸteÅŸte-te…. I-am împrumutat…

Simina: I-ai împrumutat?… Banii mei?…. Cui i-ai împrumutat?….

Cosmin: A venit la mine asta…. Cum îi zice… Ăăăă…. Talida!

Simina: Talida! Beatrice? A împrumutat bani?… Păi nu zicea că dă ÅŸi ea niÅŸte bani pentru “Hipocampus”?… “ÃŽmi trimite mama bani din Danemarca…. Are cîţi vrei… S-a măritat cu un baÅŸtan….” Åži acum cere bani de la tine?…. Vă omor pe amîndoi!…

Cosmin: Stai -stai, nu te ambala… Mi-a zis că-i aduce în opt ore înapoi… Pînă ajung ăia din Danemarca cu banii ÅŸi nu ÅŸtiu ce maÅŸină pizdoasă pe care i-o lasă ei…. Zău…. Ai răbdare…

Simina: Ce să facă ea cu banii pentru post?… E o groază de bani…

Cosmin: A găsit pe net o rochie de mireasă… Una tare, tare de tot… De tafta… Una cu croială de secol paisprezece…. Åži diademă… Pantofi… nu ÅŸtiu de care…. D’ăia naÅŸpa ca în filmele cu Dracula…

Simina: Da’ ce se duce la carnaval…

Cosmin: Nuuuu…. Åžtii ÅŸalăul ăla al ei… Pomponoiu, Pomponel sau cum dracu’ l-o fi chemînd…. Ä‚la… doctorul… specialistul în asta… proteză penis… Ce chestie…. proteză penis….

Simina: Să nu-mi vorbeÅŸti mie de proteză de penis! Ai ÃŽnÅ£eles? Ce-i cu doctorul?…

Cosmin: Aha, funia din casa spînzuratului… Stai, stai… Doctorul divorÅ£ează…. DivorÅ£ează de tot… Åži cum împlineÅŸte Talida….ăăă… Beatrice, optsprezece ani, adică astăzi, o ia de nevastă. Cu acte…Åži a vrut ÅŸi ea să-i facă o plăcere… Cică ăsta, doctorul, ăsta cu protezele, e înnebunit după tot felul de chestii medievale….

Simina: Å¢i cînd îţi aduce banii?…. Avem nevoie de ei…. Scule, microfoane, masă de montaj, licenţă, acte legalizate…. O grămadă de lucruri… Åžpagă pentru ăia de la C.N.A…. Cînd aduce banii înapoi?…

Cosmin: O să-i aducă… Danezii care-i aduceau paraii s-au rătăcit pe la PeÅŸtera Liliecilor… ÃŽi caută toată lumea… Salvamontul, poliÅ£ia… Ca ÅŸi pe tine… Doamne cîte dispariÅ£ii misterioase… Parcă am fi în Triunghiul Bermudelor…

Simina: Trebuie s-o sun! Acum! Pierdem vremea…

Cosmin: Stai, stai… Åži-a pierdut telefonul…. Acum are altul… ÃŽÅ£i dau eu numărul….

Heblu.

1. Lovitura de teatru

Din nou terasa restaurantului “MistreÅ£ul cu colÅ£i de argint S.R.L.” din Cîrlogani, supranumit de localnici, “Vadul lui Pazvante”. Terasa continuă să fie un platou T.V. improvizat ÅŸi totodată cartier general al forÅ£elor S.S.P.I.R. Corepondentul local al postului “Actualitatea T.V.” transmite în direct.

Reporterul: Doamnelor ÅŸi domnilor revenim în direct de aici de la Cîrlogani, de unde v-am relatat incredibila tragedie a Siminei Geogescu-Prisăcaru. Doamnelor ÅŸi domnilor, aici la Cîrlogani, la “Vadul lui Pazvante” s-a petrecut o lovitură de teatru! O incredibilă lovitură de teatru… Incredibila noastră tragedie se termină cu un happy end…. O avem alături de noi pe domna Parschiva Prisăcaru…

Paraschiva: O minune! Asta s-a întîmplat o minune! Lovitură a fost prima dată cînd….

Reporterul: Da, doamnelor ÅŸi domnilor, o minune… Tanti Parascheva are dreptate… Nu mai credem în minuni… Riscăm să devenim un popor de primitivi, un popor de nesimÅ£iÅ£i… Da, primitivi ÅŸi nesimÅ£iÅ£i, vorba părintelui Nimfodor, stareÅ£ul de la Schitul Pahomie… Primitivi ÅŸi nesimÅ£iÅ£i….

Paraschiva: O minune, maică, o minune…. Părintele Nimfodor, să-i dea Dumnezeu sănătate, a zis c-o să fie bine…

Reporterul: Tanti Parascheva, spune telespectatorilor noÅŸtri, cum s-a întîmplat minunea?!… Te-ai rugat mult?….

Paraschiva: Mult, maică, mult…. Nici nu mai aveam putere să mă rog… Am scris un acatist ÅŸi l-am dus la Pahomie, la părintele Nimfodor… Să-l lovească holera pe nenorocitul ăla… Să i se usuce ochiii ÅŸi limba… Să-i putrezească nasul… Să-ÅŸi sufle viermii în batistă cînd o avea guturai… Picior de lemn, ochi de sticlă ÅŸi ÅŸira spinării ca toarta căldării….

Reporterul: Cum aÅŸa?…

Paraschiva: Uite-aÅŸa… AÅŸa m-a întrebat ÅŸi părintele Nimofodor: “Cum aÅŸa? De ce?”… “Cum de ce?” – zic eu – Cum nu ÅŸtii, părinte?… A batjocorit-o pe nepoată-mea, Simina… Pe urmă a înnecat-o!… Oh, Doamne… Cum nu ÅŸtii, părinte, s-a dat la televizor, ÅŸtie toată lumea….” Da! “Nu mă uit la televizor… Åži nici dumneata n-ar trebui să te uiÅ£i! Televizorul e o invenÅ£ie diavolicească!… “Ofi – zic eu – da’ noi de unde să ÅŸtim cînd ne măreÅŸte pensia?… De la televizor că în portofel degeaba mă uit….” Da! “Bine-bine – zice părintele – lasă-l aici ÅŸi… ce-o vrea Dumnezeu…

Reporterul: Tanti Parascheva, dumneata ai vrut ca Dumnezeu să-l pedepsească pe făptaÅŸ pentru fapta făptuită, dar minunea a fost alta. Cum aÅŸa, tanti Parascheva?…

Paraschiva: Păi, cum aÅŸa… Uite-aÅŸa… Avea dreptate Simina…

Reporterul: Simina? Ce zicea Simina?…. Spune-ne, tanti Parascheva…

Paraschiva: Simina!… Auzi la el, ce zicea Simina! Păi dumneata crezi că degeaba era ea prima pe Å£ară? Păi, dumneata, maică, nu ÅŸtii Tatăl nostru?…

Reporterul: Tatăl nostru?!… Åžtiu, cine nu-l ÅŸtie?…

Paraschiva:Păi, da… Simina zicea – “Åžtii,buni, ce se zice în Tatal Nostru?… “Åži nu ne duce pe noi în ispită… Nu? AÅŸa zice”… Asta spunea Simina…

Reporterul: Da ÅŸi…

Paraschiva: Păi, da! “Åži nu ne duce pe noi în ispită”…. Păi, ce, Dumnezeu ne ispiteÅŸte?…

Reporterul: Nnnnu… Diavolul o face, aÅŸa cred…

Paraschiva: AÅŸa am zis ÅŸi eu, da’ Simina zice “ba, nu, buni, asta însemnă că Diavolul e unealta lui Dumnezeu. O unealtă cu care Dumnezeu ne încercă credinÅ£a…

Reporterul: Diavolul – unealta lui Dumnezeu?! Cum adică?….

Paraschiva: Păi, da! Eu am dat acatist să putrezească nenorocitul ăla, da! Da’ în sufletul meu mă rugam pentru Simina, săraca… Am zis de vreo cincizeci de ori Tatăl Nostru… Åži n-am dat decît un acatist…. Chiar dacă am vrut să dau foc la casa în care stătea banditul ăla… Dumnezeu a ascultat gîndul cel bun ÅŸi nu m-a lăsat să aprind chibritul… Nu… Åži a înviat-o pe Simina…

Reporterul: Da, doamnelor ÅŸi domnilor…. La nici douăsprezece ore de la tragedia din Vadul lui Pazvante, doi poliÅ£iÅŸti comunitari care supravegheau statuia lui Alecsandri au recunoscut-o, graÅ£ie fotografiilor difuzate de postul nostru de televiziune, pe Simina Georgescu-Prisăcaru coborînd dintr-un taxi…. Simina Georgescu -Prisăcaru trăieÅŸte! Asta e lovitura de teatru pe care v-am anunÅ£at-o!….

Paraschiva: Minunea, maică, minunea!…

Reporterul: Da, doamnelor ÅŸi domnilor, minunea!… Dar nu îmchideÅ£i teÅŸlevizoarele!… Nu părăsiÅ£i televizoarele!… Urmează un comunicat foarte important pentru Å£ară!… Avem de-a aface cu o lovitură de teatru în serie aici la Vadul lui Pazvante!…. Alături de noi se află domnul locotentent Rául RăzmeriÅ£an…

Raoul: Raúl. Raoul. Cu o – u…

Reporterul: Da, da… Rául cu o – u! Domnelor ÅŸi domnilor, cei trei turiÅŸti danezi, rîtăciÅ£i lîngă peÅŸtera Liliecilor, s-au evaporat pur ÅŸi simplu…

Paraschiva: O minune, maică, o minune, Altă minune. Doamne, mare e puterea ta!….

Raoul: StimaÅ£i telespectatori, nu e nici o minune… E un grav atentat la siguranÅ£a naÅ£ională.

Reporterul: Cum aÅŸa, domnule locotentent Rául?…

Raoul: Raúl!…

Reporterul: AÅŸa… Cum adică atentat?…

Raoul: Da… ForÅ£ele Serviciului Special de PoliÅ£ie pentru InterveneÅ£ie Rapidă au fost alertate de un telefon anonim… Nu am găsit nimic… AceeaÅŸi persoană ne-a sunat apoi de pe alt număr de mobil implorîndu-ne săi găsim pe cei trei turiÅŸti… Danezi… Am diminuat dispozitivul de supraveghere al ÅŸoselei ÅŸi al gării de la Cîrlogani ca să trimitem oameni ÅŸi A.T.V.-uri la PeÅŸtera Liliecilor ÅŸi…

Reporterul: Åži?…

Raoul: Åži după vreo trei ore ni s-a comunuicat că Omar ÅŸi complicii săi din Å£ară s-au îmbarcat pe o navă care transporta berbecuÅ£i spre Orientul Apropiat…

Reporterul: Fantastic, doamnelor ÅŸi domnilor, o diversiune ca în filme…

Raoul: Da, o diversiune… Serviciul de interceptări al Armatei ne-a comuniucat că telefoanele s-au dat dintr-un imobil aflat în apropierea PieÅ£ei Vasile Alecsandri… PiaÅ£a aia cu stauia aia… Ca o sperietoare de ciori…. De acolo a pornit diversiunea…

Reporterul: Ce veÅ£i face acum, după această lovitură de teatru?…

Raoul: Ne întoarcem în oraÅŸ, după episodul ăsta buclucaÅŸ. Dacă l-am scăpat pe terorist, să punem mîna pe diversionist…

Reporterul: Oh, vorbiÅ£i în versuri, domnule locotenent… Ca în piesele lui Alecsandri…

Paraschiva: Ca în colindele de Crăciun… Ce frumos!…

Raoul: ÃŽncetaÅ£i… Ce lovitură de teatru, ce versuri ca la Alecsandri… Traversăm o criză fără precedent…. Cu implicaÅ£ii politice…. Zău aÅŸa… Å¢ara arde ÅŸi baba se piaptănă…

Paraschiva: Ai putea să fii mai cuviincios că aÅŸ putea să-Å£i fiu bunică. Åži noi femeile am pus umărul să facem Å£ara asta ceva…

Reporterul: ÃŽncheiem aici transmisia noastră de la Vadul lui Pazvante. Vom reveni cu noi amănunte….

Heblu.

1. Berbecul

Living roomul soţilor Pomponiu. Răzvan şi Beatrice intră grăbiţi.

Beatrice: De ce am venit aici? Dacă ne găseşte nevastă-ta? Ai înnebunit?

Răzvan: Nu vine ea prea curînd. S-a dus la mă-sa. Pînă îşi povestesc una alteia emisiunile pe care le-au văzut la televizor, se face dimineaţă… Avem tot timpul. Iubito… (Dă să o îmbrăţiÅŸeze.)

Beatrice (respingîndu-l.): Lasă-mă, sînt obosită… După atîtea telefoane date de pomană… Tremură carnea pe mine…

Răzvan: Oh, să nu spui că te doare capul… Aud asta aproape în fiecare seară de la nevastă-mea… M-am săturat, divorÅ£ez! I-am spus ÅŸi ei… N-a protestat… AÅŸteptam să-Å£i dai bacalaureatul ÅŸi… Dar văd că n-are rost… Nu l-aÅŸ schimba decît pe dracu’ cu mumă-sa… Ghinion!

Beatrice: Nu fi prostuÅ£… Zău, mi-e foame… Åži aÅŸ bea ceva să-mi mai revin… Pe urmă… Sînt a ta, numai a ta… Nu-mi faci ceva de mîncare?…. Eu dau un telefon ÅŸi mă dezbrac, încet-încet… Åži te aÅŸtept, iubire…

Răzvan: AÅŸa te vreau! Lasagna e bine?… Durează vreo douăzeci de minute… Åži am o sticlă de ÅŸampanie în frigider… Ce zici?… E bine?… Afrodisiac mai bun ca licoarea asta franÅ£uzescă greu găseÅŸti… Åži e mai plăcută la gust decît Viagra… Aia de o iau fiÅ£oÅŸii să-ÅŸi impresioneze secretarele…

Beatrice: Hai, du-te, mor de foame…

Răzvan: Domniţă Talida, pohta ce-ai pohtit Å£i-o fac… Dar, stai să facem puÅ£ină atmosferă… (Aprinde două lumînări dintr-un sfeÅŸnic fredomînd fals.) “…aprinde, domniţă făclii în donjon/Lumina din zări să se vază….”

Beatrice: Du-te, cavalere, încep să mă dezbrac…

Beatrice: Alo, Simina… Te sărut… Stai nu Å£ipa… O să avem banii pe care Å£i i-am promis… Cosmin!… Cosmin trăieÅŸte în lumea lui de jocuri… Ä‚sta habar n-are ce e real ÅŸi ce-i în capul lui!… Nu fabulez… E taică-meu vitreg ÅŸi doi prieteni din Danemarca… Mi-au adus un Saab…. Dacă îl vindem luam pe puÅ£in douăzeci de mii de parai pe el… Mi-a adus ÅŸi bani, cadouri… Cînd?… Cînd! Nu ÅŸtiu… S-au rătăcit prin munÅ£i… ÃŽi caută poliÅ£ia, salvamontul, toată lumea… O să-i găsească… Te resun îndată ce dau de ei…

Corina se strecoară în apartament cu un zîmbet triumfător pe faţă.

Corina: Deranjez?… Pacinta s-a dezbrăcat pentru consultaÅ£ie?…. Cîtă dăruire de sine!… Jurămîntul lui Hypocrate e mai ceva ca ăla militar…

Beatrice: Nu da!… Doamnă nu e ce crezi dumneata… Eu am venit să-mi schimb pansamentul…

Răzvan intră pe jumătate dezbrăcat cu o tavă pe care se află un castron, sticlă de şampanie şi două cupe.

Răzvan: A venit furnica ÅŸi-a adus păpica!…. (Fără s-o zărească în întuneric pe Corina, fredonează fals.) “….Åži scote-Å£i lăcatul/ Pecetea de soaţă….”

Corina: Domnule doctor! Ce plăcere… Ce revedere… Nu vreÅ£i să mă consultaÅ£i ÅŸi pe mine… Să-mi schimbaÅ£i pansamentul?… Sau?… Să-mi scot lăcatul?….

Corina începe să se dezbrace încet, cu mişcări lascive de steapteuză.

Răzvan: Corina ai înnebunit?…

Corina: Ah! Eu am înnebunit?… Eu mă lălăi cu pacientele minore prin “Menumoruth”, eu le aduc acasă să le schimb absorba…. pardon, pansamentul…

Răzvan: De astăzi nu mai e minoră…

Corina: Oh, asta schimbă multe lucruri…. La mulÅ£i ani domniÅŸoară… Vino să te pup! Ba nu, mai bine sărută-mă tu… Lung, pe buze ÅŸi atinge-mi limba… Lung… Åži sfircurile…

Răzvan: Corina, întreci măsura!

Corina: Eu întrec măsura?… De ce? Ai dreptate… E atît de dulce, de fragedă… Hai, fetiÅ£o scote-mi chiloÅ£ii… ÃŽncet, încet, încet te rog…

Beatrice: Doamnă, nu pot… Eu vă respect…

Corina: Pe mă-ta s-o respecţi, mie să mi-o sugi!

Răzvan: Corina, nu te recunosc! Să înÅ£eleg că ani de-a rîndul ai simulat un fel de frigiditate…

Corina: Cred ÅŸi eu că am simulat… La lipsa ta de imaginaÅ£ie orice femeie s-ar plictisi….

Răzvan: Lipsă de imaginaÅ£ie?…

Corina: Păi da!… Pe umăr craci, pe la spate, poziÅ£ia misionarului – cum ziceÅ£i voi, doctorii – Å£i cam atît… Oricine s-ar plictisi. Hai, fetiÅ£o, poate îi stimulezi tu imaginaÅ£ia…

Corina o sărută pe Beatrice pe buze. Reticentă la început, fata reacţionează languros. Soneria sună strident.

Corina: Nu deschide! Oricine-ar fi, ducă-se la dracu’, c-a stricat plăcerea mea ÅŸi-a ta…

Răzvan: Te caută cineva? Ai tăi?…

Beatrice: Care ai mei… Maică-mea e în Danemarca… La muncă… Să facă bani… S-a recăsătorit acolo cu un barosan… Frate-meu e în misiune, undeva în munÅ£i… Or fi ăia cu întreÅ£inerea… Sau poÅŸta…

Corina: PoÅŸta, precis e poÅŸta… Hai. fetiÅ£o, nu mă lăsa aÅŸa… netereminată… mîngîie-mă…

Soneria sună şi mai strident.

Corina: Parcă sînt blestemată… AÅŸa păţeam ÅŸi în primii ani de căsătorie… Cînd ne-o trăgeam suna telefonul… Răzvan avea o urgenţă… La clinică… Cred că ÅŸi acum… Numai orgasmul meu nu e urgent niciodată… Hai fetiÅ£o, acolo, da acolo, mai jos , te rog, mai jos… Răzvan, iubitule, ajută-ne…

Răsună cîteva bătăi puternice în uşă.

Vocea lui Raoul (off): Deschideţi poliţia!

Razvan: PoliÅ£ia!… Am încurcat-o…

Corina: Da’ ce-am făcut?… N-ai zis că de astăzi e majoră?… După ce că nu am voie să fumez în restaurant, nici acasă nu mai are dreptul omul să se fută cu cine vrea?… Păi de aia am făcut noi revoluÅ£ie?… Demagogii dracului… Răzvan, macar acum fii bărbat, în ceasul al unsprezecelea, rezolvă porcăria asta…

Vocea lui Raoul (off): Deschideţi poliţia!

Răzvan se îndreaptă spre uşă, o întredeschide protejat de lanţul de siguranţă.

Răzvan: Ce s-a-ntîmplat?… Ce căutaÅ£i aici la ora asta?…

Raoul: Sînt locotentul RăzmeriÅ£an de la S.S.P.I.R…

Beatrice: Auoleu, frate-meu…

Răvan: Åži ce-i cu asta?… Ai insomnii…

Raoul: Domnule, trebuie să intrăm în apartament!

Răzvan: Ai un mandat de percheziţie?

Raoul: Nu!

Răzvan: Atunci… Mă laÅŸi…

Raoul: Domnule e o problemă de siguranţă naÅ£ională…

Răzvan: Sigur…. Siguranţă… Da, da… Pînă aduci mandatul, eu pun siguranÅ£a la yală! Salut!

Raoul: Domnule, din apartamentul ăsta s-au dat telefoane care au creat o diversiune care au permis teroriÅŸtilor să plece…

Răzvan: Bine, bine… Acum pregătim răsturnarea guvernului… ÃŽl răsturnăm pe spate ÅŸi îl gîdilăm la tălpi….

Raoul: Domnule, nu glumesc! O să folosim berbecul!

Corina: Zicea că e poliÅ£ist, nu cioban…

Răzvan: Corina, ăsta nu glumeşte! Berbecul e o chestie cu care se sparg porţile cetăţii! Mai bine deschid. Ce-o fi o fi!

Beatrice: Nu!… Mă omoară dacă mă vede în halul ăsta… E frate-meu… Eu am dat telefoanele…

În uşă se aud bubuiturile produse de berbec.

Beatrice: Nu vreau să mă găsescă aici!…

Înăuntru năvăleştea Raoul cu un pistol în mînă.

Raoul: Sus mîinile! Mîinile la ceafă!… Beatrice!… Ce faci aici…

Beatrice: Voiau să mă violeze! Amîndoi… PerverÅŸii…

Beatrice sare de pe pervazul ferestrei.

Heblu.

1. Purgatoriul

O sală de aşteptare a Spitalului de Urgenţă. Repoterul transmite din nou în direct.

Reporterul: Doamnelor ÅŸi domnilor, loviturile de teatru se repetă cu o repeziciune demnă de invidiat… Nu aflăm la parterul Spitatului de urgenţă… Evenimentele de la Cîrlogani, dispariÅ£ia Siminei Georgescu-Prisăcaru, dispariÅ£ia turiÅŸtilor danezi de la PeÅŸtera Liliecilor, dispariÅ£ia periculosului terorist Omar, au un final cu totul ÅŸi cu totul neaÅŸteptat!…. ForÅ£ele S.S.P.I.R, pornite pe urma diversionistului care a îndepărtat forÅ£ele de ordine de la principalul lor obiectiv au avut surpriza să constate că misterioasele telefoane au fost date din apartamentul unui celebru chirurg. Doctorul Răzvan Pomponiu, specialist în sfincter urinar artificial ÅŸi proteză de penis, a refuzat să deschidă uÅŸa forÅ£elor de ordine… Subunitatea S.S.P.I.R., comandată de mai vechea noastră cunoÅŸtinţă, locotenentul Rául RăzmeriÅ£an a fost nevoită să forÅ£eze uÅŸa apratamentului situat la etajul al oputulea al imobilului din strada Miluţă Ghorghiu numărul trei… UÅŸa metalică a apartamentulu a creat serioase dificultaÅ£i forÅ£elor de ordine care au fost nevoite să folosească un berbec pentru a pătrunde în apartament… Ca în Evul Mediu, la asediul cetăţilor, ca în SobieÅ£ki ÅŸi românii, stimaÅ£i telespectatori!… Dar lovitura de teatru deabia acum începe, stimaÅ£i telespectatori… ÃŽn clipa în care forÅ£ele de ordine pătrundeu în apartamentul doctorului Pomponiu, de la fereastra nivelului opt al acestui bloc cu ÅŸapte etaje, de la penthouse, cum se zice, acăzut o tînără dezbrăcată… Din fericire crengile copacilor de lîngă bloc au atenuat ÅŸocul ÅŸi tînara s-a ales doar cu cîteva fracturi de membre… Din cîte am aflat de la camera de gardă a Spitalului de Urgenţă, starea sa este stabilă ÅŸi va în curînd externată… Invocînd probleme de confidenÅ£ialitate personalul medical al spitalui refuză să dea alte amănunte! Din surse pe care nu le putem deconspira am aflat totuÅŸi identitatea victimei care a căzut din apartamentul doctorului Pomponiu! StimaÅ£i telespectatori, Å£ineÅ£i-vă bine, loviturile de teatru continuă! Tînăra dezbrăcată care a plomjat de la etajul opt al unui bloc cu ÅŸapte nivele este – nici mai mult, nici mai puÅ£in – decît Beatrice RăzmeriÅ£an, elevă în clasa a doisprezecea a Colegiului NaÅ£ional “DomniÅ£a Ralu” , sora locotenentului Rául RăzmeriÅ£an… StimaÅ£i telespectatori, vom reveni cu noi amănunte de aici dd la Spitalul de Urgenţă! La revedere! (Se aÅŸează extenuat). Doamne, ce zi!

Intră Raoul, împingîndu-i pe Cosmin, Cosmina şi Răzvan. Cei trei au cătuşe la mîini.

Raoul: EÅŸti în direct? Spune-i să oprească drăcia aia… Camera video microfonul. E o problemă de siguranţă naÅ£ională! Hai, ia-Å£i operatorul ÅŸi du-te la o cafea… Trebuie să-i depozitez pe ăştia aici pînă rezolv o treabă… Pe urmă îi duc acolo unde trebuie… Ai înÅ£eles?

Reporterul: ÃŽnÅ£eles… Chiar voiam o cafea… Am avut o zi… Dar spune-mi ÅŸi mie o chestie…

Raoul: Nu pot, e secret!

Reporterul: Stai, nu mă lua aÅŸa… Sînt în pauză, nu în direct… AÅŸa de curiozitate, de ce vă cheamă aÅŸa cum vă cheamă?… Pe tine ÅŸi pe soră-ta!…

Raoul: Ah! Raoul ÅŸi Beatrice…. Bună întrebare… De fapt toată lumea ne-o pune… AÅŸa că am ÅŸi un răspuns. Åžtii, părinÅ£ii noÅŸtri erau mari amatori de lectură… Nu ca ameÅ£iÅ£ii ăştia care stau toată ziua pe calculator… Ai mei citeau cărÅ£i, cărÅ£i groase cît o cărămidă, înÅ£elegi?…

Reporterul: Da, ÅŸi?…

Raoul: Păi, da, citeau… Citeau ÅŸi erau fani Dumas… Alexandre Dumas, ÅŸtii, nu?… “Cei trei muÅŸchetari”, Vicontele de Bragelon”…

Reporterul: Aha! Haios… Dumas…

Raoul: ÃŽi mulÅ£umesc lui Dumnezeu că a fost aÅŸa…

Reporterul: Chiar?… ÃŽÅ£i place?…

Raoul: Păi, nu… Da’ putea să fie ÅŸi mai rău… ÃŽÅ£i dai seama că dacă ar fi fost mai tineri ÅŸi ar fi fost fani “Star wars”, m-ar fi chemat Obi-Wan-Kenobi RăzmeriÅ£an… Atunci chiar aveai de ce rîde… Sper că nu dai asta pe post…

Reporterul: Ce să dau… Cum să dau… Ä‚ÅŸtia vor chestii cu crime, violuri, teroriÅŸti… ÃŽi doare pe ei în cur de Dumas ăla al vostru…

Raoul: Hai fuga marÅŸ la cafea! Am o vorbă cu ăştia! E secret, înÅ£elegi?….

Reporterul iese.

Raoul: De ce o căutai pe soră-mea?… Ce treabă ai tu cu ea?…

Comin: Păi… ÃŽmi datorează niÅŸte bani… Foarte mulÅ£i bani… O grămadă de bani…

Raoul: Å¢ie, mă, pîrlitule?…

Cosmin: Da… Adică, nu… Nu mie, lu’… Asta… Cum îi zice… Simina… Simina Georgescu-Prisăcaru… Premianta! Olimpica! Zău…

Raoul: ÃŽnnecata?… Aia pe care am căutat-o eu cu scafandrii ÅŸi despre care zice bunică-sa ca-nviat?… Că s-a rugat nu ÅŸtiu ce popă pentru învierea ei…

Cosmin: Aia – aia!… Zău, nu e de glumă… Dacă nu-ÅŸi primeÅŸte banii înapoi în două ore, a zis că mă taie ÅŸi pe mine ÅŸi pe Talida… ăăă… pe Beatrice… Zău… Să mor eu… Ne taie, aÅŸa a zis… Åži a luat un cuÅ£it de la mine din bucătărie… Ä‚la lung… Ä‚la ascuÅ£it pe care îl ia tata în fiecare iarnă să taie porcul la Å£ară… E groasă rău, zău… Dacă a aflat că Talida… ăăă… Beatrice e la spital… Că a zis ăla pe televizor…. Acum ÅŸtie toată lumea… O să vină aici… O să mă găsească… O să mă taie… Apără-mă, te rog!… E în stare de orice… Ajută-mă!… Nu mă lăsa!…

Raoul: RămîneÅ£i aici! Mă duc să întăresc dispozitivul la intrarea în spital… Dacă zici că vine nebuna aia încoace… Să nu încercaÅ£i s-o ÅŸtergeÅ£i… La uşă e sergentul cu oamenii lui. Dacă faceÅ£i vreo miÅŸcare, vă face ăla curu’ poligon! AÅ£i ÃŽnÅ£eles? E trăgător de elită!AÅ£i înÅ£eles?…

Răzvan: Înţeles!

Raoul iese.

Corina: De ce ne-au adus aici?

Raoul: Nu înÅ£elegi că ne acuză de viol ÅŸi corupere de minori?… Minoră pe dracu’… La vîrsta ei bunică-mea avea deja doi copii…

Corina: Păi dacă ne acuză, de ce nu ne duc la poliÅ£ie, la tribunal, la puÅŸcărie, la plutonul de execuÅ£ie?… Ce căutăm la spital?…

Răzvan: Habar n-am! AÅŸa o fi procedura… Nu ÅŸtii că ăştia schimbă legile mai des decît izmenele… Nu ÅŸtiu! O fi vreo etapă preliminară… Un fel de purgatoriu… Pe urmă o să ajungem în iad… Sau în rai?… Habar n-am… (Adresîndu-se lui Cosmin) Cine e Simina aia de care Å£i-e atît de frică?…

Cosmin: Ah, înnecata?… A, o prietenă… De-a mea ÅŸi-a Talidei… Una bubi rău… Rău de tot… Fată deÅŸteaptă, da’ bubi rău de tot… Tu eÅŸti doctorul ăla de i-o trădea lu’ Talida?… Ä‚la care face proteze de penis?… Ai grijă, roagă-i pe caralii să te păzească… Dacă dă Simina peste tine îţi ia ÅŸi Å£ie gîţii…

Răzvan: Mie? De ce? Nici n-o cunosc…

Cosmin: Da’ ea te cunoaÅŸte, eÅŸti celebru… Åži are ceva cu ăia care repară penisuri… I-ai luat-o ÅŸi pe Talida… Mă rog, are ceva cu penisul în general… Åži să nu audă de proteză de penis că face moarte de om…

Corina: Ce poate să aibă o fată de optsprezece ani împotriva penisului?…

Cosmin: Nu împotriva penisului! ÃŽmpotriva ideii de penis! A falocraÅ£iei cum zice ea… Da, da… “Cum adică, – ne zicea ea întotdeauna – un mădular acolo, între picioare să-Å£i dea dreptul să conduci lumea, să iei toate hotărîrile importante… Să nu-Å£i pese de nimic, să nu faci copiii, să nu faci de mîncare, să nu speli rufe… Numai să dai ordine ÅŸi să intri în cartea de istorie… Åži asta pentru că ai falus… O chestie caraghioasă între picioare… Da’ ce, noi, femeile, n-avem?… N-avem penis?… Ba da, unul mic, în miniatură, undeva între labia minor ÅŸi labia major”, – fată deÅŸteaptă Simina, ÅŸtie ÅŸi latineÅŸte…. ÃŽnÅ£elegi ce vrea să zică, nu, că pe mine nu prea mă interesează… “Da – zice – ÅŸi ce dacă e în miniatură, ce nu mai conteză calitatea?… Doar cantitatea e importantă?…” Asta zice Simina, pricepi?… Urăşte falocraÅ£ia mondială!

Răzvan: Åži atunci cum de eÅŸti prieten cu ea?… Pe tine nu te urăşte?…

Cosmin: Pe mine?… Nuuu… Åžtii, eu le înÅ£eleg pe femei… Simt ÅŸi eu ce simt ele…Da’ să lăsăm asta… Să ÅŸtii că cel mai tare o scote din minÅ£i ideea de proteză de penis!

Răzvan: Ce treabă a avut ea cu protezele?…

Cosmin: Păi asta e, că a avut! Ai auzit de ăla, pe care l-au eliberat acum, cînd a înviat Simina… Tache Mădălin….

Corina: Ce-i cu el?…

Cosmin: Păi ăsta a fost primul iubit al Siminei… Singurul iubit al Siminei…

Corina: Åži?…

Cosmin: Si!… Păi, după prima lor noapte, după ce a dezvirginaz-o… A doua zi, vine la ea, ÅŸtii tipu’, lucra la o fabrică de răcoritoare ÅŸi… ÅŸi îi arată un obiect… “Åžtii ce-i asta?” – o întrebă individul. “Nu, da’ seamănă cu o eprubetă, ca ălea pe care le foloseam noi la orele de chimie” – zice Simina c-a zis… “Corect, semănă – zice tipu’ – seamănă, da’ e un pet de plastic din care se fac sticlele pentru răcoritoare. Da’ ia zis cu altceva nu seamănă?… Tu la ÅŸcoală n-ai făcut decît chimie? Anatomie n-ai făcut?”… “Ba am făcut – zice Simina că i-a zis – ÅŸi ce-i cu asta?”… “Nu crezi că semnă cu o pulă, cu un penis, cum ziceÅ£i voi, premiantele.”… “Parcă seamănă un pic – cică ar fi răspuns Simina – da’ numa’ un pic”…. “Surprise! – rînjeÅŸte individ’ ÅŸi pune în capătul petului două mingi de tenis – Acum semănă mai mult! Ia treci tu ÅŸi foloseÅŸte-l pînă bag eu un “Counter strike” pe calcu’ ăsta meseriaÅŸ pe care Å£i l-au luat ai tăi”…

Corina: Åži?…

Cosmin: Åži! Åži l-a folosit pînă i-a dat sîngele din piz… Mă iertaÅ£i, doamnă, din vagin…

Răzvan: Dumnezeule!…

Cosmin: AÅŸa -aÅŸa! Roagă-te… Dacă ne găseÅŸte, ne taie pe toÅ£i…. Sper că ăştia de la poliÅ£ie pazesc spitalul mai bine decît l-au păzit pe Omar, teroristul….

Heblu.

8. Ex ossibus ultor

O rezervă a Spitalului de Urgenţă. Beatrice, cu ambele picioare şi mîna dreaptă în ghips, stă într-un scaun cu rotile pe care-l manevrează cu greu doar cu mîna stîngă. Alături o măsuţă cu instrumentar medical. Intră Simina cu un buchet mare de flori.

Simina: Sănătate! Ce face paraÅŸuta clasei noastre?… Åži-a tras corset de ghips?…

Beatrice: Dacă bunul samaritean care zace-n tine a venit să mă jignească, să ÅŸtii că dacă apăs butonul ăla, pe lîngă asistente vine ÅŸi poliÅ£ia care aÅŸteaptă la parter…

Simina: Oh, frăţiorul apără podoaba familiei cu grijă… ÃŽnduiosător! Dar, draga mea, blamat să fie cel ce gîndeÅŸte strîmb… Eu nu la metehnele tale erotice mă refeream. Cine zboară de la etajul unsprezece în costumul Evei e, cum să spun, ÅŸi paraÅŸutist ÅŸi paraÅŸută deopotrivă. Acuma înÅ£elegi? Nu-i greu. Cît despre butonul ăla, eu te sfăuiesc să nu-l atingi. Din flori tot felul de surprize pot s-apară… Voila!

Simina scoate din buchet un cuţit de bucătărie lung de vreo treizeci de centimetri.

Beatrice: ÃŽnnecato, vrei să faci altă trăsnaie?… Dacă mă tai o să ajungi după gratii. Vrei să m-omori pentru un teac de bani? O să-Å£i primeÅŸti banii… Mai aÅŸteaptă. Ai răbdare. Mama din Danemarca, o să se-ntoarcă plină de bani. O să-i primeÅŸti.. Åži lasă cuÅ£itul ăla, e făcut să tai pîine sau piepÅ£i de pui într-o bucătărie, zău…

Simina: Numai la bani ÅŸi la bucătărie îţi stă capul… Ne faci de rîs…

Beatrice De aia e femeia femeie… Să-i facă bărbatului plăcere ÅŸi din cînd în cînd mîncare… Åži-i trebuie ÅŸi bani… Să-ÅŸi ia cercei, brăţări ÅŸi Å£oale…

Simina: …S-a dus vremea aia… Bunicii povestesc că în satul lor, la Cîrlogani, cu multă vreme în urmă… vreo trei sute de ani veneau pazvangii, oamenii lui Pazvan Oglu, paÅŸa din Vidin, ÅŸi umpleau căruÅ£ele cu fete… Care de care mai fumoase… Le duceau acolo în Vidin, să stea în haremuri, seara la ordin să-ÅŸi desfacă cracii, iar dimineaÅ£a să gătească pilaful ăla dens ÅŸi unsuros… Åži-n schimb, ce primeau… Åžiraguri de mărgele, mătăsuri, farduri… Fleacuri ! Iar ei, la război, din cînd în cînd… Åži răboindu-se, învingînd sau find învinÅŸi, nici nu mai are importanţă, umplu cărÅ£ile de istorie… Eroi, martiri… Făuritorii istoriei !… Iar noi, mărgele ÅŸi mătăsuri. Crezi că-i drept ?

Beatrice: Åži ce-i cu asta?… E un schimb… Un troc, cum zicea aia de EducaÅ£ie Civică… Lesbiana… Un troc, întelegi ?… (Fredonează strîmbîndu-se de durere.) “…Eu am anii/Tu ai banii/Trăim ca americanii…”

Simina: Nu e aÅŸa… Nu trebuie să facem nici un schimb, nici un troc, noi sîntem stîlpii lumi ce va să vină… Mîndra lume nouă !

Beatrice: Åži cum o să arate lumea asta a ta?… Ce o să facem?… O să ne închinăm sfîntului vibrator… Nu cred într-o lume fără bărbaÅ£i…

Simina: Nu despre bărbaÅ£i e vorba… Oricum îşi sapă singuri groapa… Femeia e cea care trebuie să se schimbe… Trebuie să creem femeia nouă… Åžtiu, ÅŸtiu… O să spui că aÅŸa e lumea… Unele sînt frumoase, altele deÅŸtepte… AÅŸa e… Ai dreptate… Femei ÅŸi femele… Să-l ajutăm pe Dumnezeu să-ÅŸi desăvîrÅŸească lucrarea… Unele să perpetueze specia, celelalte să gîndescă ÅŸi să conducă destinele omenirii… Să nu amestecăm lucrurile… Cele deÅŸtepte trebuiesc castrate, iar cele frumoase trebuiesc trepanate… N-ai nici o ÅŸansă să fii castrată, deÅŸi tare mult mi-ar plăcea să-Å£i scot uterul ăla împuÅ£it ÅŸi să Å£i-l leg ca pe o cravată la gît… Dar nici trepanată n-o să fii… Ar fi ÅŸi greu… Cine să-Å£i găsească creierul printre bucle, cercei ÅŸi agrafe?… Nu… Tu trebuie să mori… ÃŽncurci lucrurile, nu poÅ£i să înÅ£elegi care e misiunea noastră pe Pămînt… EÅŸti balastul care trebuie aruncat peste bord….

Beatrice: Las-o dracului de lume perfectă… Ai fost premianta clasei… Olimpică… PoÅ£i să intri la ce facultate vrei tu… Lasă-i pe politicieni să facă ei lumea perfectă… Nu e treba ta… Tu eÅŸti fată deÅŸteaptă…

Simina: Vezi că nu înÅ£elegi nimic!… De cînd e lumea lume, ea a fost modelată de cei deÅŸtepÅ£i, de cei ce muncesc… De cei ce muncesc cu capul, cu gîndul cu ideile… ÃŽnÅ£elegi ?… Ei au schimbat lumea… AÅŸa a fost întotdeauna… De la Republica lui Platon la ConstituÅ£ia lui Liiceanu… ÃŽnÅ£elegi?… Sigur că nu! De aia trebuie să mori! Ah, uite, soarta îmi face un cadou… Pe soartă cred c-o cheamă Domnul Doctor azi…Un bisturiu… Mai bun decît un cuÅ£it de pîine… Åži mie o să-mi fie mai uÅŸor ÅŸi moartea ta va fi mai lină… O singură miÅŸcare ÅŸi… s-a terminat…

Beatrice: Lasă bisturiul ăla jos! Nu poÅ£i să mă omori!… Criminalii ÅŸi bănuiÅ£ii de omor ajung la puÅŸcărie. Chiar asta vrei ?

Simina : Depinde ! ÃŽn primul rînd nu orice omor e o crimă… Åžtiu,ÅŸtiu, la istorie ai luat un cinci deabia în toamnă. Dacă luai măcar un ÅŸapte, altfel puneai problema… Cît despre puÅŸcărie… Da, Jack Spintecătorul n-a fost prins niciodată… Åži cîte curve ca tine a omorît…

Beatrice : Un maniac impotent ÅŸi complexat… Simina tu eÅŸti, mă rog, arăţi ca o femeie !

Simina : Aha, aici e păcăleala. DeÅŸtepÅ£ii ăia de la Scotland Yard căutau un bărbat, că aÅŸa îi învăţase tata Freud… Nu, draga mea, Jack e un pseudonim, justiÅ£iarul era femeie !

Beatrice : Femeie !…

Simina : Da ! De aia nu l-a găsit nimeni niciodată… Scotland Yardul căutau un bărbat. De parcă numai bărbaÅ£ii pot să facă ce vor ei… Ha ! Eu cred, dar ce spun cred, sînt convinsă că Spintecătorul fără milă era femeie…

Beatrice : Dar omora femei…

Simina : dar la razboi bărbaÅ£ii ce omoară ? Tot bărbaÅ£i ! ăsta nu e un argument. Dar ca ÅŸi tine, nimeni nu se uita la ce se întîmpla în jur. De aia nu l-au găsit niciodată….

Beatrice : Ce se-ntîmpla ?… Lumea trăia ca-ntodeauna.

Simina : AÅŸa crezi tu… Era pe vremea cînd sufragetele conduse de Emmeline Punkhurst cîştigaseră pentru noi, femeile, dreptul la vot… Cînd cele două Elisabete, Elisabeth Blakwell ÅŸi Elisabeth Garett Andresen, deveneau primele femei medic din lume…. Cînd perspective noi se deschideau în faÅ£a noastră. Dar astea ca tine stăteau în calea progresului, continuau să facă sluj în faÅ£a bărbaÅ£ilor sugîndu-le pula ÅŸi spălîndu-le izmene… Degeaba s-a sacrificat Emily Davison aruncîndu-se în faÅ£a calului pe care călărea regele ca să atragă atenÅ£ia asupra miÅŸcării feminise… Degeaba. alea ca tine continuau să saboteze ideea… Cineva trebuia să facă ordine în lucruri… Åži a venit ea, Răzbunătoarea ! Jack Spintecătorul ! Ha. ha ! Spintecătoarea ! Cea ce s-a născut din cenuÅŸa curajoasei Emily Davison… Eu, eu am venit să termin treba asta. PregăteÅŸte-te să mori !

Beatrice: Lasă bisturiul ăla jos! Nu poÅ£i să mă omori!… Cum rămîne cu Cristos, ăla din eseul tău, olimpico?…

Simina: O să-l pun pe Cristos în paranteze, îţi tai beregata, apoi deschid paranteza ÅŸi mă întorc iară la Cristos…

Beatrice: Åži pe urmă?…

Simina: Pe urmă… Pe urmă mă rog. Pentru tine… Åži pentru mine… Åži-acuma, dormi, domniţă dulce…

Cu o mişcare fulgerătoare îi secţionează carotida. După cîteva convulsii trupul Beatricei ramîne nemişcat.

Simina: Să n-o huliÅ£i pe biata fată. A fost un suflet preafrumos ÅŸi bun, deÅŸi nu mintea era cea care-o făcea frumoasă… Ca mielul blînd în prag de PaÅŸte, pe altarul libertăţii noastre eu trupul i-am jertfit acum…

Raoul: Sus mîinile,femeie, nici gîndu-n cap să nu-ndrăzneÅŸti să miÅŸti!…

Raoul: Sergent, transmite jos, la psihiatrie, să trimită aici o cămaşă de forţă ÅŸi doi infirmieri… Poate ÅŸi un doctor… Åži multe, multe sedative…

Simina: De mîna vrei să-mi legi cu lanţuri,

Degrabă fă-o, nu mă tem.

Dar gîndului de vrei să-i pui zăbală,

Te rog, renunţă, n-o să poţi.

Raoul: Dacă trăgaciul apăsat de deget sloboade-n tine glonţul ucigaş,

Gîndul se va-nălţa la ceruri cu sufletu-ţi murdar şi laş.

Simina : Dacă tu crezi că gîndul nostrumoare

Ca puiul opărit în zeama sa de morcovi, te înşeli.

Din gîndul mort, mai bine zis. din propria-i cenuşă,

Se naşte fără voie un cumplit răzbunător.

Aşa că eu de mor răpusă de lama ascuţită

Ce tocmai azi dreptatea o servi

Aşteaptă, stai şi ascultă cum paşii lui

Spre cei ca tine se îndreaptă.

Simina îşi secţionează ţi ea carotida.

Raoul : Sergent, la loc comanda, ia oamenii şi-ntoarcete la bază.

M-ntorc şi eu, doar două vorbe eu mai am cuiva să-i spun.

Raoul (adresîndu-se publicului):

Cînd pe astă lume se-ncopeşte o tragedie,

La care ne aştezăm fără să vrem

Ca spectatorii într-un teatrul antic,

Poliţia şi al ei modest demers nu are nici un rost.

Dovezi n-avem şi n-am găsit nici probe.

Doar fapte, vorbe, şi iară alte fapte.

Doar un spectacol trist ÅŸi crud.

Spectacolul în care Răul crunt îşi joacă rolul

Înveşmîntat în straie aurite în care apar

De obicei în scenă doar Bunele Intenţii.

Sau poate că greÅŸesc…

Poate că Binele năzuind mereu spre ce-i Mai Bine,

Îşi pune masca neagră, odioasă, a Răului perfect acum.

De vreţi să descîlciţi povestea asta complicată,

În care copleşţi de , lacrimi de milă scurgeţi pe obraz,

Vă rog să judecaţi şi singuri. Eu trebuie să plec.

Iar dacă voi chiar vreţi s-o faceţi,

Să vă dea Cel de Sus putere. Eu trebuie să plec.

(Acoperă cu un cearceaf trupurile Beatricei şi Siminei)

Amin!

Cortina .

Din off se aude răsunînd solemn partea a treia a Requiem-ului :

Dies irae ! Dies illa

Solvet saeculum in favilla

Teste David cu Sibylla !

Tuba mirum spargens sonum

Per sepulchra regionum

Coget omnes ante thronum.

Judex ergo cum sedebit

Quiquid latet apparebit :

nihil inultum remanebit….

9. Epilog (Pledoarie pentru o dramaturgie a cotidianului)

După aplauzele ce ar trebui să urmeze cortina se ridică şi întreaga distribuţie se întoarce pe scenă şi se adresează pe rînd publicului.

Actorii: Pentru aplauze, bătăile de palme, şi flori, şi zîmbet,

Din inimă cu toţi vă mulţumim.

Acum cînd vă-ndreptaţi spre casă

Caseta milei ascunsă bine în foaier

Să nu uitaţi s-o umpleţi cît mai iute

Cu mici monezi metalice, rotunde,

Şi cu bancnote groase, făcute-n filigran.

Căci noi parabola pe gratis nu v-o vindem,

Chiar dacă piesa noastră deloc nu v-a plăcut.

Nu e cinstit şi nu-i nici drept s-o dăm pe gratis.

În praful scenei am trudit să v-arătm povestea

Din cap în coadă deşi noi am făcut-o din bucăţi.

Bucăţi pe care le ştiaţi cu toţii din mici articole de ziar

Ori din semnal venit rapid pe cablu să umple casa

Cu orori cumplite la care nici poeţii antici n-au gîndit.

Un tîlc n-aţi dat ştirilor venite din vecini ori

De pe stada pe care-o bateţi zilnic în sus şi-n jos, adesea fără rost.

Dar nu-i nimic, o facem noi, chiar de vă costă o avere.

Asta e şi menirea noastră. Acum în abulia generală,

ÃŽn acel dolce far’ niente al începutului de veac

Noi pentru voi vedem, simţim, vă auzim şi

Nu în cele de pe urmă, în locul vostru, noi gîndim!

Heblu.

Sfîrşit

Iulie-august 2007

Cluj – Tîrgu Jiu – BraÅŸov