Vai, e criză! Vai, ce criză! A naibii criză, „l-a suspendatără!” (ca să nu lipsească din retorica uzuală şi modelul Caragiale). Cred, vă cred, e evident prin probe palpabile: a scăzut leul, bugetul s-a bălăbănit, apoi s-a bâlbâit pân’ aproape de mărţişor. Dar şi când s-a votat, ce spectacol! Sute de gherţoi şi madame înghesuindu-se la pupitrul amendamentelor, să mai ceară cîteva sute de milioane pentru bisericuţa, drăguţa, de la ei din sat, de la ei din circumscripţie, de la ei din bătătură, din cartier, pe stînga, lângă pompa de benzină... De parcă numai condiţia de epitrop cu zugrăveală pe perete ar fi putut scoate şi parlamentarul, dar şi România, de sub ameninţarea crizei... De sus, din tării, Bunul Dumnezeu îi privea indulgent, dar şi uşor preocupat, iar Sfîntul Petru, la fel de amator de transmisii în direct ca şi noi, ăştia de jos, murmura cu ironie blândă în barbă, suficient de ...

Marie Nimier, La nouvelle pornographie, Paris, Gallimard, 2000 Nici măcar libertatea de a fi pornografic nu mai e ce-a fost! Pînă şi deliciul acesta se însiropează ca o peltea! Şi atunci, la ce bun să te prefaci curajos/curajoasă? Noua bucătărie e o simplificare a ceea ce e „la haute cuisine”, o revoluţie culinară pornită în anul 1972. Obiectivul acestui curent e de a se detaşa de tot ceea ce era complicat înainte, greu de digerat, simplitatea fiind de acum primordială. Aici, important e să stimuleze toate cele cinci simţuri, dar mai ales văzul. De aceea, masa e servită în porţii mici, dar elegante. Dar ce legătura are bucătăria cu cartea Mariei Nimier, La nouvelle pornographie? Faptul că personajul principal, o scriitoare, îşi propune să scrie o carte cu temă pornografică, dar una care ar putea fi echivalentul acestei noi bucătării, în materie de sex. Elanul cu care începe cartea e însă, în scurt timp, ...

Paco Ignacio Taibo II, Subcomandante Marcos, Morţii Incomozi, Humanitas, 2009 Ce mămăliga mă-sii de carte e asta? E un poliţist politic? E o satiră, un soi de parafrază colorat mexicană, la Sufletele moarte ale lui Gogol, fără zăpadă, Cicicov şi troică? E un experiment? Dacă da, experimentează ce? Un sufle de Kill Bill cu topping de mocudrama? Şi, vorba poetului, „who the fuck is Subcomandante Marcos, autor şi personaj totodată? Iată tot atîtea pricini enervante ca să căutaţi şi să citiţi (fie şi-n tren, fie şi-n, mai ales, metrou ori autobuzul de navetă) cărţulia asta. Poate imi răspundeţi măcar la una, două dintre întrebările de mai sus, plus că, inevitabil, ca s-o faceţi va trebui mai întîi să vă controlaţi hohotele de rîs şi mîrîielile rînjite. Pe scurt, e o carte în care doi detectivi, unul de oraş şi unul din zona rebelilor zapatişti, investighează fiecare cîte-o crimă. Iar crimele ajung să-şi răspundă, ...

Ce facem… Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB creşte, se deschide şi face parteneriate. Unul dintre proiectele semestrului al II-lea, adresat teatrologilor, se realizează în colaborare cu Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş, mai exact cu anul I al masteratului de regie condus de lect. drd. Theodor Cristian Popescu şi conf. univ. dr. Oana Leahu. Pentru teatrologi-dramaturgi, coordonatori vor fi conf. univ. dr. C.C.Buricea-Mlinarcic, alături de semnatara acestui articol. Colaborarea constă în aducerea împreună a unui dramaturg şi a unui regizor, în vederea realizării unui one man/woman show, ce urmează a fi prezentat atât la Târgu Mureş, cât şi la Cluj, în cadrul Galactoria 2009. Opt dramaturgi au tras la sorţi 11 regizori. De menţionat că acest proiect este urmarea parteneriatului dintre cele două facultăţi în baza căruia tabăra de Dramaturgia Cotidianului s-a realizat, în 2008, la Târgu Mureş, locaţie pe care o vom „îmbrăţişa” şi anul acesta, pe de ...

Se spune că imensa valoare a lui Shakespeare stă în universalitatea lui, în faptul că, indiferent de epocă, problemele dezbătute în piesele sale rămân nu doar valabile ci, mai mult, cruciale. Problema apare atunci când mijloacele de expresie devin repetitive, când nu numai că e adus în contemporaneitate, dar e resuscitat în cele mai variate moduri, întors pe toate părţile şi stors de toate semnificaţiile, încât nu pare să mai rămână ceva de exploatat pentru alte, viitoare, abordări. Noua montare a lui Richard al 3-lea demonstrează că, în ciuda repetiţiilor inevitabile, bardul englez are întotdeauna încă ceva de spus, chiar dacă prin refolosirea şi suprapunerea unor conotaţii şi mijloace deja uzate. Spectacolul începe cu o scenă non-verbală, în care o blondă într-o costumaţie sumară, din piele neagră, execută un dans lasciv cu o coroană, în timp ce Richard, imitând un câine, salivează în jurul ei. Acest prolog comico-explicativ aduce cu sine, ...

Credeţi că a intrat la grădiniţă la grupa mare şi deja s-a cuminţit? Nici vorbă...Teatru 74 poate încă. Şi ne şi arată asta, încăpăţânându-se să scoată producţii noi, provocatoare, alternative. Spectacole la care publicul nu e tentat să adoarmă pe un jilţ catifelat, după cele trei ore ale reprezentaţiei, ci chiar îl interesează ce se întâmplă pe scenă, sincer şi fără snobisme. Adevărul e că ar fi şi dificil să încerci să îţi găseşti altceva de făcut într-o sală cum e cea din turn. Actorul e la doi paşi de tine şi actorul e o vietate neobişnuită. Culmea, vrea să joace şi să se joace tot timpul, iar dacă te trage după el... aia e! Lasă inhibiţiile, tracul şi intră în joc. Nu e nici un pericol - cel puţin dacă nu părăsiţi incinta... Spectacolul Până când... abordează o temă veche de când lumea. Până când moartea ne va despărţi este ...

Spaţiu şi responsabilităţi După ştiinţa mea, capitala scoţiană muntos-marină nu e doar gazda unuia dintre cele mai intrate în tradiţie festivaluri de teatru din lume, nici doar pitoresc impozanta marcă turistică a unui spaţiu îmbăiat în propria istorie. E şi gazda, din 2003, a unei conferinţe internaţionale bianuale, probabil singura de această amploare şi prestanţă din lume, dedicată studiului aplicat asupra publicurilor de film. Ea e organizată de două entităţi care s-au logodit frumos în acest scop: Academia de Film Scoţiană, departament subordonat Universităţii Napier din Edinburgh, şi Edinburgh Film Guild, club al breslei distribuitorilor şi publicurilor de film, parte componentă a Film Society UK, una dintre cele mai solide şi mai consecvente forme de asociere din lume, între cei ce difuzează şi cei care beneficiază de arta filmului. Ca să vă faceţi o idee, cu toate că e manageriată în voluntariat, Film Society trăieşte, fără pauze, din 1925, are astăzi peste ...