I – Broken Flowers
Există multe feluri de dependenţe. E întotdeauna interesant să afli despre ele în cărţi şi la Discovery, dar e cu atât mai interesant (mă rog, depinde de caz) să te trezeşti la un moment dat că te simţi dependent de ceva cu totul nou, despre care n-ai citit, n-ai auzit, nu te-a avertizat nimeni. Apoi începe să se dezvăluie o oarecare logică a condiţiei în care te afli, începi să faci conexiuni, prin auto-analiză îţi dai seama că totul e foarte clar de fapt şi începi să te miri cum de nu ţi-a trecut prin cap până atunci. De la general la particular, aş vrea să vorbesc despre poveşti, mai precis, despre modul în care ele se infiltrează în gândire şi în sensibilitate până când devin un mod de a privi realitatea (ceea are o rezonanţă foarte periculoasă în fond).
Poveştile le auzim pentru prima dată rostite de ...
The Chumscrubber, SUA 2005, Regia: Arie Posin, Scenariul: Arie Posin & Zac Stanford, Cu: Jamie Bell, Camilla Belle, Justin Chatwin, Lou Taylor Pucci, Glenn Close, William Fichtner, Allison Janney, Ralph Fiennes, Rita Wilson, Carrie-Anne Moss, John Heard, Rory Culkin, Thomas Curtis.
Pe de-o parte, avem o gaşcă tânără. Dean Stiffler (Bell) e, de fapt, personajul principal aici. El îl găseşte spânzurat pe prietenul său (care este sau nu este cel mai bun) şi nu spune nimănui nimic despre asta. Respectivul prieten era cel care furniza pilule (nu contează pentru ce) tuturor colegilor de şcoală. Evident că moartea lui provoacă panică în rândul acestora şi în primul rând pentru trio-ul Crystal (Belle) – Billy (Chatwin) – Lee (Pucci). Care, pentru a-l determina pe „loser-ul” Dean să le aducă stash-ul de medicamente rămas de pe urma mortului, recurg la o măsură (fals) extremă, răpindu-i acestuia fratele(?)! Nu intenţionez să dezvălui prea mult din ...
Good bye, Lenin!, Germania, 2003, Regie: Wolfgang Becker, Scenariu: Wolfgang Becker, Bernd Lichtenberg, Distribuţie: Daniel Bruhl, Katrin Sab, Chulpan Khamatova, Maria Simon, Florian Lukas
Germania, Est/Vest, anul de graţie 1989! Avem în faţă una dintre acele înlănţuiri de cuvinte care se construiesc de la sine, ba mai mult, ţâşnesc cu furie, înlăturând orice altă completare. Şi totuşi, cel puţin dintr-un scop terapeutic, acestea sunt necesare, pe cât de diverse, pe atât de provocatoare. Varianta pe care regizorul Wolfgang Becker ne-o oferă se sustrage, din fericire, atât de exploatatelor reconstituiri istorice. Mult mai incitant, camera de filmat alunecă deasupra evenimentelor, plonjând în profunzimea unei familii normale. Se cer lămuriri: familia e tot atât de normală pe cât societatea din care face parte. În traducere, tatăl este un „duşman de clasă” refugiat în vest, în timp ce mama şi cei doi copii supravieţuiesc de parte estică, ghidaţi de principiul criticii constructive.
Cum orice lucru ...
Una din dogmele feminismului american constă în dreptul şi obligaţia femeii de a-şi creşte singură copilul. Sexul slab se află mereu în pericol de a cădea sub jugul bărbaţilor opresori. De aceea, trebuie să refuze cu mândrie orice ajutor din partea posesorilor de cojones şi să-şi crească progenitura în cultul matriarhatului integral. Ăla pe care-l profesează Andrea Dworkin şi Catharine MacKinon. Cine obiectează ajunge la colţ, pe coji de nucă. Cu precădere masculii.
Dar iată, speranţa nu moare. Pentru că în America mai există oameni adevăraţi, din stirpea pionierilor de altădată, bărbaţi care înfruntă valul opresiunii venusiene şi călăresc pericolul resurecţiei amazoane. În filmul Lil' Pimp, autorii Peter Gilstrap şi Marc Brooks realizează o pledoarie plină de umanism pentru dreptul copilului de a avea un tată, natural sau, măcar adoptiv.
Până aici cred că vă place. Sună uşor patetic, dar merge. E drept, cam miroase a neo-con prin toate ungherele. Chiar ...
Citeam pe www.imdb.com (mergeţi, vedeţi, e grozav de fain) că Requiem for a dream e „un film de categoria grea”. Dincolo de cu totul neinspirata comparaţie pugilistică, aş spune că afirmaţia e corectă – filmul este cu siguranţă de asemenea natură încât nici un alt film după el nu mai poate fi la fel. Ceea ce regizorul Darren Aronofsky arată în acest film taie o rană în tine, care apoi devine cicatrice, iar în jurul acelei cicatrici pielea devine mult mai sensibilă. Poate vă par morbid... nu prea ştiu cum să exprim altfel ce am simţit când am văzut filmul. Reacţia imediată pe care am avut-o după vizionare a fost dorinţa să-l dau mai departe, să circule, să-l vadă tot Universul, dar numai avertizat, pus în temă, apărat de o oarecare aşteptare, lux pe care eu nu l-am avut. Filmul m-a nenorocit emoţional pentru câteva zile, nu i-a mai putut ...
Broken Blossoms, SUA, 1919, r. David Wark Griffith, cu: Lilian Gish (Lucy) Donald Crisp (Tatăl) Lionel Barthelmess (Chen chinezul).
În cartierul muncitoresc al Londrei trăieşte o fetiţă. Tatăl ei este boxer. Şi alcoolic. Tatăl îşi bate fata cu cruzime. În mod regulat. Fata îşi găseşte refugiul în odaia vecinului chinez. Înnebunit de furie, tatăl îşi ucide copilul. Evident, în bătaie. Chinezul îl împuşcă pe tatăl criminal. Apoi se sinucide. Sfârşit.
