Dar cum? Nici un moştenitor de tron nu vrea să răzbune uciderea tatălui de către unchiul, devenit, prin căsătorie cu văduva victimei, tatăl vitreg al sus-numitului moştenitor? Nici măcar o crimă mititică, un incest, un spital de nebuni, un palat... nimic? Nu pleacă nimeni la Moscova? Nimic grandios, epopeic, patologic, demn de a susţine majuscula dătătoare de greutate din cuvântul cel sfânt (adică, nu numai mort, ci şi mumificat): Teatru. Dar cât de vulgar, să propui o problematică actuală, câtă mojicie, să montezi un dramaturg care n-a murit acum cel puţin un secol, cât tupeu blasfemic să încerci să fii profund fără a-ţi tăvăli discursul prin neologisme/arhaisme (după caz), să fii liric fără să vorbeşti în versuri, să desacralizezi spaţiul scenei printr-un spectacol pe care să-l înţeleagă şi spectatorul fără doctorat în filosofie!...
Cam asemenea dovezi de proastă creştere teatrală ne-a oferit Demoni, de Lars Norén, în regia lui Ovidiu Caiţa. ...
Teatrul de Nord satu Mare, Doamne, apără-mă de mine însumi!, dramatizare de Carol Erdös după Viaţa pe un peron, de Octavian Paler, Regia: Carol Erdös, Cu: Carol Erdös, Daniela Oros
Tetrul 74, Târgu-Mureş, Eden, de Eugene O’Brien, Regia: Cristian Juncu, Cu: Nicu Mihoc, Cerasela Iosifescu
Au fost prezentate în cadrul festivalului Fără frontiere de la Satu Mare, la distanţă de doar o zi, două spectacole, suficient de asemănătoare, încât să merite o paralelă. Este vorba de Doamne, apără-mă de mine însumi!, în regia lui Carol Erdös, şi Eden, regizat de Cristian Juncu. În ambele există câte două personaje, unul feminin, altul masculin, care creează povestea, prin monologuri succesive, de unde senzaţia de one man/woman show... Şi asemănările se termină aici. Ce urmează sunt două moduri diferite de a trata acelaşi gen de spectacol.
E loc comun deja faptul că orice obiect de pe scenă trebuie să aibă o funcţie clară, altfel devine zgomot, ...
Teatrul Ariel Târgu Mureş: Animale de hârtie de Rajiv Joseph Regia: Gavril Cadariu. Muzica: Lucian Ban. Cu: Elena Purea, Marius Turdeanu şi Andrei Chiran
Teatrul Ariel Târgu Mureş: Animale de hârtie de Rajiv Joseph Regia: Gavril Cadariu. Muzica: Lucian Ban. Cu: Elena Purea, Marius Turdeanu şi Andrei Chiran
Ultima premieră a Teatrului Ariel din Târgu Mureş, reprezintă un “triple first”: prima montare a unei piese semnate Rajiv Joseph în România, prima premieră a tânărului student Andrei Chiran şi prima piesă care are ca element predominant arta origami – arta plierii hârtiei.
Rajiv Joseph este un tânăr dramaturg american, membru al organizaţiei “Scriitori fără frontiere” şi profesor la Universitatea din New York. Premiera absolută a piesei Animale de hârtie a avut loc în vara anului 2008 la Second Stage Theatre din New York. Traducerea în limba română a acesteia, remarcabilă de altfel, este semnată de Mircea Sorin Rusu şi Gabriela Monica Rusu.
Povestea ...
Krum, de Haroch Levin. Regia: Theodor Cristian Popescu. Scenografia: Andu Dumitrescu. Muzica: Vlaicu Golcea. Mişcare scenică: Eduard Gabia. Cu: Mihai Crăciun, Elena Purea, Ion Vântu, Csaba Ciugulitu, Rareş Budileanu, Anca Loghin, Costin Gavază, Roxana Marian, Mihaela Mihai, Vero Nica, Luchian Pantea.
Revenirea printre cei vii a Teatrului Naţional din Târgu Mureş se pregăteşte de la începutul anului 2009, întâi cu imboldul dat de Vlad Massaci prin al său „Campionat de improvizaţie”, ce pune actorii târgumureşeni într-o postură inedită, atât pentru ei, cât şi pentru public, iar acum prin spectacolul „Krum”, cu a sa premieră în 4 iunie 2009. Un teatru ce intrase într-o gaură neagră a monotoniei iese acum la rampă cu un spectacol bazat pe un text contemporan, scris de Haroch Levin, de origine israeliană. Jucat frecvent prin Europa, mai puţin la noi, el a mai scris „Recquiem” şi „Jakobi şi Leidental”, titluri ce au mai ajuns poate şi la ...
Moartea lui Danton de Georg Büchner. Teatrul Maghiar de Stat Cluj din Cluj-Napoca. Regia: Mihai Măniuţiu. Dramaturgia: Visky András. Decorul: Tenkei Tibor. Coregrafia: Vava Ştefănescu. Distribuţia: Hatházi András, Dimény Áron, Sinkó Ferenc, Bíró József, Orbán Attila, Laczkó Vass Róbert, Kézdi Imola, Györgyjakab Enikő, Miklós Bács, Galló Ernő, Buzási András, Bodolai Balázs, Salat Lehel, Molnár Levente, Farkas Lóránt, Balla Szabolcs, Szűcs Ervin, Fogarasi Alpár, Köllő Csongor, Csilla Albert, Réka Csutak, Kali Andrea, Kántor Melinda, Pethő Anikó, Varga Csilla, Vindis Andrea.
Mihai Măniuţiu a reuşit să păcălească o sală întreagă - poate chiar mai multe, la alte reprezentaţii – provocînd publicul să aplaude într-un moment... nepotrivit. Capcana a fost de două ori mai mare, având în vedere că publicul avea senzaţia că spectacolul s-a terminat, ca mai apoi să-şi dea seama că de fapt a aplaudat încurajator chiar în momentul condamnării lui Danton. Scena ghilotinării a fost construită cu un umor negru, regizorul ...
E fain să fii acolo de la început. Sau măcar la început. Prima zi e cu de toate şi vezi în ea fiecare din esenţele celorlalte nouă zile: înghesuială, foială, cozi. Pui la socoteală şi casa închisă, deci oftatul că „nu mai e loc”, dar şi entuziasmul că „ba da, mai e”, pe mocheta tot mai bătucită din Republica. Noroc că mochetă au şi sălile din Iulius Mall, şi cele din Sibiu, dovadă că oamenii ăştia (organizatorii, adicătelea) chiar îşi văd de treabă şi extind festivalul cât pot ei de mult. Cât despre Republica, toată lauda pentru campania de salvare a acestui mamut al Clujului, iniţiată tot de echipa TIFF. Să sperăm că se şi alege ceva de cinematograful ăla, ceva care să aibă de-a face cu filmul, nu cu vânzarea de curele, calitate superioară...
Dar pe noi ne priveşte filmul. Şi noi pe el. Şi ştii că odată ajuns la ...
Chipuri (ne)cioplite
Sărbătoarea fetiţei moarte - A Festa da Menina Morta, Brazilia, 2008, Regia: Matheus Nachtergaele, Scenariul: Matheus Nachtergaele, Hilton Lacerda, Cu: Daniel de Oliveira, Juliano Cazarré, Dira Paes
Filmul care a deschis competiţia TIFF nu intră neapărat în categoria filmelor braziliene recente care să te dea pe spate, aşa cum au mai făcut-o, în anii trecuţi, tot la TIFF, Cidade de Deus (în care Nachtergaele a şi jucat) sau Carandiru. E povestea unui sat din Brazilia, aflat la a 20-a aniversare a Fetiţei moarte, de fapt a fetiţei dispărute, căreia un copil i-a găsit hainele şi s-a erijat în cel care comunică cu „moarta”, transmiţînd mesaje importante „celor vii”, prin revelaţii. Acest sfânt, cum i se spune de către ceilalţi locuitori (pe alocuri, i se zice „Santinho”, adică „Sfîntuleţul”, ceea ce la noi îl desemnează taman pe necuratul...), e de fapt un bărbat-femeie, cu grave puseuri de isterie şi alte asemenea... ...
