Curating the encounter between writing and performance – Writing Encounters was a three-day event in September 2008, at York University (UK), bringing together artists and writers with critics and producers to debate, present, perform and collaborate. Opening on September 11th with a performance of Lone Twin’s Nine Years2 , the symposium also included: York-New York – a series of five-minute writing commissions for recording technologies, The Perverse Library Installation, Melbourne-based writers Jude Walton and Margaret Cameron on writing dance and further other interventions, commissions, presentations and discussions on art, poetics, collage, narrative, the visual books, publishing, the theatrical remix, new dramaturgies, writing networks, art and language, pedagogy, writing’s histories, visual textuality, scripts and scores. Round Tables Most of the artists present there were performers working with writing, dance and video, dealing with processes in contemporary performance and installation related to autobiography and place, memory and sensory knowledge. Such were the work of British ...

Utopie, U-t-o-p-i-e, u-to-pi-e, utopie… Repetat la nesfârşit, cuvântul îşi pierde sensul originar şi devine doar o lozincă a comunismului toxic care a injectat minţile, o metodă de îndoctrinare practicată în câmpul est-european de către Stalin şi acoliţii săi. Aceasta este cheia spectacolului Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal, montat la teatrul Puck (23 octombrie 2008), în regia Monei Chirilă, pe un text de Matei Vişniec. Yuri Petrovski, scriitor mediocru, medaliat de Stalin pentru opera sa, este chemat la Spitalul Central pentru Boli Mintale din Moscova pentru a introduce doctrina tovarăşului diferitelor tipuri de alienaţi mintali; căci, ironic, comuniştii au grijă şi de minţile bolnavilor lor. Bolnavii mintali apar în scena de început (interpretaţi de Dana Bonţidean, Anca Doczi - cele două actriţe joacă, nu întâmplător, câte două roluri, şi Lucian Rad) în cămăşi de forţă, ţinând deasupra câte o mască grotescă, fiecare dintre ele distingându-se prin deformarea mărimii unei părţi integrante. La ...

Că trăim într-o societate dezumanizată, sufocată de consumismul în masă, de publicitatea agresivă şi de drogul nostru cel de toate zilele care este puterea, ştim deja demult.  Dar să ni se spună toate astea într-un mod elegant şi dinamic în acelaşi timp, asta poate face doar un spectacol cu adevărat reuşit. Piesa Taxi Vinil scrisă de Alina Nelega şi montată de Luisa Brandsdörfer la Teatrul Ariel din Târgu Mureş, spune lucrurilor pe nume: oameni care se joacă de-a viaţa şi de-a moartea ajung în pragul morţii sau al nebuniei şi caută să fugă de realitate:  „Procurorul-Şef: Şi-aşa aveam chef să ne scuturăm de rahat, să uităm o vreme de toată chestia asta. Era ca şi când am fi fost alţii, ne simţeam ca-n filmu’ ăla, Incoruptibilii... sau aşa ceva.” Background & nuanţa RPG Ca idee, textul a pornit de la Hora iubirilor de Arthur Schnitzler, publicată în 1897. În Viena sfârşitului de ...

În luna septembrie a anului 2007, Teatrul din Graz, Austria, lansa proiectul Blog The Theater având ca partenere teatre din alte patru ţări: Italia, Polonia, Ungaria şi România, reprezentată de către Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti. După cum anunţă şi titlul, proiectul era centrat pe fenomenul „web log”, care a luat amploare în special după 2005. Mai exact, ideea presupunea identificarea în interiorul „blogosferei” celor cinci ţări a unor texte cu potenţial dramatic, care ulterior să fie dramatizate de către un dramaturg local şi puse în scenă de către teatrele partenere. Rezultatele finale aveau să participe într-o competiţie organizată între 21 şi 23 mai 2008 la Graz, în cadrul Festivalului „Blogtxt” Graz. Teatrul Buladra a fost prezent în concurs cu spectacolele: Re Re Re Hamlet de Maria Manolescu, după blogurile Ozanessme şi Zuzu în regia lui Radu Apostol; Buy Me With a Coffee, de Peca Ştefan, după textele Analiza de Andreea ...

Cândva, undeva în viitor peste „20, 30, 50, 100 de ani” virusul HIV, cancerul, precum şi alte maladii vor deveni doar o vagă amintire. La fel se va întâmpla şi cu unele prezenţe ale vieţii cotidiene precum „youtube”, „i-pod” sau „blog”. Viciul, grav-dăunător sănătăţii, al fumatului va fi eliminat prin eliminarea fumătorilor, pedepsiţi cu pedeapsa capitală. De asemenea, obiceiul barbar de a consuma animale va deveni o legendă iar eventualele reţete de preparare a acestora vor putea fi obţinute doar de la bunici. De altfel, porcul, animal pe cale de dispariţie, va putea fi găsit doar la grădinile zoologice. Precum într-un RPG din prezent, omul viitorului îşi va putea alege vocea pe care intenţionează să o folosească, înfăţişarea cores­pun­zătoare vârstei pe care doreşte să şi-o păstreze până la moarte şi va putea chiar opta pentru un program garantând viaţa de după moarte prin salvarea amintirilor sub formă de soft, măcar cu scopul ...

Cineva a scris Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa, nişte - pe atunci - contemporani, au montat-o şi alţii i-au consemnat statutul de moment zero al dramaturgiei româneşti. Au trecut aproximativ 220 de ani de la acel moment, succedându‑se generaţii de contemporani între ei; au trecut şi 13 ani de la prima ediţie a Festivalului Dramaturgiei Româneşti, organizat în fiecare an de către Teatrul Naţional Timişoara. Ultima ediţie a acestui festival (şi cu siguranţă nu cea din urmă) s-a desfăşurat între 4 şi 12 octombrie 2008, reunind producţii autohtone şi internaţionale, ateliere de dramaturgie şi regie, lansări de carte, conferinţe dar şi concerte, toate având, mai mult sau mai puţin, ca temă scriitura de teatru românească. Noutatea acestei ediţii constă în prezenţa copleşitoare a pro­ducţiilor teatrale bazate pe o dramaturgie contemporană spec­­tatorilor şi nu bunicilor, stră­bu­nicilor şi a altor ascendenţi. De altfel, era de aşteptat. Pe teritoriul României, la începutul secolului XXI, producţia ...

E greu să vorbeşti de provincie. Nu c-ar fi nu ştiu ce complexe pe cap de locuitor, pe care nu trebuie să le atingi nici cu degetul. Dar trăim vremuri în care „provincia” are la fel de multe de arătat ca şi „centrul”. Nu trebuie decât să vezi ştirile ca să uiţi tot ce era uşor să zici: „ora exactă bate la Bucureşti”, „în capitală sunt banii” sau „ce greu e în ţară”. Gata cu astea – ceasuri, bani şi greutăţi sunt peste tot. Da, uite că şi provincia poate, aşa că hai să privim mai de aproape problema. Publicul, în centrul atenţiei Mai aproape de oameni, fiindcă vorbim de publicul de teatru dintr-un oraş de provincie: Alba Iulia. Acolo a avut loc, în octombrie 2008, Festivalul de Teatru „Poveşti pentru Copii şi Oameni Mari”, ediţia a III-a. Cât a durat festivalul, se vor­bea mai mult de public decât de spectacole, la orice ...