Personaje:

SOFIA, mireasa, 25 de ani
Ciprian, mirele, 24 de ani
Cornelia, sora Sofiei, 21 de ani
ANGELA, mama Sofiei ÅŸi a Corneliei, 50 de ani
Gigi, soţul Angelei şi tatăl fetelor, 52 de ani
MIHU, fratele Angelei şi tatăl Paulei, 40 de ani
Paula, fata lui Mihu, 18 ani
Florin, un invitat la nuntă, 19 ani
Ionel, fratele lui Gigi, 56 de ani
Dorina, soţia lui Ionel, 55 de ani
Alţi 10 nuntaşi, mai mulţi bărbaţi decât femei, 8 ţigani

Actul I

Scena 1

Angela şi Mihu. La demisol, o încăpere mare, luminoasă. O canapea aşezată în stânga scenei, spre centru. În dreapta, o masă şi câteva scaune împrăştiate. În spate centru, o fereastră mare, chiar la nivelul străzii, larg deschisă. Totul are un aer dezordonat. Intră Angela cu Mihu. Amândoi se plimbă prin încăpere.
ANGELA: Uite ce-i aici! Nu ÅŸtiu cum o să facem… S-a încăpăţânat să aducă oamenii acasă, că e doar stare civilă… s-a gândit să economisească banii de restaurant…
MIHU: Åžtii vorba aia, „Dai un ban, da’ stai în faţă!”. Da’ de-acuma, ce să-i faci? Lasă, că ne
descurcăm, camera e destul de mare, o să aibă loc 30 de invitaţi.
ANGELA (se aÅŸează pe un scaun): Văd că au mai scos ei din mobilă ca să mai fie spaÅ£iu, da’ eu ÅŸtiu cum o să fie… tre’ să vedem ÅŸi mesele cum le aÅŸezăm. Nici nu ÅŸtiu dacă avem destule scaune ÅŸi nici nu putem aduce niÅŸte jafuri de scaune, că se mai rupe vreunul cu invitat cu tot.
MIHU (râzând): ÃŽÅ£i dai seama cum ar fi să cadă unul?! (Râde mai puternic) Poc! Nu-i invitatu’!
ANGELA (hohotind): Şi îi dăm şi o bătaie înainte de a pleca!
Râd amândoi. Pauză.
ANGELA (mai serioasă): Mama ce face?
MIHU: Era un pic supărată. Tot spunea că nu e momentul potrivit de nuntă acuma. Abia au
trecut 6 luni de când a murit Viorel, noi suntem încă în doliu, nevastă-mea nu poate să vină că nu are concediu… tot felul de piedici. Plus că mama vrea mâine să facă praznic pentru Viorel ÅŸi tot mâine e nunta… (se aÅŸază ÅŸi el).
ANGELA: Of, săraca mama! Åži e ÅŸi singură, măcar dacă stătea aproape de noi. Da’ aÅŸa e la jdemii de kilometri. De parcă tu stai aproape de BucureÅŸti… Da’ bine că ai venit măcar tu ÅŸi cu Paula.
MIHU: Of, copilu’ meu! Nici n-a ajuns bine aici ÅŸi deja a păţit-o! Bine că nu ÅŸi l-a rupt!
ANGELA: Chiar aşa! Putea să fie şi mai grav. Cum n-o să poată dansa ea la nuntă!

Scena 2

Angela, Mihu, Paula şi Cornelia. Acelaşi decor. Din partea stângă a scenei, intră Paula cu Cornelia. Paula merge şchiopătând, are o cârjă în mâna stângă şi glezna pansată.
Paula: Nu vă faceÅ£i griji, oricum nu cred că o să fie muzică pe gustul meu… (ZâmbeÅŸte) Cornelia: Ei na!! Doar nu te aÅŸtepÅ£i ca la o nuntă să bage rock de ăla de care asculÅ£i tu, e nuntă, ce naiba! La nunta ta ai să pui ce muzică ai tu chef!
Paula: Da’ ce te ataci aÅŸa? Am zis eu că vreau muzică rock la nuntă? Nu că mi-ar displăcea, dar nu am pretenÅ£ii, oricum nu pot dansa, aÅŸa că dă-i cu maneaua! Åži până mă mărit mai este…
Mihu vine spre ea să o ajute.
Cornelia (cu un ton mai blând): Hai, mă! Că nu o să fie numai manele! Dar la o nuntă merg, n-ai ce zice.
MIHU (ţinând-o de braţ pe Paula): Hai să stai jos acolo pe scaun. Hai, uşor!
O aşează pe scaun, apoi se aşează şi Cornelia
Paula: Ca unse merg! Mâine la nuntă, garantez că o să-mi facă bine la picior, mă vindecă sigur.
Angela şi Mihu încep să râdă.
ANGELA: Auzi, Mihule! Numai o vezi mâine pe fiică-ta cum se ridică ca printr-o minune şi începe să danseze.
MIHU: Sigur, sigur! Şi o să facă şi scheme chiar! (Pauză) Eu mă duc să văd ce face Gigi, să-l ajut cumva. Pe unde e?
Cornelia: Tata e cu Sofi şi Cipri în bucătărie. Nu ştiu exact ce fac.
ANGELA (se ridică): Stai că vin ÅŸi eu cu tine! Tre’ să ne apucăm de treabă.
Angela şi Mihu ies prin partea stângă a scenei.

Scena 3

Paula ÅŸi Cornelia
Cornelia: Åžtiu că n-o să-Å£i convină atmosfera de la petrecere din cauza muzicii… ÃŽmi pare rău.
Paula: Stai calmă… doar nu ai tu nici o vină. O să fie ok. Mai naÅŸpa e că n-am văzut pe nimeni prea încântat. ÃŽi ziceam ÅŸi lu’ tata că n-am văzut de mult nuntă aÅŸa de              aÅŸteptată ca asta.
Cornelia: Åžtiu. Mama ca mama, ea vrea s-o vadă pe Sofi fericită, da’ tata nu-l suportă deloc pe Cipri. Dacă e după tata, nici unul nu e bun, nici pentru mine, nici pentru Sofi… Oricum nu mai are ce face.
Paula: Acuma, eu nu vreau să fiu aiurea, dar să ÅŸtii că mă gândeam că am făcut entorsa asta ÅŸi că un rău nu vine niciodată singur.. Mă întreb cam ce ar putea să mai fie… Bine, de preferat ar fi să nu se întâmple nimic, dar totuÅŸi…
Cornelia: Doamne fereşte! Taci, nu mai cobi şi tu! Şi aşa situaţia e cum e, ce naiba ar putea să fie mai rău? Să-şi dea ăştia în cap pe aici? Of!
Paula: Gata! LiniÅŸteÅŸte-te! N-o să se întâmple nimic, am zis ÅŸi eu aÅŸa, mai mult de glumă… M-ai ÅŸi luat în serios!
Cornelia: Sper doar să nu se trezească careva să-i spună lu’ Sofi că era mai bine să nu-ÅŸi facă nunta acuma, că o să se simtă de căcat. Tata abia se abÅ£ine să nu-i zică câteva…
Paula (ridicându-se uÅŸor): Care e atât de bou încât să-i spună chiar o fază de genu’ ăsta? (Pauză scurtă) Hai să mergem să vedem ÅŸi noi care-i treaba prin bucătărie! Eu mai mult încurc, da’măcar casc ochii pe acolo. Ajută-mă un pic, te rog!
Cornelia (mergând spre Paula): Hai, bunicuţo!
Paula (râzând): Auzi! De-acuma să-mi zici „Săru’ mâna” când mă vezi!
Ies amândouă prin partea stângă a scenei

Actul II

Scena 1

Toate personajele, mai puţin ţiganii
A doua zi. AceeaÅŸi încăpere, dar aranjată ca pentru nuntă. ÃŽn partea dreaptă a scenei, mai multe mese de înălÅ£ime diferită sunt lipite în formă de „L”. Scaune de o parte ÅŸi de alta a meselor. Pe mese, sunt puse sticle cu diferite băuturi, fructe, platouri cu mâncare, pahare, tacâmuri… ÃŽn partea stângă a scenei, e loc pentru dansat. Fereastra larg deschisă… Se aud din culise chiote ÅŸi „Trăiască mirii!”. ÃŽn scenă, din partea stângă, intră Mihu cu o cameră de filmat în mână. Se întoarce repede spre partea stângă a scenei, de unde intră Sofia ÅŸi Ciprian. Sofia e destul de înaltă ÅŸi voinică. Are o rochie bej, simplă, nu de mireasă, dar foarte elegantă. Are legată la brâu o eÅŸarfă maronie cu o fundă într-o parte. Ciprian e un tip înalt ÅŸi bine făcut. Are pantaloni albi, o cămaşă bej cu dunguliÅ£e maro ÅŸi cravată maro. ÃŽn spatele lor, apar ÅŸi restul personajelor, care strigă în continuare „Trăiască mirii!”. Cei 10 nuntaÅŸi sunt tineri până în 25-30 de ani, maneliÅŸti. După ce intră toÅ£i în scenă, încep să cânte „MulÅ£i ani trăiască!”. Mihu e deja spre partea dreaptă a scenei, filmându-i. ÃŽn scurt timp, la masă se aÅŸează câţiva nuntaÅŸi. Ionel ÅŸi Dorina se aÅŸează în dreapta, fiind cei mai apropiaÅ£i de public. Lângă ei se aÅŸează ÅŸi Mihu cu Paula ÅŸi Florin. Dintr-o dată, se aude muzică tare, o manea cunoscută de miri. InvitaÅ£ii rămaÅŸi în picioare încep să danseze, să bată din palme, să fluiere ÅŸi să chiuie. Angela ÅŸi Gigi ies din scenă prin partea stângă. Mihu continuă să filmeze. Cei care stau la masă vorbesc indescifrabil, mănâncă sau beau. Muzica scade treptat, dar se aude încă destul de tare, cei în picioare continuă să danseze. Dorina ÅŸi Ionel încep să vorbească un pic Å£ipat, pentru a se putea auzi, pe tot parcursul acestei discuÅ£ii, manelele curg una după alta.
Dorina (către Ionel): Mă, da’ asta-i nuntă?! Auzi ÅŸi tu ce muzică! Nici să înghit nu-mi vine!
Ionel: Te pomeneşti că vrei să dansezi un pic?
Dorina: Păi, zi ÅŸi tu! Vine omu’ la o nuntă ÅŸi vrea să danseze o populară, nu?!
Ionel (un pic morocănos): Ce vrei să-Å£i fac eu? Du-te ÅŸi zi-i lu’ Sofia că vrei o populară!
Dorina: Am să-i zic, dar mai încolo. (Îşi pune apă înt-un pahar şi bea). Vezi, să nu cumva să bei în seara asta ceva! Ne-am înţeles?
Ionel: Nu beau nimic, parcă n-aş şti că n-am voie.
Dorina: Bine, bine…(nu are stare, se tot foieÅŸte). Auzi, da’ tu vezi unde ne-a adus? Parcă suntem ÅŸobolani… Ne-a băgat în beciul ăsta! Doamne, Doamne! (indignată) Uite ÅŸi fereastra asta mare ÅŸi căscată, să ne vadă toÅ£i care trec pe stradă ce avem în farfurie!
Ionel: Frumoasă nuntă, n-am ce spune! Uite pentru ce am dat noi 10 milioane!
Dorina: Da’ chiar aÅŸa! Am venit la nuntă să mă simt bine ÅŸi nici măcar o populară nu dansez. Chiar acuma mă duc la Sofia să-i zic să bage un „Trandafir de la Moldova”.
Dorina se ridică şi se îndreaptă spre Sofia care dansează. Vorbesc un pic, după care Sofia iese. Muzica se opreşte câteva secunde, se aud proteste şi o rumoare generală. Mihu închide camera şi vorbeşte cu Paula. Imediat începe o melodie populară. Câţiva nuntaşi se ridică să danseze, inclusiv Dorina, alţii iau loc.

Scena 2

Aceiaşi. În încăpere intră Gigi. Se duce direct spre Ionel. Se aşează lângă el.
Gigi (un pic ameţit): Ce facem? Nu cinstim şi noi ceva, ca fraţii?
Ionel îi face semn să vorbească mai încet.
Gigi: Ce-ai, mă? Nevastă-ta nu e atentă la tine acuma… Uite-o ce de viaţă e! ÃŽi sare curu’n obraz! (Râd amândoi  puternic).
Ionel: Hai, pune repede în pahare ceva, cât nu-i nevastă-mea în zonă!
Gigi ia o sticlă de coniac, o ţine sub masă, în timp ce Ionel îi dă pe rând două pahare. Pe ascuns, cei doi ciocnesc şi dau pe gât paharele.
Gigi: Eu mă duc de aici, că imediat vine nevastă-ta şi‑mi zice că te împing la rele.
Trece pe lângă mulţimea care dansează şi iese prin partea stângă a scenei, de unde intră şi Sofia. Începe o manea. Patru nuntaşi, destul de ameţiţi, se apropie de Sofia şi vorbesc cu ea. Îi fac semn şi lui Ciprian să se apropie. Se pupă şi se îmbrăţişează, după care ies prin stânga. Dorina se întoarce la locul ei.
Dorina (făcându-şi vânt cu mâinile): Ce-ai vorbit cu frate-tu?
Ionel: Åži noi, de-ale noastre…
Dorina (îngrijorată): Da’ el ÅŸtie cine-s copiii ăştia? Că mie nu-mi prea plac… Unii s-au îmbătat urât… nu-i frumos aÅŸa.
Ionel: Or fi prieteni de-ai lui Ciprian şi de-ai Sofiei. Sunt tineri, se distrează şi ei.
Dorina: Mare lucru dacă nu iese cu scandal aici! (Pauză) Ia, hai să mergem şi noi acasă că deja e târziu.
Îşi ia geanta şi se ridică, în urma ei, Ionel. Se duc spre Sofia şi Ciprian, se pupă şi se îmbrăţişează şi ies în stânga.

Scena 3

Aceiaşi, fără Dorina şi Ionel.
Paula şi Florin se duc şi se aşează pe scaunele lui Ionel şi al Dorinei. Mihu pleacă spre cei care dansează. Cornelia încearcă să-l ia la dans, dar acesta îi spune ceva şi iese în stânga.
Paula: Ce bine că ai venit ÅŸi tu! Altfel, nu ÅŸtiu cu cine aÅŸ fi vorbit…
Florin: Păi, nici eu nu cred că aÅŸ fi stat mult dacă nu erai tu… că pe muzica asta, nu prea dansez eu.
PAula: Eu nici dacă aÅŸ fi vrut, n-aÅŸ fi putut dansa… (arată spre piciorul bandajat).
Florin: Da’ chiar, taică-tu de ce nu dansează? Anul trecut, când l-am cunoscut, părea mai dinamic…
Paula: Tata ar dansa, dar nu are voie. De vreo jumate de an a murit fratele lui, Viorel, ÅŸi e în doliu. Cică, timp de un an nu are voie să danseze… E rudă de gradul 1 ÅŸi de aia…
Florin: Aha, am înÅ£eles…Nu ÅŸtiam că aÅŸa se Å£ine..
Vine Mihu, se aşează lângă ei.
MIHU: Ce tot faceţi voi? Piciorul ce-ţi face?
Paula: E bine, tată! Da’ tu ce-ai păţit?
MIHU: Păi, mă plictisesc! M-am săturat şi de filmat!
Paula: Dacă aş putea, aş şti cum să te înveselesc!
MIHU (zâmbind): Da?! Cum?
Paula: Păi, m-aş duce şi aş băga Harry Belafonte, Day O!
Râd toţi.
Florin: Da’, serios că aia chiar merge!
Cornelia, care a tot dansat până acum, vine spre ei.
Cornelia (ironic): Voi ce vă tot hliziţi pe aici?
Florin: Ne gândeam că nu ne-ar părea rău dacă s-ar strica sistemul audio… (Râd toÅ£i în afară de Cornelia.)
Cornelia: Ha, ha! (zâmbind) Bine că te‑ai găsit tu cu vară-mea să faceţi mişto de muzică! Serios acuma, noroc de tine că mai stai cu ea, că abia se mişcă.
Paula: Da’ chiar! Ia ajutaÅ£i-mă voi pe mine să ies un pic afară, că m-am săturat să stau jos aici.
Se ridică toţi şi o ajută pe Paula să meargă. Ajung în centrul scenei şi, deodată, la fereastră apar vreo opt ţigani. Unul dintre ei are o rangă în mână. Cei din încăpere se uită toţi spre fereastră, muzica scade treptat.
Un ţigan: Aşa, deci, mă! Sunteţi şmecheri! Ia ieşiţi, bă, afară! Hai!
Mihu le spune Paulei, Corneliei şi lui Florin să plece de acolo. Cei trei pleacă, dar se opresc în partea stângă a scenei, uitându-se în continuare spre fereastră.
MIHU: Ce-i, dom’le? Ce s-a întâmplat?
Lumina scade ÅŸi se face mai roÅŸiatică. Å¢iganii sar înăuntru ÅŸi încep să se ia la bătaie cu cei din încăpere. Se aud Å£ipete ÅŸi zgomote de sticle sparte, scaune trântite… Mihu se duce spre  fereastră ÅŸi-i strigă Paulei să fugă. Cornelia iese în stânga ÅŸi se aude strigând disperată: „Tată, au venit Å£iganii peste noi!”. Mihu se ia la bătaie cu un Å£igan, dar mai vine unul ÅŸi-l doboară pe Mihu la pământ. Lumina scade aproape de tot. Paula strigă plângând „Tată”, în timp ce cortina se lasă.

Actul III

Scena 1

Cornelia, Paula, Angela şi Gigi, mai târziu apare şi Mihu. A doua zi, dimineaţă. Lumină puternică. În aceeaşi încăpere, sunt câteva scaune împrăştiate şi două mese. Cele patru personaje stau pe scaune. Cornelia stă lângă mama sa, cu capul rezemat de umărul ei. Paula are cârja rezemată de scaun şi stă cu capul în jos. Gigi e nervos şi îşi frământă mâinile.
Cornelia: Paula, nu vrei să mergi să te întinzi un pic? O să ţi se umfle şi mai tare piciorul.
Paula (cu o voce stinsă): Aştept să vină tata. De ce naiba îl ţin atâta?
ANGELA: Păi, durează un pic până îi fac radiografia… O să vină.
Gigi (se lasă pe spătarul scaunului): Au! Ia vedeţi, mă, ce am pe spate, că mă doare rău!
Cornelia se ridică, se duce spre tatăl ei şi se uită pe spatele lui.
Cornelia: Vai, tată! Ai o vânătaie urâtă tare! Cred că ţi-au dat cu ranga aia în spate! (se aşează pe un scaun lângă el.)
Gigi: Când dracu’ mi-au dat, că eu nu Å£in minte?! N-aÅ£i văzut ce repede s-a întâmplat totul? Nu mai ÅŸtiu care a strigat să se sune la poliÅ£ie, că au ÅŸi tăiat-o… Cred că mi-au tras când am încercat să-i dau la o parte pe ăia care erau pe Mihu. Bă, da’ ce-au tăbărât ăia pe săracu’ Mihu! N-am să înÅ£eleg cum naiba vii ÅŸi dai aÅŸa buzna în casa omului… (scârbit). Ca să vezi în ce zonă o să stea fiică-mea…
Cornelia: Tată, tu nu înÅ£elegi că ei au venit să-i bată pe ăia patru care au plecat mai repede? Nu aveau nici o treabă cu noi… Numai că nu ei au încasat-o… Erau beÅ£i ÅŸi s‑au legat pe aici prin cartier de unul… Åži ăla ÅŸi-a chemat gaÅŸca, a crezut că ăia tot aici se întorc… Dar ei au plecat în nu ÅŸtiu ce club… S-au întors încoace abia după ce a ajuns poliÅ£ia, că i-a sunat Cipri.
ANGELA: Doamne Sfinte! Mie încă nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat. Eu am stat mai mult în bucătărie, cu mama lui Ciprian… Am văzut numai cum au ieÅŸit Å£iganii afară…
Cornelia: Bine că nu erai aici! La ce balamuc era, poate te lovea ÅŸi pe tine unul… Doamne fereÅŸte! N-ai văzut ce i-au făcut băiatului ăla? I-au spart o sticlă în cap, de nu putea să se Å£ină bine pe picioare. I-a dat ÅŸi sângele… Umbla năuc pe hol… A urcat odată cu Mihu în ambulanţă. Da’ chiar, Paula, Florin nu a păţit nimic, nu?
Paula (ridicându-ÅŸi încet capul): Nu, nu! El a stat lângă mine ÅŸi n-au apucat să ajungă la noi. (suspinând) Doar la tata… Åži eu stăteam ÅŸi mă uitam, că nu puteam să fac nimic, eram înlemnită…
ANGELA: Gata, liniÅŸteÅŸte-te! Că nu a păţit nimic tata… nimic grav.
Din partea stângă, intră Mihu, destul de încântat. Are un plasture la sprânceană, un ochi vânăt şi merge încet. Toţi se ridică în picioare.

ANGELA: Ce faci, Mihule? Cum e? Hai să stai jos!
Mihu îşi ia un scaun şi se aşează lângă Paula.
MIHU: E bine. Nu mi-e ruptă coasta şi nici vreun organ intern nu e afectat. Mă cam doare aici, că mi-au dat cu piciorul. (Pune mâna la coaste în partea stângă) Dar e bine.
Gigi: Vrei să-ţi aduc o cafea sau ceva?
MIHU: Nu, nu! Staţi jos!
Gigi: Eu mă duc să-mi fac una. (Iese, ceilalţi se pun pe scaune.)
MIHU (o mângâie pe cap pe Paula, zâmbind): Gata, sunt bine. Nu mai fi speriată!
Paula (zâmbind şi ea uşor): Ştii că ziceam ieri dimineaţă că eu mă duc oloagă la nuntă şi văd că acuma mai toţi avem câte o bubă.
Mihu începe să râdă, dar chinuit, ducând mâna la coaste.
MIHU: Am vorbit ÅŸi cu Sofi. Imediat o să vină ÅŸi ea cu Ciprian de la poliÅ£ie. Dacă nu le-au luat la declaraÅ£ii cât pentru toată viaÅ£a!… Mi‑a zis că o doare rău piciorul, cică i-au dat ÅŸi ei cu fierătania aia… Ce tâmpiÅ£i! Cum să dai, mă, în femei?!
ANGELA: După ce vine Sofi mergem ÅŸi noi acasă… că nu mai pot.

Scena 2

AceiaÅŸi, Ionel ÅŸi Dorina.
În cameră intră Dorina şi Ionel, împreună cu Gigi.
Dorina (grav): Ce faceÅ£i? Ne-a sunat Gigi mai devreme ÅŸi ne-a spus pe scurt ce s-a întâmplat. Doamne Dumnezeule, da’ cum se poate aÅŸa ceva? (Iau ÅŸi ei niÅŸte scaune ÅŸi se aÅŸează. Dorina dă cu ochii de Mihu.) Da’ cu tine ce-au avut de te-au fărmat aÅŸa?
MIHU (râzând cu greu): Păi, le eram în drum ÅŸi-i încurcam…
Dorina: Dacă faci haz de necaz, înseamnă că e de bine…
MIHU: Da’ ce să fac? Asta e! Bine că nu a ieÅŸit mai rău. ÃŽmi pare rău că nu am putut să-l căsăpesc pe unul mai bine. Pe unul chiar era să-l dau jos, l-am apucat de gât (îi vine să râdă) ÅŸi prostu’ m-a prins cumva cu degetele de faţă ÅŸi mă tot frământa. Parcă era o femeie! (ToÅ£i izbucnesc în râs.) NiÅŸte căcaÅ£i cu ochi, aia erau. Au văzut că sunt mai puÅ£ini bărbaÅ£i decât sunt ei, ÅŸi-au zis că se descurcă…
Gigi: Da, da! Dar cum au auzit de poliţie, au şi tăiat-o!
Sună un telefon mobil, e al lui Mihu. Se ridică cu greu, îşi scoate telefonul din buzunar, se duce spre spatele scenei şi răspunde. Nimeni nu mai vorbeşte şi toţi se uită spre el.
MIHU: Alo!… Da, da, sunt treaz deja!… Ce? Ai să-mi dai o veste?… Åži eu am una, da’ zi tu prima.
Paula (mai ÅŸoptit): Cred că e mama… (se aude în cor un „Ahh!”)
MIHU: Chiar da? Şi eşti bine? Sigur. Bun, hai că vorbim mai încolo. Le zic şi lor. (Se îndreaptă spre restul.) Bine, bine. Pa, pa! (Închide telefonul şi are o faţă foarte încântată.) M-a sunat nevastă-mea şi mi-a zis că e însărcinată!
Toţi (uimiţi): Ce?!
MIHU (la fel de zâmbitor): Da! De asta îi era ei tot rău zilele astea… Cică e cam în a doua lună. Nu i-am mai zis nimic de ce s-a întâmplat aici… am să-i zic când ajung acasă.
Paula: Şi e bine? Adică, la vârsta ei, un copil?
MIHU: Bineînţeles, doar nu e chiar aşa bătrână! (Ceilalţi sunt încă uimiţi) Hai, mă! Bucuraţi-vă! Că tot răul e spre bine. Avem botez în curând! (Încep toţi să vorbească.)
ANGELA (mai tare şi râzând): Auzi, Mihule! Altă distracţie, altă bătaie! (Încep toţi să râdă.)

Cortina