Parcă acesta ar fi mesajul pe care încearcă să îl transmită conducerea acestei ţări noilor generaţii. Aud la tot pasul comentarii de genul: „Tinerii din ziua de azi nu mai citesc”, „Tinerii din ziua de azi nu se implică, le e indiferent totul”. Nu, nu le e indiferent totul. Pur şi simplu nu ştiu cu ce sau de unde să înceapă. Cei mai mulţi vor să facă ceva, dar nu ştiu cum să procedeze. Simt că ceva clar nu funcţionează în ţara asta care, teoretic, ar trebui să le ofere toate şansele pentru a-şi crea un rost, dar nu ştiu cum să remedieze situaţia.

Această lipsă crasă de informare a tinerilor din ziua de azi nu provine din indiferenţă, ci din lipsa unei educaţii civice corespunzătoare. Materia „cultură civică” se predă în clasele a şaptea şi a opta, ceea ce din start este o mare greşeală pentru că simţul civic al unui om nu se formează în clasa a şaptea! Sau, ca să fiu mai indulgentă, nu se formează numai în clasa a şaptea… Pentru a avea cetăţeni din ce in ce mai informaţi şi în temă cu tot ce se întâmplă în jurul lor, această materie ar trebui obligatoriu inclusă şi în anii de liceu.

O altă problemă, şi mai mare, o constituie profesorii care predau această materie. Ei sunt aceiaşi care predau de cele mai multe ori şi istoria, iar aceştia se împart în două categorii: profesorii bătrâni şi comunişti, care îşi obligă elevii să cumpere flori şi să meargă în grup pe 22 decembrie să le depună la mormintele eroilor de la Revoluţie, şi tinerii absolvenţi ai Facultăţii de Istorie care au intrat prin concurs de dosare şi au terminat facultatea fără să fie siguri dacă D’Artagnan a existat sau nu. Asta în cazul fericit în care au citit Dumas. Bineînţeles că există excepţii şi de la regula asta dar, din păcate, acestea sunt mult prea puţine.

S-ar părea că aleşii noştri iubiţi fac acelaşi lucru pe care îl făcea şi fostul regim, numai că într-un mod mult mai subtil. Încearcă să creeze oameni din ce în ce mai neinformaţi pentru ca, în momentul în care o să ajungă la 60 de ani, să îi poată atrage de partea partidului X sau Y la alegeri prin promisiuni de mărire a pensiilor. Şi atât. Până atunci, ei trebuie îndobitociţi cât mai mult, pentru că momentan ei nu contează, electoratul fiind format într-o proporţie covârşitoare din… pensionari.

Multă lume ar zice: „Dacă vrei să te informezi, ai o multitudine de mijloace în ziua de azi, deci nu există nici o scuză”. Însă lucrurile stau un pic altfel. Majoritatea posturilor de televiziune nu au un punct de vedere obiectiv şi susţin pe faţă un partid politic sau altul, sau un om politic sau altul, după caz. Ziarele, de asemenea. Ar mai rămâne Internetul ca o sursă relativ nealterată de informare. Numai că el, îndeobşte, redifuzează informaţia din mediile clasice, iar babilonia creşte exponenţial.

Dar până la urmă, la ce îmi foloseşte să ştiu ce se întâmplă, cîtă vreme eu nu înţeleg ce se întâmplă?! Şi de ce nu înţeleg ce se întâmplă? Răspunsul vine prompt şi închide cercul vicios: pentru că nu mi-a explicat nimeni niciodată! Cultura civică a unei persoane ar trebui formată în şcoli, dar asta nu se întâmplă. Un tânăr între 14 şi 18 ani nu o să se ducă (aproape) niciodată acasă grăbit să caute prin bibliotecă tot felul de cărţi de istorie, ori pe internet principalele doctrine politice. N-o să facă asta, în primul rând, pentru că deja este bombardat cu multe alte informaţii şi supus la diferite presiuni, ca să îi mai treacă prin cap că ar trebui să ştie mai multe despre partidele politice din România.

Ce e cel mai trist în toată povestea asta e că nimic nu o să se schimbe. O să avem tineri la fel de neinformaţi, la fel de dezinteresaţi şi în continuare, pentru că aşa le convine aleşilor noştri să fie.