Jorge, vărul lui Shakespeare
Scris de HoraÈ›iu Damian în Man.In.Fest nr. 3/2008 • 1 viewsUn documentar filmat cu mîna tremurată ar avea darul să te scoată din sărite. Shakespeare colÅ£ cu Victor Hugo nu o face. Dar primele cinci minute îţi induc senzaÅ£ia că filmul ăsta cu o băbătie blondă ÅŸi pedantă o să te adoarmă în timp record. Chit că venerabila trebuie să fi fost o bucăţică bună în vremurile ei de glorie. Åži s-a căsătorit prin reprezentant, cînd pilotul de soÅ£ n-a putut ajunge la propria nuntă. Realizatoarea, cu un frumos nume azteco-mayaÅŸ, Yulene Olaizola, a realizat o peliculă (nici măcar peliculă, că e pe video!) despre bunica proprie ÅŸi despre servitoarea acesteia. Ei na! îţi spui, asta mai lipsea, un family movie cu parfum de telenovelă.
ÃŽn film e vorba despre Jorge, un tînăr uÅŸor sonat pe care bunicuÅ£a l-a găzduit vreme de opt ani. Un tînăr venit de nicăieri, cu cîteva identităţi ÅŸi alte cîteva nume, cu un remarcabil talent la pictură ÅŸi desen, cu o voce superbă (dacă înregistrările de pe coloana sonoră sînt reale, Jorge era un bard sud-american de talia lui Victor Hara!). Un homosexual care adora femeile frumoase, mai ales cînd era vorba să le deseneze. Undeva pe la prima treime a filmului realizezi că, vorba lu’ Twin Peaks, lucrurile nu sînt ceea ce par a fi. Din amintiri de fostă femeie frumoasă, din nuduri unde se lăfăie cadîne izbitor de asemănătoare cu gazda, din obiecte ÅŸi desene se degajă o figură cel puÅ£in fascinantă, un fel de Shakespeare, de om al renaÅŸterii, de geniu fără noroc. Nu ÅŸtiu cît la sută din poveÅŸtile debitate în faÅ£a camerei sînt adevărate. Probabil că unele se datoresc puterii sud-americanilor de a-ÅŸi lua propriile plăsmuiri drept realitate. Dar aÅŸa, adevăr ÅŸi ficÅ£iune, luciditate ÅŸi delir, vezi un ansamblu absolut intrigant, pe care îl accepÅ£i ca atare, împrumutînd vorba italianului: „si non e vero, e ben trovatto”. Cît despre viitorii privitori, le atrag atenÅ£ia că, ÅŸi de-ar avea imaginaÅ£ia lui Borges, tot n-ar putea ghici care e sfîrÅŸitul filmului. Decît, poate, dacă au locuit în casa de pe strada Shakespeare, colÅ£ cu Victor Hugo.
- Regie: ✰✰✰✰
- Scenariu: ✰✰✰✰
- Actori: ✰✰✰✰
- Imagine: ✰✰✰
- Priză la public: ✰✰✰




Un comentariu
Andreea -
Mda. Cam în primele 10-15 minute impresia am mi-a dat-o şi mie-mare treabă, 2 babe stând de vorbă, defapt, bârfind.
Apoi, după ce au trecut minutele, a venit ÅŸi suspansul, auzind-o pe bătrână vorbind despre Jorge, despre firea lui… Doamne, cât mi-a plăcut!
P.S:Am fost la Casa de Cultură aparÅ£inătoare de oraÅŸul meu. Intrarea a fost gratis ÅŸi prin urmare, s-a adunat tot tineretu’. Dezamăgitor a fost-au început să huiduie, mulÅ£i nu au stat. Cum am zis ÅŸi colegilor: dacă venea Guţă, nu mai doreau să iasă din sală.
- Jan 20th, 2010
Lasa un comentariu