Atunci când masca omului-corporaţie este mult prea fixă şi rigidă, atunci când unsprezece luni pe an acesta este împovărat şi chinuit de o muncă istovitoareh este clar că trebuie să apară o schimbare. Masca înfăţişată celorlalţi trebuie smulsă. Ea înlesnea supravieţuirea şi  adaptarea la lumea înconjurătoare, dar a sosit momentul să fie aruncată la gunoi, iar ceea ce este în spatele ei să iasă la iveală.

Piesa lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanţa este adusă în actualitate printr-o estetică regizorală contemporană şi surpinzătoare, Afrim găsind numeroase cărări colaterale pentru această transpunere. Cu o evidentă slăbiciune pentru nuanţe, regizorul reuşeşte să creeze un amestec de ironie şi autoironie, de joc şi jovialitate, de seriozitate şi dramă. Elementele desuete din piesa originală sunt traduse în contemporaneitate. Astfel,  pensiunea de munte devine un birou de corporaţie, iar tipologiile personajelor sunt modernizate într-un registru comic şi patetic. Radu Afrim propune o altfel de vacanţă, cea consumată la birou.

Spectacolul demarează într-un spaţiu corporatist cu o scenă asurzitoare, într-un vacarm intens. Zgomotele se accentuează şi se amestecă, devenind virulente. Treptat se pot descifra diverse sunete: tastatura calculatorului urlă, telefoanele sună deranjant, secretara vorbeşte, pe podea se aud tropăituri. Ştefan, (Matei Rotaru) sătul până la repulsie de rutina muncii la birou îşi sechestrează colegii, ameninţându-i cu un pistol şi le propune un joc cu totul atipic, acela de a-şi permite luxul unei vacanţe binemeritate. Destul cu menajările, cu monotonia, cu zilele insuportabile şi cu minţile standardizate! Destul cu surâsurile transformate în grimase! Concediul se desfăşoară în spaţiul din birou, iar personajele îşi iau rolul în serios. Iniţial ţeapăn şi inexpresiv, individul robotizat reuşeşte să se relaxeze, să ţipe de fericire şi libertate, să se mute în lumea pe care şi-o deschide singur şi să se bucure de deliciile acestei vacanţe. Personajele scapă de telefoanele mobile, se debarasează de costumele incomode, se izolează de societate, se odihnesc pe şezlonguri şi ascultă concertul din Viena la un aparat vechi de radio.  Individul  reuşeşte să se salveze şi să se împace cu sine.

O inovaţie introdusă este dezinhibarea sexuală care face cu ochiul spectatorilor. Scenele de sex sunt discrete, iar glumiţele fără perdea, cu tentă sexuală, sunt înglobate uşor, întrucât impudoarea corupe şi atrage în cele din urmă. Totuşi, există momente în care aceste glume alunecă spre prost gust, spre lascivitate ieftină, de genul „veveriţa şi nucile”, sau “strâmtoarea Gibraltar”, cu referire la organele sexuale. Ghicim însă că aceasta a fost de fapt intenţia regizorală.

Afrim a descoperit în teatrul din Baia-Mare actori talentaţi şi a creat cinci personaje savuroase. Bogoiu (Ionuţ Mateescu) este debordant, ghiduş, zgomotos, cu suflet de clovn, mereu pus pe şotii şi pe gaguri. Face glume îndrăzneţe şi practică yoga. De-a dreptul adorabil şi amuzant este travestitul Vintileasa, interpretat de Ioan Codrea. Afrim o transformă pe Madam Vintilă în acest personaj parodic, de un manierism straşnic, dar care îşi asumă înclinaţiile sexuale. Este încărcat de fantezii, vorbeşte cu emfază, este o ridicolă preţioasă, un amestec contrastant: rafinat, spilcuit şi elegant pe de-o parte, bădăran şi obscen pe de alta. Corina (Gabriela del Pupo) ar trebui să fie prototipul femeii atractive şi senzuale. Actriţa însă este lipsită de rezonanţă şi strălucire, are o alură palidă şi o prezenţă scenică diafană. Ea trăieşte o iubire de telenovelă cu Ştefan şi flirtează cu Jeff. Regizorul îl recreează pe tânărul corigent la matematică şi îl introduce pe Jeff, băiatul care livrează pizza mascat în veveriţă. Proaspătul actor Vlad Bîrzanu îşi interpretează cu stângăcie rolul, pozele lui teatrale sunt decolorate, dar reuşeşte totuşi să redea prototipul adolescentului vulnerabil care se îndrăgosteşte de o femeie matură şi îşi descoperă sexualitatea alături de aceasta, într-o scenă senzuală, sub o lumină albastră.

Pentru cei care s-au săturat de drame româneşti contemporane tragice, profunde şi melancolice, spectacolul lui Afrim este, în sfârşit, unul plin de vitalitate şi umor, o comedie nostimă şi captivantă.

Teatrul Municipal Baia Mare, Jocul de-a vacanţa, după Mihail Sebastian, Regia: Radu Afrim Cu: Matei Rotaru, Ionuţ Mateescu, Ioan Codrea, Gabriela del Pupo, Vlad Bîrzanu
Costume: Ioana Matei.