Personaje:

Doru: Stundent în anul patru la regie, repetent a patra oară.
Maria: Studentă în anul întâi la Litere Engleză-Norvegiană.
Laura: Fostă studentă la matematică, lucrează la Auchan.
Virgil: Profesor universitar, complet debil.
Banditul 1, 2 ,3 : Hoţi generici.

Scena 1

Cameră de cămin modestă, trei paturi, un frigider, un dulap ÅŸi un televizor. Pe unul dintre paturi stau Doru ÅŸi Maria. Pe televizor se vede o înregistrare cu “Iron Maiden” în concert, cântând “The Trooper”.
MARIA: Ce tare ar fi fost să fim acuma la concert!
DORU: Mdeah… da lasă că îl vedem pe TV ÅŸi ne distrăm aici!
MARIA: Da, dar oricum mâine trebuie să fim la 74, la zece jumătate…
DORU: Lasă… că ajungem la unÅŸpe… jumate… (începe să fredoneze)
“The bugle sounds as the charge begins
But on this battlefield no one wins
The smell of arcrid smoke and horses breath
As you plunge into a certain death.”
În momentul în care a doua strofă se termină, concertul se opreşte şi începe un buletin de ştiri de urgenţă
PREZENTATOAREA: Dragi telespectatori, întrerupem programul din cauza unor ÅŸtiri incredibile din Cluj…
DORU (în acelaÅŸi timp): Mă cac în ÅŸtirile incredibile ÅŸi în Cluju’ vostru. Draci!!!
MARIA: Stai mă, poate mai îi pe-alt canal concertul!
PREZENTATOAREA: Casa unei familii de profesori universitari din Cluj a fost incendiată. ÃŽn accident au murit cei doi…
Doru stinge televizorul.
DORU: Nu pot nici măcar să văd concertu’ ăsta nenorocit de profesorii lor universitari!!! Futu-v-aÅŸ!!!
Iese din scenă, urmărit de Maria…
MARIA: Ai răbdare, o să se termine ÅŸi buletinul de ÅŸtiri!…
Heblu.

Scena 2

Târgu Mureş, terasa Teatrului 74. La o masă stă Doru. În scenă intră Maria.
DORU: Bună, iubi! Cum a fost azi?
MARIA: Ca pula!
Două doamne în vârstă de la o masă alăturată se uită speriate la Maria. Aceasta le aruncă o privire ucigaşă, iar ele se ridică, îşi plătesc cafelele şi pleacă.
MARIA (continuă nervoasă): Tabăra asta nu are nici un rost!
DORU (profund jignit): Tu ai vrut să vii!
MARIA: Păi, m-am gândit că vom petrece… nu că o să mă Å£ină opt ore la magazine de slujbe…
DORU (o întrerupe): Workshop-uri…
MARIA (continuă): După care mă pun să caut cai verzi pe pereţi! What the fuck? Căutăm eroi de la Marvel!
DORU: Îs X-mani! X-mani! Generaţia X-man!! Teenage mutants! Ştii tu!
MARIA: Mă rog. Anyway. Am mers opt ore cu trenu’ de la mare pentru asta?!
DORU: Calmează-te, dragă!
MARIA: Da… ai dreptate.
Maria se aşează lângă Doru.
DORU: Vrei o cafea?
MARIA: Mneah… nu acuma.
DORU: O Å£igară? Poate o… oh shit!
MARIA: Ce?
DORU: Uite-o ÅŸi pe vaca de soră-mea…
În scenă intră Laura, purtând un rucsac sport. Se uită în jur, îl vede pe Doru, îşi ia un scaun şi se aşează la masa lor.
LAURA: O, nu e ăsta primul om care a reuşit să treacă din anul 4 în anul 3?!
DORU (zice ca pentru el): Pizda mă-sii de Bologne… (se întoarce spre Laura) O, nu e asta prima femeie care a dat la Matematică ÅŸi de când a văzut ce înseamnă, lucrează la Auchan!?
LAURA (ignorându-l pe Doru): Şi această micuţă puică cine este? O elevă de pe a 8-a?
DORU: Are 19 ani!
LAURA: Åži… cu ce se ocupă eleva aceasta?
DORU: Are 19 ani!
MARIA (cu un aer academic): Litere. Engleză-norvegiană.
LAURA: Åži… ce crezi că rezolvi cu facultatea asta?! Crezi că vei ajunge preÅŸedinta Norvegiei?
DORU (gânditor): ÃŽn Norvegia nu era un regim fascist?! Sau era anarhie…
LAURA: A vorbit genialul, incredibilul om care a ajuns să rămână cu un an în urmă!!!
DORU: Măcar eu mă ţin de facultă! Şi am o iubită din generaţia mea!
LAURA (nervoasă): Virgil e, în schimb, un adevărat domn!
DORU: Şi bag seama că Virgin al tău are mulţi bani, o casă mare şi o maşină sport? Lasă-mă, că eşti cea mai penibilă curvă ever! Mai bine o sugi pe cincizeci de mii decât să te prefaci că iubeşti oarece babac!
LAURA (scoasă din minţi): Cum îţi permiţi să îţi baţi joc de marele profesor Virgil Purican?
Doru râde isteric.
DORU: Oh my fucking god! Purican junior e iubitul tău? Ai de capu’ meu!… Ä‚la e prof la noi… (către Maria) L-am văzut în Sport, stătea ca retardatu’ ÅŸi se holba ca un dement, cu dinÅ£ii în afară, la LCD… Fix aÅŸa… Nu îşi miÅŸca deloc ochii… Åži umblă pe stradă cu scula scoasă prin ÅŸliÅ£…
Maria râde.
MARIA: Doru, hai să plecăm. Nu îmi place să discut cu vânzătoarele.
LAURA (nu o bagă în seamă pe Maria): Asta de unde ai scos‑o? Din lumea ta virtuală, a jocurilor? De-aia nu reuşeşti să termini anul patru! Ce pot eu spune despre un om care stă la o măsuţă mică şi se îngraşă din cauza virtualului? Din virtual nu iese nimic creativ!
DORU (în batjocură): Virtualul îngraşă! Tovarăşi, feriţi-vă de inamicul virtual! Să luăm atitudine! Nu ne putem lăsa conduşi de virtual! (Se calmează) Da ştii ce? Du-te, dragă, şi trăieşte Amish! Ignoră  tehnologia. Viaţa ta, şi a lor, e mai virtuală ca a oricărui gamer!
În scenă intră Virgil. Cu un zâmbet tâmp se aşează lângă Laura.
LAURA: Uite! Virgil, dragă, explică-i ce om inteligent eşti tu!
VIRGIL: ‘Mi bate vântu’-ntre picioare, moartea n-o să mă omoare!
Maria şi Doru râd.
DORU: Mdeah! M-ai convins că e un geniu incre…
În scenă intră trei oameni înarmaţi.
BANDITUL 1: Uite-l acolo pe Purican! Voi patru! Mâinile sus! Unde le-ai ascuns?
Laura, Maria şi Doru se ridică speriaţi.
VIRGIL: Luminiţe!
Heblu.

Scena 3

Interior întunecat, patru scaune, o lampă foarte slabă ÅŸi un radio. UÅŸa se deschide violent. Cei trei bandiÅ£i intră în scenă, banditul 1 Å£inând pistolul spre Doru, Maria, Laura ÅŸi Virgil. Cei patru sunt aÅŸezaÅ£i pe scaune ÅŸi legaÅ£i la spate. Banditul 2 porneÅŸte radioul. Se aude piesa „The trooper”, de la sfârÅŸitul versului „As you plunge into a certain death”.
BANDITUL 1 (către Banditul 3): Bă muică, meri dracu’ ÅŸi stai de ÅŸase!
Banditul 3 iese din scenă.
BANDITUL 1 (către banditul 2): Tu stai aici cu mine! Deci, Puricane, unde ai ascuns alba?
VIRGIL: Alb!!!
BANDITUL 1: Hai, bă, muie, nu te mai preface!
LAURA: Dar el nu se preface! Chiar are probleme mentale!
BANDITUL 2 (Îi trage o palmă Laurei): Taci, curvo!
BANDITUL 1: Unde e aurul alb? Moartea albă? Pliculeţele de zahăr?!
LAURA: A pus multe pliculeţe de zahăr la mine în rucsac!
BANDITUL 1: Aha! Tu, pletosule, scoate pliculeţele!
Banditul 2 îl dezleagă pe Doru. Doru caută în rucsacul Laurei, până la versul „We won’t live to fight another day”. Când se termină versul, radioul bâzâie ÅŸi se opreÅŸte.
VIRGIL (şoptit): Lame! Lame! (se uită lung la Doru) Lame!!!
Doru scotoceşte în rucsac şi găseşte o lamă. Îi dă lama lui Virgil care începe să îşi taie legăturile. Banditul 2 pune ostentativ mâna pe Maria.
BANDITUL 2: Ei, păpuşă, vrei să ne distrăm?
Când Banditul 2 spune asta, Doru se repede spre el, ia radioul şi îi aplică cu el o lovitură mortală Banditului 2 în cap. În acel moment, Virgil sare de pe scaun şi îi aplică o lovitură la fel de mortală de pumn, într-o zonă la alegerea regizorului, Banditului 1.
VIRGIL (cu o voce cât se poate de normală) Take that motha’ fucker!
Doru ia pistolul banditului 1 şi iese din scenă. Se aud 5 împuşcături şi un strigăt de durere. Doru se întoarce cu o expresie de psihopat. Doru o dezleagă pe Maria.
DORU: Fuck Counter-Strike!
VIRGIL: Amen, brother!
LAURA (speriată de moarte): Vai, dumnezeule! Sunteţi nebuni cu toţii! Vai ce nebunie!
VIRGIL: Hai, mă, sfânto! Chiar credeai că cineva poate fi aÅŸa debil cum mă prefăceam eu? Du-te dracu’!
DORU: Lasă, mă, că toată lumea a pus botu’ la faza asta cu debilitatea!
LAURA: Vă denunţ! Aţi omorât oameni! Sunteţi nebuni!
Doru cercetează balconul apartamentului. Le arată şi celorlalţi balconul.
DORU: You two thinking what i’m thinking?
Doru, Maria şi Virgil iau pe sus scaunul de care este legată Laura. Ies din scenă. Se aude un strigăt feminin care, continuu, scade în intensitate. Cei trei se întorc în scenă.
DORU: De ani de zile visam să fac asta… Da’ de unde ai tu aÅŸa duÅŸmani?
VIRGIL: Păi, după ce ajungi dealer la cin’ÅŸpe ani, începi să cunoÅŸti lumea interlopă… Mai ai ÅŸi necazuri…
DORU (excitat): Fuck GTA!
VIRGIL: Amen, brother!!!
DORU: La ce etaj credeţi că suntem?
VIRGIL: Åžase, ÅŸapte… bine că e curte interioară, că nu vreau să plătesc vreo maÅŸină. Mda… toată afacerea asta a costat viaÅ£a părinÅ£ilor mei… marii profesori universitari…
MARIA: Stai! Am văzut asta la ştiri! Wow, de voi era vorba?
DORU: Aha… da! Åžtirea aia care a întrerupt concertul Maiden….
VIRGIL: Aw, crap! A întrerupt concertu’… sorry guys… A, da, ÅŸi încă ceva…
Virgil se apleacă peste cadavrul Banditului 2 şi îi ia pistolul.
VIRGIL: Surprize!
Vrigil îi împuşcă pe Doru şi pe Maria.
VIRGIL: Everybody dies… drăguÅ£.
Virgil scotoceşte rucsacul Laurei şi dă peste o casetă piratată cu Iron Maiden.
VIRGIL: Uuu, Maiden!
Virgil pune caseta în radio-casetofonul folosit ca armă. Din casetofon se aude piesa „The trooper”,  după versul „We won’t live to fight another day”. Se aÅŸează ÅŸi ascultă calm muzica. ÃŽn timpul strofei:
“We get so close near enough to fight When a russian gets me in his sights He pulls the trigger and I feel the blow A burst of rounds take my horse below”, îşi învârte pistolul pe deget ÅŸi, la sfârÅŸitul strofei, pistolul se descarcă în burtă.
VIRGIL (fredonează cu o voce sfârşită):
„And as I lay there gazing at the sky
My body’s numb and my throat is dry
And as I lay forgotten and alone
Without a tear I draw my parting groan.”
Oh, căcat!

Heblu.