ViaÅ£a de tînăr politician nu e uÅŸoară. Pe lîngă activitatea de partid, intensificată în perioada campaniilor electorale (deci, foarte des în ultima vreme) trebuie să te mai ocupi ÅŸi de profesie,… ÅŸi de firmă. Cel puÅ£in, aÅŸa fac doi tineri democrat-liberali din Târgu-MureÅŸ, Radu Todoran, prim-vicepreÅŸedinte al organizaÅ£iei judeÅ£ene de tineret a PD-L, ÅŸi Ciprian Todea, preÅŸedintele aceleiaÅŸi. Cei doi au fost colegi de bancă în ÅŸcoala generală, de echipă, pe cînd jucau volei, ÅŸi de facultate (medicină). Sînt născuÅ£i la patru zile diferenţă unul de celălalt. ÃŽncă au 25 de ani. La vîrsta asta, sînt colegi de partid, dar ÅŸi parteneri de afaceri: ÅŸi-au deschis o firmă profesionistă de curăţenie. „Avem o viaţă atît de activă încît ÅŸi-n timpul liber facem ceva”, spune Ciprian, încîntat la culme. Le e greu, că îi întreabă subalternii curăţători: „cum puteÅ£i să faceÅ£i atîtea ÅŸi să nu patinaÅ£i?”

Problemă existenţială: cine ia deciziile?

Păi, spun ei, pot, că sînt tineri. „Cu cît te-nhami la mai multe chestii cînd eÅŸti tînăr, cu atît te dezvolÅ£i mai uÅŸor ÅŸi mai rapid”, crede Radu. La politică, s-a înhămat acum patru ani, pentru a afla mai multe despre realităţile oraÅŸului, despre comunitatea care-l înconjoară. „Întotdeauna am fost curios, întotdeauna mi-am pus întrebări: cine ia deciziile, cine le urmează, ce înseamnă să fii un factor de decizie, ce înseamnă să fii un executant? ÃŽntotdeauna mi-am pus problemele astea existenÅ£iale, de ce se întîmplă unele chestii. Ca să mi le explic, am intrat în politică”, detaliază tînărul. Nu a activat în alt partid înainte, zice că nu e genul care să circule în funcÅ£ie de diverse chestii. „Nu sînt un traseist, n-am fost niciodată. ÃŽn caz că, politic, o să am probleme să mă realizez în acest partid, nu cred c-o să urmez altul”, apreciază Radu.

ÃŽn partidul lui Boc, i s-au „definit din punct de vedere practic” unii termeni: fidelitate, capacitate, putere de organizare. Spune că activitatea asta l-a maturizat. A învăţat să relaÅ£ioneze cu diverÅŸi oameni. Comunicarea e totul – ÅŸi unde mai pui că nici nu mai are timp să se înmoaie. „Am remarcat în anul I-II de studenÅ£ie, erau vacanÅ£ele, nu făceam nimic ÅŸi nu mă simÅ£eam chiar bine, mă simÅ£eam aÅŸa… inutil. O dată cu intrarea în partid, am simÅ£it cum se lipeÅŸte de mine, am un rost, am o gîndire, îmi formez niÅŸte reflexe, inclusiv în comunicare, în limbaj, intri în contact direct cu oamenii”, zice el. ÃŽn ce fel de contact? De exemplu, prin strîngere de semnături pentru diverse cauze.

Generaţia blazată şi apartenenţa

Ciprian Todea mai are, pe lîngă firmă, spital ÅŸi partid, o vilă în Sovata, intrată în circuitul turistic, pe care o dă în chirie. Åži cu asta, a fost ca ÅŸi cu firma. Ideea de curăţenie by professionals le-a venit în timp ce Radu făcea un masterat de management sanitar, cînd a conÅŸtientizat că un rezident are un salariu mizerabil, din care „efectiv nu te poÅ£i descurca”. Acum, firma merge destul de bine. Profitul se reinvesteÅŸte. „Pe termen lung, se vede luminiÅ£a de la capătul tunelului. E un domeniu care merge ÅŸi dacă nu eÅŸti toată ziua acolo. Tu poÅ£i să-Å£i vezi liniÅŸtit de meserie ÅŸi de spital”, spun cei doi, chiar dacă admit că au concurenţă. Ce să-i faci, e multă mizerie în Å£ară…

Lui Ciprian i-au plăcut întotdeauna chestiile de organizare. Să facă ceva. A activat, alături de Radu, desigur, în cadrul ligii studenÅ£ilor. Spiritul de echipă, spun ei, le venea din voleiul de performanţă. Nu prea mai există aÅŸa ceva în rîndul tinerilor… mai tineri ca ei. „Să nu stai deoparte… Asta le lipseÅŸte la tinerii din România. Sînt blazaÅ£i, mai ales cei din generaÅ£iile astea după 86-87. Sînt cam acaparaÅ£i de calculator, de comunicarea online, de tot felul de siteuri, tot felul de chestii, care într-adevăr au ÅŸi ele rolul lor în educaÅ£ie, dar sportul ar trebui să fie nelipsit. Mai ales sportul de echipă”, susÅ£in ferm cei doi.

AÅŸa ÅŸi-au satisfăcut ei nevoia de apartenenţă: implicîndu-se. ÃŽn sport, în ligă, în partid. „Fiind tot timpul implicat, cu mulÅ£i oameni în jurul tău, avînd activitate, simÅ£i tot timpul nevoia să aparÅ£ii la un grup, să fii legat de ceva”, aduce Ciprian justificarea.

Valori fără aplicabilitate politică

Familial, aparÅ£in unor familii de intelectuali. PărinÅ£ii lui Radu sînt ingineri, iar ai lui Ciprian sînt medici. Le-au pus la dispoziÅ£ie tot ce aveau nevoie ÅŸi, cred ei, nu a trebuit niciodată că calce pe alÅ£ii în picioare ca să ajungă la locurile lor. Dar Ciprian crede că valorile astea nu se aplică în politică. Se mai ciondănesc cu membrii familiei, chiar ÅŸi pe aspecte politice, deÅŸi bunica lui Ciprian, fostă contabilă, nu mai votează cu PSD, ci cu PD-L, mai nou. Tatăl lui nu concepe ca acesta să renunÅ£e la medicină. „A plecat dintr-o familie de ţărani ÅŸi tot timpul a vrut să fac mai mult decît a reuÅŸit el”, explică preÅŸedintele OTPD-L Târgu-MureÅŸ.

Åži la Radu, o lecÅ£ie bună de viaţă a venit din partea tatălui: recunoaÅŸterea greÅŸelilor. Cînd era mic, a spart o vază ÅŸi, încercînd să ÅŸteargă urmele, s-a tăiat. Atunci i-a spus tata: „Orice faci, dar absolut orice, primul lucru vii ÅŸi-mi spui. Totdeauna părinÅ£ii au ÅŸtiut realitatea, ce se întîmplă cu mine. De la consiliere pînă la un ajutor sau înÅ£elegere, acuma trebuie să-l lăsăm să-ÅŸi vadă de treabă…”, povesteÅŸte Radu. Ciprian Todea spune că familia e cel mai important lucru din viaÅ£a unui om. Cînd ai un impas, te îndrepÅ£i spre familie, e singura care te poate ajuta. ÃŽn liceu, din pricina baschetului, avea destule probleme la ÅŸcoală. Ca să-l ajute, tatăl l-a mutat la „alt liceu”.

De ce nu se aplică valorile astea în politică? „A, la noi se aplică… Nu se aplică în general în politică”, explică el.

Răul bun şi respectul celorlalţi

DeÅŸi le pasă atît de tare de soarta comunităţii încît s-au implicat în politică, se conving că activitatea lor de bază e medicina. „Politica se poate face mai mult sau mai puÅ£in pe lîngă, fără nici o problemă. Cariera politică o faci dacă Å£i se dă ÅŸansa”, crede Ciprian. Unde mai pui că politica nici nu e o meserie clară, că nu poÅ£i să spui „ăsta e medic, ăsta e politician”. Modele politice au, mai ales în partid: primarul Dorin Florea, în viaÅ£a căruia s-au regăsit mult, pentru că ÅŸi el e medic de profesie. Åži Blaga. Vasile Blaga. „Pentru mine, Vasile Blaga reprezintă, cum să spun, întruchiparea funcÅ£iei de secretar general”, afirmă Radu Todoran. Un om politic, în viziunea lor, trebuie să fie un om reprezentativ pentru o arie cît mai largă de oameni. Sau, măcar, pentru o clasă socială. Valoarea sa, a omului politic, e dată de numărul de voturi pe care le primeÅŸte.

Politica nu mai corupe, cum spune o vorbă veche, dar te transformă. ÃŽntr-un rău bun. Adică? „Te-nrăieÅŸte puÅ£in eventual, dar asta poate fi bine”, zice Ciprian. Åži Radu: „Există ÅŸi rău în sensul bun al cuvîntului. Nu mai poÅ£i să fii bunul absolut, că nu ajungi să realizezi nimic.” Pentru o mai bună înÅ£elegere a acestei idei, completează cu exemplul personal. „Înainte să intru în politică, eram mult mai credul. Mult mai bun, considerat de unii bleg, sau chestii de genul ăsta. Odată cu intrarea în politică, am început să-mi dau seama de mai multe chestii, raporturi interumane, cum comunici cu cineva, cum cîştigi respectul cuiva. Sînt mai conÅŸtient de realitatea francă. Realitatea nu e roz. E viaţă, e oarecum o luptă. Politica îţi insuflă ÅŸi curajul ăsta. Ai puterea să zici ce simÅ£i, ce gîndeÅŸti”, consideră tînărul pedeleu.

Despre limite, în viaţă şi-n politică

Radu crede că, în viaţă, precum în organismul uman, totul e o sumă de echilibre. „Exact la fel ÅŸi cu răutatea de care vorbeam. Trebuie să fie un echilibru între răutate ÅŸi naivitate. Cum zicea ÅŸi Tudor Arghezi, între credinţă ÅŸi tăgadă. De multe ori, trebuie să fii ÅŸi rău, să fii ÅŸi agresiv. Nu trebuie să fii impertinent. E exact limita dintre tupeu ÅŸi nesimÅ£ire. Există o limită fină”, explică el.

Tot despre echilibru vorbeÅŸte ÅŸi Ciprian. Regretă că nu au timp să citească, să meargă la filme, la teatru. „Ca să nu patineze”, revenind la ideea subordonatului, ies cu prietenele (long-term relationships) la munte sau în oraÅŸ. Åži cu alÅ£i prieteni. Mai petrec, din cînd în cînd, dar fără excese. Excese au fost în liceu, chiar ÅŸi în facultate, dar acum au mai îmbătrînit. Nu, nu politica i-a restricÅ£ionat, spun ei, ci vîrsta. „Am mai sărit ÅŸi calul, dar nu ne considerăm mari petrecăreÅ£i. Social, nu ne-am schimbat. Decît foarte puÅ£in”, apreciază cei doi.

Acum, învaţă pentru examenul de rezidenÅ£iat. Citesc, totuÅŸi, ceva. Pînă începe campania, o lasă mai moale cu politica, atît cît pot. Oricum, cred ei, e prea devreme să se lase afectaÅ£i de mersul politicii, în general. De aceea se ÅŸi concentrează mai mult pe cariera medicală. „Ar fi culmea ca toÅ£i tinerii care trec printr-un partid să ajungă oameni politici sau lideri politici”, spune Radu. Sînt mulÅ£umiÅ£i totuÅŸi, convinÅŸi fiind că au făcut destule lucruri pozitive de cînd sînt în PD-L. ÃŽi mai ÅŸtie ÅŸi lumea prin oraÅŸ, dar acesta nu e neapărat un lucru rău… Ciprian conchide: „Oamenii te judecă oricum, chiar dacă nu spun nimic. Cred că oamenii au o părere destul de bună despre noi.”