Pagina pricipală - www.maninfest.ro

Haute Cuisine (Scenariu Non-Verbal)

Scris de Alexandra Felseghi & Mircea Laslo în Scenarii de teatru • 1 views

EL- 30 de ani, îmbrăcat într-un costum de jogging, pe alb şi albastru.
EA- 29 de ani, imbrăcată într-un halat de casă roz, pufos

Decorul:
Un spaţiu creat după casele-model din revistele de decoraţiuni interioare. Scena e împărţită în două de un bar, care separă bucătăria de living-room. În living va sta publicul. Bucătăria e aproape futurist de modernă, în întregime pe nuanţe de albastru închis şi gri-metalizat. Pe peretele din spate, sunt aşezate una lângă alta: frigiderul, aragazul şi chiuveta. Barul serveşte şi ca loc de luat masa. Deasupra lui, sunt trei becuri halogene.


PARTEA 1. – EA

Dimineaţă.
El citeşte ziarul în timp ce Ea stă în faţa aragazului şi sparge două ochiuri în tigaie.
Se aude sunetul de ulei încins şi prăjeală.
Ea vine cu tigaia la bar şi îi pune ochiurile în farfurie cu ajutorul unei spatule.
Ochiurile sunt sâni.
Foarte tacticos, El îşi aşează şervetul în poală, sărează şi piperează ochiurile-sâni şi începe să mănânce, fără a-i da o cât de  mică atenţie femeii de lângă el, care face eforturi de a-i capta privirea (improvizaţie).
Ea îşi desface halatul. În loc de sâni are două ochiuri de ouă.
El nu o priveÅŸte nici de data asta.
E tristă, îşi leagă halatul la loc cu mişcări foarte lente. Se îndreaptă către chiuvetă şi dă drumul apei, spală vase; pe marginea chiuvetei găseşte tirbuşonul.
Vine prin spatele Lui, începe să-l sărute şi să îl mângâie, iar când ajunge în partea pectoralului stâng, înfige tirbuşonul acolo şi trage cu putere.
ÃŽi scoate inima.
El şi Ea sunt faţă în faţă de data asta, el o priveşte cu ochi goi. Vine înspre ea ameninţător. Ea nu cedează. (improvizaţie)
Pe marginea barului e fixată o maşină de tocat carne.
Cu o satisfacţie aproape perversă, Ea înfige inima în maşină şi învârte de manivelă.
Inima lui e măcinată şi aşezată cu foarte mare pedanterie pe o farfurie, după care pusă la păstrare în frigider.
El începe să îngheţe treptat. Într-un târziu, rămâne nemişcat. (improvizaţie)
Intră în fugă o fetiţă de 4 ani. Ea se opreşte.
Fetiţa se loveşte de piciorul lui. Sună atât de strident ca atunci când se sparge gheaţa.
Fetiţa se sperie şi fuge în camera ei.
Ea mătură resturile piciorului de pe jos (pantomimă); după care, dă drumul la încălzire. Treptat el e readus la viaţă.
Piciorul îi e bolnav. Tremură.
Ea îl învaţă să umble din nou, după care îl ia în braţe ca pe un copil mic.
Îl hrăneşte cu ultimele resturi de sâni din farfurie.
Lui îi vine să vomite. Se lasă în genunchi după bar şi cu fiecare val, scoate din gât: un trandafir roşu, un sutien, o verighetă.
Ea strânge toate lucrurile şi le amestecă cu inima tocată din frigider, apoi le pune la copt în cuptor.
Cei doi aşteaptă uitându-se la ceas. Nu se aude nimic în afară de ticăitul ceasului mecanic de deasupra aragazului. Din bucătărie începe să se răspândească un miros frumos de friptură. El şi Ea sunt îmbătaţi de acest miros, încep să-şi zâmbească. Ea se lasă pe spate, pe tejgheaua barului iar el se îndepărtează doi paşi, contemplativ.

PARTEA  2.- EL

Orice ritm ar fi fost până aici se rupe brusc. El se îndreaptă spre ea, se urcă pe tejghea, se mişcă deasupra ei foarte încordat, pe vârfurile mâinilor şi picioarelor, foarte încet, sălbatic, ca un urs care verifică dacă un corp e mort sau nu.
ÃŽÅŸi apropie capul de corpul ei, foarte aproape, mirosind sacadat începând de la gât ÅŸi coborând încet peste piept – dreapta-stânga peste clavicule -, peste sânii pătaÅ£i cu ochiuri de ouă – îşi cască gura în stil Alien, lasă niÅŸte salivă să picure pe ea, se apropie periculos de mult de sânul drept, după care se răzgândeÅŸte -, peste abdomen – îşi miÅŸcă mâinile peste coaste, trăgând puternic pielea, atât cât se poate întinde, o mângâie, o plesneÅŸte până când se înroÅŸeÅŸte, după care, brusc, se ridică, din nou uman, gentleman perfect.
El merge până la chiuvetă, dă drumul unui jet de apă fierbite, aburindă, îşi toarnă săpun lichid pe mâni şi începe să se spele ca un chirurg, scurgându-şi mâinile din când în când, ridicându-le în dreptul feţei, spălându-şi şi antebraţele, extrem de viguros şi de meticulos.
Pe parcursul acestui moment, care trebuie să dureze câteva zeci de secunde, ea îşi mişcă mâinile lent, hipnotic, imitând pe cât posibil mişcările lui dinainte, deasupra propriului ei corp. După ce termină de reluat acţiunile lui din dreptul abdomenului este pe punctul de a-şi coborâ mâinile în regiunea pubiană şi de a se masturba. Când apa de la robinet se opreşte, el se întoarce brusc, cu mâinile picurând, şi o priveşte insistent.
Ea reacţionează imediat, deschide un sertar din stânga ei, fără să coboare de pe tejghea, scoate două mănuşi de cauciuc galbene, de bucătărie şi i le pune pe mâini, sigură pe ea şi cu dexteritate. Apoi se întinde înapoi, arcuindu-se.
El o priveşte, după care îşi pocneşte palmele şi scoate sertarul cu instrumente de bucătărie de sub tejghea, îl pune lângă ea, apoi ia un castron de plastic din dulăpiorul de bucătărie de la genunchii săi şi se apropie de picioarele ei.
Pune  sertarul pe tejghea şi întinde o mână spre ea. Fără să privească ce face, ea îşi duce o mână în sertar şi scoate o răzătoare plată, modernă, de metal, pe care i-o înmânează mecanic. El ia răzătoarea şi, examinând cu atenţie unghiul optim de incizie, o lipeşte de talpa piciorului ei drept, după care, cu infinită grijă, o trage în sus, tăind o felie subţire din pielea ei. Ea nu are nici o reacţie. După ce termină de tăiat o singură felie, perfectă, o ia, o priveşte atent în lumina unuia dintre halogene şi o aşează în castron. Operaţiunea se repetă şi cu talpa celuilalt picior.
El ia castronul, merge la frigider, de unde ia două ouă. Dintr-un dulăpior de deasupra chiuvetei ia o pungă cu pesmet şi una cu făină, merge cu toate tot în dreptul picioarelor ei, le pune pe tejghea şi întinde din nou mâna. Ea apucă din sertar o furculiţă şi i-o înmânează mecanic, după care se întinde din nou.
El toarnă puţină făină într-o farfurie, sparge ouăle într-o altă farfurie şi pune puţin pesmet în altă farurie, aranjate de la dreapta la stânga în această ordine. Apucă delicat una dintre feliile de talpă din castron, o dă prin făină, apoi prin ou, şi apoi prin pesmet. O ţine în palmă, o inspectează atent. Apoi, satisfăcut, aşează şniţelul vienez înapoi în castron. Face acelaşi lucru şi cu cealaltă talpă. Între timp, mâinile ei se îndreaptă din nou înspre pântec.
El duce castronul cu ÅŸniÅ£ele, îl pune lângă aragaz, curăţă tejgheaua de celelalte îngrediente, pune toate farfuriile la spălat. ÃŽn acest timp ea îşi frământă pântecul din ce în ce mai viguros. La un moment dat e gata să strige, cască gura cu muÅŸchii gâtului foarte încordaÅ£i, dar el se întoarce dintr-o dată ÅŸi o plesneÅŸte delicat peste mâini -„Na-na-na-na! Ce faci tu?” -, ceea ce o face imediat să înceteze ÅŸi să încremenească surâzând, cu mâinile de o parte ÅŸi de alta a corpului.
O ia de mână, o ridică uÅŸurel – ea merge doar pe vârfuri, îi leagă un ÅŸorÅ£ de bucătărie în jurul mijlocului ÅŸi o duce în dreptul aragazului pe care îl porneÅŸte. El îi pune o tigaie în mână, toarnă puÅ£in ulei în ea ÅŸi îi conduce braÅ£ul, ca al unei păpuÅŸi, până deasupra focului. O lasă aÅŸa câteva secunde, timp în care mai asezonează ÅŸniÅ£elele cu mirodenii dintr-un sertar. Apoi le ia ÅŸi pe aÅŸează în tigaie, unde încep să sfârâie. Tot ca pe o păpuşă, el o face să le întoarcă, să le înÅ£epe cu o furculiţă ÅŸi apoi să le scoată, bine făcute ÅŸi să le pună în castron.
Merg amândoi la masă, el o ajută să se ridice şi să se aşeze pe unul dintre scaunele înalte. Apoi el ia un cuţit şi o furculiţă şi începe să taie bucăţele din şniţele, pe care i le pune în gură ei, rând pe rând, cu o mână, folosindu-se de cealaltă mână ca să o ajute să mestece şi să înghită. O hrăneşte astfel câteva zeci de secunde.
După ce a terminat, o ia în braţe, ca pe un bebeluş, şi o bate pe spate, după care o pune înapoi pe scaun.
El se îndreaptă spre public ÅŸi cere un pix (va fi cineva în public, în primul rând, care îi va da un pix). Se întoarce la ea ÅŸi începe să-i deseneze pe sub sâni, pe abdomen, pe pântec, linii orientative pentru chirurgie estetică. Când este mulÅ£umit, îi duce „spectatorului” pixul înapoi, luând-o ÅŸi pe ea de mână.  Ea se ridică de pe tejghea ÅŸi vine cu el, mergând doar pe vârfurile picioarelor ÅŸi lăsând în urmă pete roÅŸii.
El o întinde pe jos, cu tălpile spre spectatori, se grăbeşte până în bucătărie, aduce un cuţit scurt şi mic, o râşniţă cu sare şi una cu piper. Ia cuvertura crem de pe canapea şi o acoperă pe Ea, lăsând la vedere doar pântecul desenat, se aşează în genunchi în dreapta ei şi începe, sigur pe el, să facă o incizie urmărind linia, introducând cuţitul la un unghi ascuţit, dezlipind parcă felia de carne, fără însă a o tăia de tot. Pe măsură ce progresează, se opreşte din când în când, ridică felia şi apoi macină sare şi piper, după gust, sub piele, lipind apoi la loc, cu grijă.
Când a terminat de făcut operaţiunea asta, roată-roată, de-a lungul liniilor, îi ridică ei cuvertura de peste faţă, în aşa fel încât publicul să nu poată vedea totuşi nimic altceva decât tălpile ei rănite şi zona abdominală: e un moment de desen animat, à la Looney Tunes, în care el ridică şi coboară succesiv cuvertura, afişând câte o mină îngrozită, dezgustată, panicată, ca şi cum ceea ce ar fi dedesubt e cu totul insuportabil de grotesc. Ultima oară gestul se schimbă total, el este încălzit de o dragoste enormă, se apleacă ţinând în continuare cuvertura, şi o sarută lung. Se ridică din nou, o priveşte cald şi apoi aruncă din nou cuvertura peste ea.
El se ridică în picioare, merge în bucătărie luând cu el cuÅ£itul ÅŸi râşniÅ£ele, ÅŸi aducând înapoi un dispozitiv de scos sâmburii din mere, o pâlnie mică, un carton cu lapte ÅŸi două tăviÅ£e. Se aÅŸează în aÅŸa fel încât să dea impresia unei poziÅ£ii sexuale (linguriÅ£a), pune tăviÅ£ele de o parte ÅŸi de alta a abdomenului ei, după care ia dispozitivul de scos sâmburii de la mere ÅŸi îl foloseÅŸte asupra buricului ei, scoţând un „dop” de carne pe care il aÅŸează în tăviţă. Apoi ia pâlnia, o poziÅ£ionează tacticos în gaura făcută ÅŸi, extrem de senzual, începe să toarne lapte în ea, de la o înălÅ£ime spectaculoasă. Laptele va curge de o parte ÅŸi de alta a corpului, în tăviÅ£e. Din când în când mai ia ÅŸi el o gură de lapte, după care toarnă din nou, până când laptele se termină.
Imediat ce termină această ultimă acţiune, el o ia pe ea în braţe, o ridică uşor şi o întinde moale pe canapea. Se aşează oarecum în genunchi, într-o rână, jos şi îşi pune capul şi braţele încolăcite pe abdomenul ei, ca şi cum ar cloci.
După câteva minute în care cei doi stau astfel, aragazul scoate un semnal, iar el şi ea se activează brusc. Se privesc foarte îndrăgostiţi, se îmbrăţişează şi se sărută, apoi se ridică şi merg împreună ca să scoată friptura din cuptor. Friptura e, de fapt, un fetus. Cei doi strigă fetiţa, care vine din cameră şi face cunoştinţă cu frăţiorul ei. Familia fericită îşi face poze, după care iese prin stânga.

Sfârşit

VN:F [1.0.5_294]
Rating: 7.0/10 (3 votes cast)

5 Comentarii

  1. rav -

    stimata bolnava psihic Alexandra Felseghi si stimate obsedat Mircea Laslo: aceasta oribila piesa face de ras teatrul si tot ceea ce inseamna cultura. va sfatuiesc daca mai aveti macar o ramasita de gandire omeneasca rationala ceea ce nu cred sa va angajati ca maturatori pe strada!!! nu aveti nici macar o boaba de talent si rezultatul se vede: scrieti abominabil si pornografia existenta pe care o considerati arta in acest caz este de fapt rezultatul unor minti bolnave psihic!! imi place arta abstracta. este frumoasa dar sa va dezvalui ceva: ASTA NU ESTE O ARTA!!!!! ESTE O JIGNIRE ADUSA TEATRULUI SI CULTURII ROMANE!!! va propun sa va reprofilati pentru ca voi chiar nu aveti tangente cu redactarea scenariilor de teatru sau cu teatrul in sine!! pt manifestari neplacute la adresa comentariului va astept sugestiile si reclamatiile la ravalosolo@yahoo.com >:)

    VA:F [1.0.5_294]
    Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
  2. Blondi -

    Stimata/e Ravalosolo, pot presupune, datorita reactiei dumneavoastra virulente, ca sunteti fie Teatrul insusi, fie mama sa, Cultura. Ma inclin cu respect. Aveti perfecta dreptate! Acesti doi degenerati, criminali, canguri blestemati, orori si sobolani si gunoaie si psihopati si obsedati trebuie neidoielnic inchisi cu repeziciune in strafundurile temnitei ÅŸi eliminati! Sa nu mai vada lumina zilei! Entartung! Entartung! Sa putrezeasca oasele lor blasfemice iudeo-masonice alaturi de gunoaie precum Kafka, Dix, Matisse, Picasso sau Ensor. Aveti perfecta dreptate. Aceasta nu este o arta. Nu este nici macar doua arte sau sase! Cei doi canguri nu au nici o tangenta cu scriitura si nu fac decat sa intineze memoria ilustrilor inaintasi ca Baiesu, Baranga, Voitin sau Dorian! Sa-i ucidem! Sa-i gazam! Neaparat!

    TLC, Sieg Heil, Woof, woof!

    VA:F [1.0.5_294]
    Rating: 3.5/5 (2 votes cast)
  3. Mircea Laslo -

    Lui RAV,

    Ma bucur totusi ca ati avut rabdarea sa parcurgeti textul nostru. Intentia noastra nu era sa socam, desi suntem pe deplin constienti de potentialul in acest sens al textului. Totusi, in lipsa unor puncte de plecare pornind de la comentariul dumneavoastra, am fi interesati sa ne spuneti si noua de ce anume este textul acesta o ofensa adusa marii culturi romane? Punct cu punct ca sa zic asa, pentru o discutie constructiva. Pentru ca altminteri, un astfel de comentariu este esentialmente anonim si complet irelevant. Acuma, cu regret, trebuie sa pun punct acestui mesaj – maturatul strazilor nu asteapta pe nimeni.

    ML

    VA:F [1.0.5_294]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  4. rav -

    ei bine….ce pot sa zic. poate intetia dumneavoastra nu era sa socati dar ce minunee! chiar asta s-a intamplat. oare de ce? sa fie faptul ca aceasta orib…minuata “opera” prezinta o situatie de film horror? pana si filmele horror au o logica. dar aceasta mazgalitura nu cred ca prezinta vreo urma, cat de mica, de asa ceva. daca tot nu v-ati dat seama de falsa inclinatie pe care credeti ca o aveti pentru scris, poate ar trebui sa va desenez, poate chiar sa va fac o schema, sau cu subpuncte, ca la copii.
    pentru inceput, adica 1. prezentati o imagine absolut grotesca: el ii rade talpa piciorului si o prajeste, mananca un copil avortat la tava. PENTRU DUMNEZEU, CE E ATAT DE GREU DE INTELES? psihopatii de obicei socheaza. nu vad de ce aceasta caricatura facuta din lipsa de ocupatie pe vasul de WC nu ar soca.
    in al doilea rand, adica 2. nu vad cum ar putea fi jucata (daca vreun actor care, sa speram ca mai are rationament de fiinta umana) vreodata. pur si simplu NU MERGE.
    in al treilea rand, adica 3. irelevant nu poate fi un comentariu, deoarece exprima o parere si, daca stiti normele unei dezbatei ( ceea ce ma insel dupa comentariul anterior) fiecare parere conteaza. si atata timp cat mai am o sustinere din partea altei persoane (adica BLONDI daca nu v-ati prins, intr-un final) cred deopotriva ca nu ma insel.
    si acum concluzia (pentru ca sa se inchieie frumos o dezbatere pe o tema anume – si ar trebui sa-mi multumiti ca am ridicat scrijelitura asta la nivel de tema): ar fi bine sa mai citit si alte opere inainte sa va apucati de scris. regret ca nimeni nu v-a format pentru a scrie scenarii de teatru, dar timpul nu e pierdut. si inca ceva: ROSAL GROUP S.R.L. inca mai angajeaza personal. timpul nu-i pierdut! ;)
    mai astept pareri :>

    VA:F [1.0.5_294]
    Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
  5. rav -

    post scriptum (adica P.S. in caz ca nu stiati) nici mie nu-mi vine a crede ca am avut atata rabdare sa citesc aceasta…..scriere!! si se spune “acum” nu “acuma”

    VA:F [1.0.5_294]
    Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Lasa un comentariu

Cel mai nou număr Man.In.Fest

  • Revista Man.In.Fest - Nr. 3/2009

Parteneri