It’s all gone Pete Tong, Produc#ie UK/Canada, 2004, scenariu si regie: Michael Dowse, cu Paul Kaye, Beatriz Batarda, Kate Magowan, Mike Wilmot.

Marea păcăleală cinematografi că din 2004 continuă să-mi meargă la sufl et si azi. L-a i văzut? Si câ i a i rămas cu impre sia că Pete Tong e surd, sau cu do rin a de a prinde un gig de-al lui Frankie Wilde, ca să vede i ce stie să fa că un DJ care nu mai aude? Publicului atent îi cer scuze de pe acum, întrebările mele nu îl privesc direct si stiu că, în ce-l priveste, entuziasmul mi-e împărtăsit. Dacă încă nu l-a i văzut… e vorba despe un mockumentary care-l are în centru pe „cunoscutul DJ” Frankie Wilde, despre care depun mărturie Carl Cox, Paul van Dyk, Tiesto si Pete Tong însusi – sufi ciente prezen e pentru a da si a men ine iluzia existen ei personajului Frankie. Mai adăuga i la asta si aten ionarea „based on a true story” de la început, cupla i-o cu Frankie pe coper ile MixMag si DJMag (cele mai cunoscute reviste de muzică dance din lume) si cu scenele fi lmate în cluburile Pacha si Amnesia din Ibiza. Deja parcă începe să facă sens totul, cum de mi-a scăpat acest Frankie Wilde până acum, când e gata fi lmul îl si caut pe toren i, abia astept ?!… …Mai ales că asa ceva nu s-a mai auzit în lumea DJilor! Mesia din Ibiza, DJ-ul cu cele mai delirante seturi, care reusea de fi ecare dată să aducă clubberii în extaz, Frankie Wilde însusi, pă este singurul lucru care putea să-l scoată defi nitiv din meserie: îsi pierde total auzul! Si ce tragedie, se izolează în casă un an, se îneacă în cocaină si nu mai discută decât cu prietenul lui imaginar, bursucul cocainoman (excelent personaj!); până în ziua în care aruncă prafurile în toaletă, execută bursucul în cap cu un shotgun si începe să reînve e muzica, prin vibra ii si grafi ce. Iese noul album, Hear no evil, producătorul si casa de discuri profi tă, Frankie are o apari ie apoteotică la Pacha, după care dispare defi nitiv, lăsând în urmă doar zvonuri si specula ii cu privire la unde ar putea fi . Cea mai emo ionantă poveste a lumii muzicale contemporane.. Păcat că e doar un joc cu fi c iunea! Ideea din It’s all gone Pete Tong îsi are precedentul în cinematogra fi e prin fi lmul % is is Spinal Tap (1984, regie Rob Reiner), care urmăreste cariera forma iei Spinal Tap, niste metalisti care nu au existat niciodată, dar care au deve nit clasici datorită „rockumentary”-ului care i-a inventat si i-a lansat. Dacă promovarea mediatică a ajuns să însemne atât de mult în cariera unui muzician, atunci promovarea (atât de efi cientă!) a unui muzician fi c ional are puteri de-a dreptul
generatoare – minunată ironie!
Revenind la al nostru Pete Tong (scuze, cred că iar i-am încurcat, nu asa se numeste?), fi lmul ăsta este, dincolo de toate jocurile cu protagonistul, cea mai amplă si autentică cronică cinematografi că a stilului de via ă din Ibiza, prin intermediul vie ii unui DJ rezident acolo. Mai mult, surprinde foarte exact atmosfera din marile cluburi si modul în care totul acolo se reduce la un singur cuvânt: party! E fi lmul-cult al clubberilor, pentru că o dă exact asa cum e, îsi dozează foarte bine registrul parodic (rela ia lui Frankie cu so ia sa, tablourile de pe peretele vilei sale, discursurile producătorului si reprezentantului casei de discuri după pierderea auzului, vede i fi lmul pentru mai multe exemple). Iar muzica e excep ională! În spatele track-urilor „compuse” de Frankie stă o întreagă serie de DJ, în timp ce muzica de fond este, la rândul ei,
foarte bine aleasă. Filmul a cărui lume se învârte în jurul muzicii electronice si a femomenelor pe  care ea le generează a investit mult în acest capitol si soundtrack-ul este în întregime o delectare. Cinci stelu e si pentru actorul Paul Kaye, care a si încasat câteva premii pentru rol în 2005, si căruia cred că i-ar sta mai bine ca Frankie Wilde  în via a de zi cu zi. De ce nu, e cool să fi i DJ, poate între timp si-a si schimbat meseria!
Pentru mai multe lămuriri vă rog vizita i http://www.frankiewilde.com/ si http://www.itsallgonepetetong.com/ si vede i ce mai în elege i după aia! Nu glumesc.