Personaje:

TÂNĂRUL: Un tânăr cu aer de artist, îmbrăcat flamboyant
BARMANUL: Nu foarte tânăr, bine făcut, cu aer cazon.
PRIETENUL: Tânăr generic
PRIETENUL 2: Tânăr generic.
SOLDAT 1: Tânără, până în 30 de ani
SOLDAT 2: Tânăr, până în 30 de ani
SOLDAT 3: Bătrân, trecut de 50 de ani
SOLDAT 4: Tânăr – adolescent

Scena înfăţiÅŸează un bar mic, luminat de o lumina rece de neoane albastre. Câteva mese, un bar, scaune de bar ÅŸi geamuri care dau înspre un afară nedeterminabil. E noapte, aÅŸa că se pot întrezări lumini, faruri de maÅŸini, orice, atâta timp cât creează impresia unui “afară” nocturn ÅŸi viu. Barmanul lustruieÅŸte un pahar, ca în filmele anilor ‘40. Barul e pustiu. Se aude Dixie în surdină, muzică ce va rămâne pe toată durata spectacolului.

Scena 1

Intră Tânărul. Se aşează la bar.
Tânărul: O cafea lungă, te rog. Åži… ÅŸi… ÅŸi 50 de… de rom, ai?
Barmanul: (plictisit) Este.
TÂNĂRUL: Atunci 50 de rom.
Barmanul toarnă dintr-o sticlă romul, iar din alta cafeaua în ceaşcă.
BARMANUL: Ni s-a stricat espressorul. Atâta tot că nu e caldă.
TÂNĂRUL: N-are nimic. Vreau doar să mă trezesc puţin.
BARMANUL: E ora la care oamenii se culcă.
TÂNĂRUL: E o zi specială. N-ai văzut cumva o fată frumoasă şi singură pe aici în seara asta?
BARMANUL: Aştepţi pe cineva?
TÂNĂRUL: (râde) Speram că o să mă aştepte ea pe mine.
BARMANUL: Hai mă, chiar nici una? A câta ţeapă e pe luna asta?
TÂNÄ‚RUL: (numără pe degete) Hmmm… aia blondă, prietena soră-mii, aia de la patinoar… A prea multa. Dă-le naibii. Dă-mi ÅŸi o votca. Åži fă-o din partea casei ca nu mai am nici un ban.
BARMANUL: Parcă n-ar fi totul din partea casei… La mulÅ£i ani, oricum!
Barmanul scoate un pachet de sub bar şi i-l dă. Tânărul îl desface şi găseşte o cutie de creioane pentru desen.
TÂNĂRUL: Ţi-ai amintit!
BARMANUL: Câţi faci, 23?
TÂNĂRUL: 23.
BARMANUL: Mulţi înainte! Mai aşteptăm pe cineva?
TÂNĂRUL: Îţi baţi joc de mine!
BARMANUL: Stai, mă, că lumea asta nu e făcută numai din muieri! Cheamă-ţi şi tu prietenii. Trebuie să mai ai măcar câţiva.
TÂNĂRUL: Şi ce să fac cu ei? Ţi-am zis că n-am nici un ban.
BARMANUL: (exasperat) Din partea casei!
TÂNĂRUL: Ai face tu asta pentru mine?
BARMANUL: N-o fac în fiecare an?
TÂNÄ‚RUL: E drept. Pot să sun de pe telefonul tău? Åžtii, n-am credit…
Barmanul îi întinde telefonul mobil.
BARMANUL: Ia şi sună.
Tânărul ia telefonul şi formează un număr.
TÂNĂRUL: Alo, da, eu sunt. Salut. Te deranjez? N-ai chef să ieşi? Da mă, dau de băut. Acuma, mă. Hai, ia un taxi şi hai la bar. Da mă, e ziua mea. Ştiu că eşti un bou, da nu trebuie să-mi iei nimic. Hai odată! Da, mă, sigur. Bye!
Formează alt număr.
TÂNĂRUL: Alo? Hai la băute. Da, face el cinste. Hai. O dată împlineşte omul 23 de ani. Bine, bine.
Îi dă barmanului înapoi telefonul.
BARMANUL: Ce mult îţi place Å£ie teatrul ăsta ieftin… Acuma ce zici… Dacă Å£i-am luat creioane îmi faci ÅŸi mie portretul ăla pe care mi l-ai promis?
TÂNĂRUL: Ai o hârtie?
Barmanul scoate o hârtie şi i-o întinde. Tânărul se apucă de desenat.
TÂNĂRUL: Cum vrei să fie?
BARMANUL: Adică? Să semene cu mine. Vreau să fondez o dinastie. Orice dinastie are un perete cu portrete.
TÂNÄ‚RUL: Dinastie de spălători de pahare…
BARMANUL: Nu contează ce faci, atâta timp cât o faci consecvent. Vreau ca nepoţii mei să spele pahare în barul ăsta, sub portretul meu.
TÂNÄ‚RUL: Dacă vrei, te fac călare pe cal. Pare mai… dinastic.
BARMANUL: Poţi?
TÂNĂRUL: Pot orice. Călare pe un submarin atomic, dacă vrei.
BARMANUL: (râde) Vreau pe tanc. Şi în uniformă de ofiţer. Şi scrie acolo Kandahar, 1979. Ştii chirilice?
TÂNĂRUL: Nu.
Barmanul ia o foaie de hârtie şi îi scrie ceva.
BARMANUL: Uite aÅŸa!
TÂNĂRUL: Da ce-ai făcut tu la Kandahar?
BARMANUL: Ce să fac? Eram în armată şi Brejnev mi-a aranjat o vacanţă.
TÂNĂRUL: Ce? Cine?
BARMANUL: Desenează acolo!
TÂNĂRUL: N-ai o poză sau ceva, să văd şi eu cum arătai tânăr?
BARMANUL: Nu. De-aia eşti artist, să ai imaginaţie.
TÂNĂRUL: Înţeles, să trăiţi. Pun şi ceva gagici pe lângă?
BARMANUL: Numa la asta îţi stă capul? Nu vrei să ÅŸtii cum arătau gagicile pe acolo…
TÂNĂRUL: Urâte?
BARMANUL: Goale!
TÂNĂRUL: Wow.
BARMANUL: Goale la propriu. Adică spintecate şi cu maţele scoase.
TÂNÄ‚RUL: NaÅŸpa vacanţă…
BARMANUL: Mie-mi spui. Desenează acolo!
Tânărul îi întinde foaia.
BARMANUL: EÅŸti rapid. Hmm… Chiar seamănă. Pune aici o cămilă, să se înÅ£eleagă.
În bar intră Prietenul, cu un pachet în mână.La gât poartă, vizibil dar discret, o cruciuliţă. Se îndreaptă spre tânăr şi îi dă cadoul.
PRIETENUL: La mulţi aaaaaaaaaaaani! Să nu cumva să deschizi pachetul ăsta până ajungi acasă!
Râde şi se aşează şi el la bar.
TÂNĂRUL: Mulţumesc. (către barman) Termin mâine şi ţi-l aduc, ok?
BARMANUL: Bine. Du-te şi pune plăcuţa cu închis pe uşă şi hai să bem.
TÂNĂRUL: Dar e singura crâşmă deschisă nonstop în orăşelul ăsta.
BARMANUL: Hei! Barul meu nu e crâşmă, da!
TÂNĂRUL: Bine. Atunci e singurul bar deschis nonstop. Nu poţi face una ca asta! E o crimă să refuzi rătăciţii în noapte!
BARMANUL: Copile, îţi zic eu că nu mai vine nimeni. Du-te şi închide uşa aia până nu tăbărăşte garda să mă caute la bonuri. Rătăciţii în noapte pot să bată la uşă.
Prietenul se ridică şi întoarce plăcuţa de pe uşă.
TÂNÄ‚RUL: Mai trebuie să vină…
Îi sună telefonul.
TÂNĂRUL: Cum mă nu mai ajungi? Ce? Ce accident? Poliţie? Bine, mă. Dă ce declaraţii vrei. E rău? Bine, bine, bine, nu mă supăr. Ai grijă de tine. (către barman) Ghinion al naibii. A nimerit un taximetrist beat şi a trecut peste 5 babe.
PRIETENUL: Ce???
TÂNĂRUL: Mda. Acum trebuie să dea declaraţii. Cică are un ochi vânăt de la un cap de babă care l-a nimerit prin parbriz.
BARMANUL: Ce dracu’ căutau cinci babe la ora asta prin oraÅŸ?
TÂNĂRUL: Ce dai de băut?
Barmanul toarnă câte un pahar pentru fiecare.
BARMANUL: Să creşti mare!
PRIETENUL: La mulţi ani!
TÂNĂRUL: (cântă, ridicând paharul) Happy birthday to me!
PRIETENUL: Pune-ţi o dorinţă!
TÂNÄ‚RUL: Vreau ca data viitoare…
BARMANUL: (îl întrerupe) Nu ne spune.
TÂNÄ‚RUL: Bine, mă! Lasă-mă cu misticismele! ÃŽmi doresc ca data viitoare…(către Prieten) E destul de solemn?
PRIETENUL: E.
TÂNÄ‚RUL: (dregându-ÅŸi vocea) AÅŸa, deci. ÃŽmi doresc ca data viitoare… (izbucneÅŸte în râs) Ca data viitoare când…
PRIETENUL: Hai bă, fii serios! Eu mi-am dorit de ziua mea să dea norocul peste mine, ÅŸi a doua zi intră la noi în atelier o tipă…
TÂNĂRUL: Şi?
PRIETENUL: Åži… atât. Dar tot e o diferenţă faţă de fosilele care vin de obicei. Facem proteze, pentru Dumnezeu!
Izbucnesc cu toţii în râs.
BARMANUL: (către tânăr) Vezi! Nu ştii niciodată când dă norocul peste tine.

Scena 2

Uşa se deschide brusc, şi în încăpere năvălesc doi soldaţi în uniformă, înarmaţi.
Soldatul 1: (furioasă) Voi de partea cui sunteţi?
Barmanul scoate de sub bar o bâtă de baseball şi o agită ameninţător. Cei doi tineri privesc consternaţi.
BARMANUL: E o petrecere privată. Localul e închis.
Soldatul 2: E război, cetăţene. Suntem aici la ordinul comandantului. (îndreptând puşca spre barman) Vă sugerez să lăsaţi bâta aia jos. Suntem aici pentru protecţia dumneavoastră.
BARMANUL: Protecţie? Ce fel de protecţie? N-avem nevoie de protecţie. Ieşiţi afară din barul meu. Acum! Sau sun la poliţie.
SOLDATUL 2: Serviciile civile au fost subordonate comandamentului pe durata conflictului.
Soldatul 1 îl cercetează cu atenţie pe Prieten. Scoate din raniţă un carnet.
SOLDATUL 1: (către Soldatul 2) Uite la ăsta. Fii atent aici! Aşa-i că el e?
SOLDATUL 2: Ha! Poate ne decorează! (către Prieten) Tu! Treci aici!
PRIETENUL: (îngrozit) Eu?
SOLDATUL 1: Mişcă, n-auzi!
Soldatul 2 ridică puşca. Prietenul se apropie timorat. Soldatul 1 îl izbeşte peste genunchi cu patul puştii. Prietenul cade.
SOLDATUL 1: Cât tupeu să îţi arăţi faţa aici!
Îi smulge crucea de la gât.
TÂNĂRUL: Lasă-l în pace! Ce-ai cu el?
SOLDATUL 2: Cetăţene, e pentru binele tău. Acest individ este extrem de periculos.
Tânărul încearcă să zică ceva, dar barmanul încearcă să-l tempereze şi îi acoperă gura cu mâna.
SOLDATUL 1: (către soldatul 2) Toarnă ceva de băut. Şi mai toarnă-le şi gazdelor noastre. Oameni suntem, cât ar fi de război.
Soldatul 2 se duce la bar, şi caută printre sticle.
SOLDATUL 1: (către prieten, cu ură) Mai puÅ£in fanaticii ăştia… Spune, lepră, câţi copii nevinovaÅ£i ai omorât ÅŸi ai mâncat?
TÂNĂRUL: (indignat şi îngrozit) Pentru Dumnezeu!
SOLDATUL 2: (îndreptându-şi brusc privirea către tânăr) Şi tu? (către soldatul 1) Credeam că toţi îşi atârnă la gât o chestie din aia!
SOLDATUL 1: O fi sub acoperire. Precis are pe undeva. Caută-l bine!
Soldatul 2 lasă sticlele, îl apucă pe tânăr de haină şi îl împinge lângă un perete, unde se apucă să îl percheziţioneze. Nu găseşte nimic, şi e destul de dezamăgit.
SOLDATUL 2: (către soldatul 1) N-are nimic. Cred că era doar o figură de stil.
SOLDATUL 1: Supraveghează-l. Nu se ÅŸtie niciodată. Unde unul e la vedere, o sută stau ascunÅŸi ÅŸi pândesc. ÃŽÅ£i mai aduci aminte ce zicea căpitanul…
SOLDATUL 2: (către soldatul 1) Mda. Vezi ce faci cu ăla. De poetul ăsta mă ocup eu. (către tânăr) Faţa la perete! Mâinile sus!
Tânărul se conformează.
SOLDATUL 2: EÅŸti cu ei?
TÂNĂRUL: (exasperat) Cu cine?
SOLDATUL 2: Cu ei! Răspunde! Mergi la biserică? Mănânci copii?
TÂNĂRUL: (îngrozit) Cum să mănânc copii?
Soldatul 2 îi trage tânărului un pumn în spate. Tânărul cade şi el la pământ.
SOLDATUL 1: (scârbită, scuipând peste prieten) Întreabă-l pe el! Poate îţi dă şi o reţetă!
SOLDATUL 2: Mănânci?
TÂNĂRUL: (plângând) Lăsaţi-mă în pace, vă rog!
SOLDATUL 2: Nu ne ruga pe noi! Roagă-te la Dumnezeul tău. (îl loveşte cu piciorul) Hai, începe.
TÂNÄ‚RUL: (plângând)  Tatăl nostru care… ne dai nouă pâinea… Nu ÅŸtiu!
SOLDATUL 2: Ce nu ÅŸtii?
TÂNÄ‚RUL: Nu ÅŸtiu nici o rugăciune… Jucam baschet în orele de religie.
SOLDATUL 2: (îi întinde mâna) Hai că eşti de-ai noştri. Scuză-mă, dar uneori trebuie să fim duri. Hienele astea se ascund peste tot.
SOLDATUL 1: Arată-i carneţelul. Să vadă!
Soldatul 1 îi aruncă soldatului 2 carneţelul. Acesta îl prinde şi caută în el. Îi arată tânărului. Barmanul se uită şi el, dar se retrage îngrozit.
SOLDATUL 2: Uite aici ce a făcut bestia asta!
PRIETENUL: (urlând) Ce-am făcut? Ce-am făcut?
TÂNĂRUL: (îngrozit) E el!
SOLDATUL 1: Chiar credeai că ne jucăm aici? Sper că înţelegi acum ce importanţă are misiunea noastră. Aceste fiare trebuie stârpite! Uite-te la faţa lui plină de sânge. Uite-te la ochii lui injectaţi. Uite-te cum îşi înfige dinţii în carnea aia fragedă. Fetiţa aia nu avea nici o vină! (către prieten, cu ură) Nici o vină, pricepi, lepădătură! Nici o vină şi tu ai ucis-o şi mâncat-o!
TÂNĂRUL: Nu pot să cred.
Prietenul dă să se ridice, dar soldatul 1 îl izbeşte cu bocancul în faţă şi îl trânteşte din nou la pământ.
SOLDATUL 1: Unde crezi că pleci?
TÂNÄ‚RUL: (pierdut) ÃŽl cunosc pe omul ăsta de 15 ani. Am fost colegi de bancă, am mers împreună la mare…
SOLDATUL 2: Åži fratele meu era cu ei…
SOLDATUL 1: Acolo e altă poveste. Bucură-te că l-ai prins pe comandant în toane bune…
TÂNÄ‚RUL: Åži… ÅŸi ce-ai făcut?
SOLDATUL 2: N-am putut să-l denunÅ£. De dragul mamei…
SOLDATUL 1: Cine ştie câţi copii nevinovaţi au murit din cauza ezitărilor tale. Dacă tu eziţi, ei n-au nici o jenă. (către prieten) La perete! Mâinile sus!
Prietenul dă să se ridice, dar nu reuşeşte. Suduind, soldatul 1 îl târăşte până la perete.
SOLDATUL 1: (către tânăr) Ajută-mă să-l ridic. (către barman) Ai nişte sfoară?
BARMANUL: Am pe undeva.
TÂNĂRUL: Ce să fac?
SOLDATUL 1: Hai să îl legăm. Partea asta de oraş e a noastră. Putem bea şi noi ceva în pace.
Barmanul scoate un ghem de sfoară de sub bar. Tânărul îl ia ezitant şi îl dă soldaţilor. Aceştia îl leagă pe prieten cu mâinile la spate.
SOLDATUL 2: E bine?
SOLDATUL 1: Hmm… Åžtiu!
Soldatul 1 aduce 2 scaune. Le pune lângă perete. Îl leagă pe prieten cu o mână de spătarul fiecărui scaun, apoi îi dă un pat de puşcă peste cap. Prietenul leşină şi atârnă asemeni unui Isus crucificat între scaune. Soldatul 2 toarnă în pahare. Se aşează toţi la bar.
TÂNĂRUL: Şi ce s-a întâmplat?
SOLDATUL 1: Cu ce?
TÂNĂRUL: (către soldatul 2) Cu fratele tău.
SOLDATUL 2: N-am mai rezistat într-o duminică. El zicea că a fost la biserică şi că preotul i-a vărsat din greşeală vin pe cămaşă. Eu ştiam că nu e vin. Pata aia roşie se juca cu maşinuţe sau păpuşi cu o zi înainte.
BARMANUL: Åži?
SOLDATUL 2: L-am dus în pivniţă şi i-am descărcat o bandulieră în ureche. Mamei i-am zis că a plecat în vacanţă.
SOLDATUL 1: Mama ta nu cumva e ÅŸi ea…
SOLDATUL 2: Hei! Înainte să înceapă războiul, avea unele îndoieli. Acum a înţeles. E de partea noastră sută la sută!
SOLDATUL 1: Eu n-am avut norocul ăsta. Oricum, doar tata mai trăia. Nu pot să înÅ£eleg cum rămân unii oameni fixaÅ£i pe o idee ÅŸi refuză, pur ÅŸi simplu refuză să accepte adevărul chiar dacă le arăţi dovezi, chiar dacă le explici logic…
SOLDATUL 2: Taică-to o luase razna demult.
SOLDATUL 1: Chiar după ce a murit mama. După înmormântare s-a dus direct la mănăstire. Pios nevoie mare ÅŸi obsedat să-ÅŸi mântuiască păcatele. Aveam ÅŸaiÅŸpe ani. Am rămas să-mi port singură de grijă. (către tânăr) ÃŽÅ£i dai seama? La ÅŸaiÅŸpe ani, după ce am băgat-o pe mama în pământ, a trebuit să mă întorc într-o casă mare ÅŸi pustie. Fără bani, fără nimic. ÃŽl durea undeva. Venea de câteva ori pe an să-mi aducă mâncare, cică. De parcă un copil mănâncă doar de PaÅŸti ÅŸi de Crăciun… O dată, stai să vezi, a trimis un alt călugăr, că el n-avea voie să iasă. ÃŽl culc în hol pe un pat pliant, că nu vroiam să-mi împută toată casa. Mă culc ÅŸi eu, ÅŸi la un moment dat mă trezesc cu animalul ăla bărbos peste mine. Mă Å£intuieÅŸte de pat ÅŸi începe să mă pipăie ÅŸi să îmi bage limba aia băloasă în gură. N-aveam decât veioza la îndemână, dar avea baza de marmură ÅŸi i-am dat cu ea în cap până când în loc de bale, din gură i se scurgea sânge. ÃŽnchipuiÅ£i-vă un călugăr gol, cu barba înroÅŸită ÅŸi cu o erecÅ£ie finală mai mare decât crucifixul de la gât, mort peste o copilă de liceu. Lumea nu mă prea crede, dar aÅŸa am adormit. Instant. Abia dimineaţă mi-am dat seama ce s-a întâmplat.
SOLDATUL 2: Cumplit! Orice familie are o oaie neagră, dar parcă totuÅŸi…
SOLDATUL 1: Am auzit că a murit în unul din primele raiduri la mănăstiri. Singura chestie de care îmi pare rău e că e în acelaşi pământ cu mama. (ia paharul în mână) Pentru victorie!
Toţi ciocnesc şi beau. Soldaţii dezinvolţi, tânărul şi barmanul mai temători. Prietenul dă să îşi revină, dar soldatul 1 îi aplică urgent un pat de puşcă peste ceafă.
SOLDATUL 1: Cum ziceam, pentru victorie!
TOÅ¢I: Pentru victorie!
BARMANUL: Åži eu am fost soldat…
SOLDATUL 1: (suspicioasă) De partea cui?
BARMANUL: Ştiu şi eu? A ţării mele, cred. Prima lună de armată. Abia începusem instrucţia. Nici nu ştiam bine cum se conduce tancul. Vine comandantul şi zice că unitatea noastră a fost mobilizată să apere socialismul în Afghanistan. Habar nu am cu cine am luptat sau pentru ce.
SOLDATUL 2: Aşa era şi cu noi, la început. Apoi am văzut şi am înţeles.
TÂNĂRUL: Spuneţi-mi şi mie, când naiba a început războiul ăsta?
SOLDATUL 1: Când? Acum 130.000 de ani!
TÂNĂRUL: Ce?
SOLDATUL 1: Când primul fanatic a început să se închine la primul fulger. De acolo până la Inchiziţie a fost doar un pas. Ultima găselniţă e că l-au canonizat pe Stalin, cică să facă o concesie ateilor.
BARMANUL: (indignat) Pe Stalin?
SOLDATUL 1: (batjocoritor) Mda. Parcă văd. Sfinte Iosif Visarionovici, izbăveşte-ne de ucrainieni şi polonezi! Violează-ne nouă nevestele şi fură-ne ceasurile!
Soldaţii şi barmanul izbucnesc în râs.
BARMANUL: Chiar aÅŸa?
SOLDATUL 1: Nu se dau în lături de la nimic, asta e clar, dar cum au ajuns să mănânce copii… nu înÅ£eleg. Pur ÅŸi simplu nu înÅ£eleg. (către tânăr) AÅŸa a început războiul ăsta! Sau, cel puÅ£in, aÅŸa se continuă!
SOLDATUL 2: (îl întrerupe) Dar n-am ştiut. Abia acum am înţeles.
Prietenul îşi revine şi începe să se zbată.
SOLDATUL 1: (furioasă, către Tânăr) Dă-i în cap cu ceva.
TÂNĂRUL: (îngrozit) Cum să-i dau în cap?
SOLDATUL 1: (ia puşca în mână, o descarcă şi mimează) Uite aşa! Cel mai bine e să-i fuţi un pat de puşcă în tâmplă. Dacă îi tragi peste ceafă, rişti să-l omori, dacă îi dai în moalele capului sau în frunte, rişti să se tâmpească şi mai tare.
SOLDATUL 2: (îl întrerupe) Şi nu vrem asta! Crede-mă, e îngrozitor să interoghezi un tâmpit.
SOLDATUL 1: (îi întinde puşca) Hai. Da nu da în stânga, că muţeşte!
TÂNĂRUL: (îngrozit) Nu pot să pocnesc un om aşa, din senin!
SOLDATUL 1: (suspicioasă) Auzi… Un om ucide copii? ÃŽi mănâncă?
SOLDATUL 2: Ai văzut poza! De partea cui eşti?
Tânărul ia puşca, se îndreaptă tremurat spre Prieten şi îl loveşte uşor.
PRIETENUL: Au, bă, vezi că doare! Împuşcă-i! Împuşcă‑l acum!
Soldatul 1 se ridică, ia puşca din mâna Tânărului şi îl izbeşte pe Prieten în Tâmplă. Prietenul leşină din nou, prăbuşindu-se în poziţia de crucificat.
SOLDATUL 1: Aşa se face! Când o să vină sergentul, o să-l vrea întreg.
SOLDATUL 2: Sper să-mi aducă şi bocanci noi. Ăştia mă rod îngrozitor.
SOLDATUL 1: Precis o să-ţi aducă. Ia, sună-l prin staţie să vedem când vine. Mi-i cam somn.
BARMANUL: Vă dau o cafea?
SOLDATUL 1: O cafea fierbinte mi-ar prinde tare bine acum.
BARMANUL: E stricată maşina, am numai rece.
Soldatul 1 încuviinţează dând din cap şi barmanul îi toarnă o cană de cafea. Soldatul 2 scoate staţia şi încearcă să o pornească. Staţia hârâie, dar nu se aude nimic inteligibil.
SOLDATUL 2: (îi intinde soldatului 1 staţia) Fă-o să meargă!
SOLDATUL 1: Da fă-o tu. Eu sunt medic, tu eşti inginerul!
SOLDATUL 2: (scârbit) Inginer silvic! Dacă era pom, mai ziceam, dar aÅŸa…
TÂNĂRUL: (arătând către prieten) El e electronist. Depanator de televizoare.
SOLDATUL 1: Şi mâncător de copii! Nu, mulţumesc!
Soldatul 2 se apleacă deasupra prietenului şi îi trage câteva palme.
SOLDATUL 2: Hai, trezeÅŸte-te!
PRIETENUL: (buimac) Ce?
SOLDATUL 2: Avem o staţie defectă. Repar-o!
PRIETENUL: (confuz) Ce staţie? Cine eşti dumneata?
SOLDATUL 2: (îi dă staţia) Uite asta! Hârâie. Nu se conectează. Fă-i ceva.
Prietenul încearcă să ia staţia, dar realizează că e legat.
PRIETENUL: Ce-i asta? Daţi-mi drumul!
SOLDATUL 1: Ai vrea tu!
Soldatul 2 îi dezleagă o mână. Prietenul ia staţia şi o inspectează.
PRIETENUL: E îndoită antena. S-o fi rupt ceva pe dinăuntru. Daţi-mi drumul şi o fac.
SOLDATUL 1: Să nu exagerăm! (către Soldatul 2) Leagă-l la loc. Dacă îi dai drumul, te împuşc.
Soldatul 2 îl leagă pe prieten.
SOLDATUL 1: Cred că pot s-o fac.
Soldatul 1 îndreaptă antena şi încearcă să repare staţia. Aceasta începe să bâzâie, neinteligibil la început, apoi încep să se distingă cuvinte.
SOLDATUL 1: Alo? Recepţie? Baza?
O VOCE DIN STAŢIE: (bâzâind) Identifică-te!
SOLDATUL 1: Baza? Aici Gama 6. Alo?
O VOCE DIN STAŢIE: (bâzâind) Gama 6? N-aţi murit în asalt?
SOLDATUL 1: Suntem 2 rămaşi din unitate. Cerem întăriri. Când ajunge sergentul? Avem un prizonier din lista de periculoşi!
STAŢIA: (bâzâind din ce în ce mai tare) Prea mulţi! Abandonaţi misiunea! Ne-am retras din oraş. Interogaţi şi eliminaţi prizonierul.
Soldatul 2 ia staţia.
SOLDATUL 2: Alo, baza, ÅŸi noi ce facem? Cum ieÅŸim de aici?
Staţia bâzâie neinteligibil, croncăne, păcăne şi moare. Soldatul 2 o aruncă de pământ.
SOLDATUL 2: (înciudat) Futu-i capu’ ei de tehnologie! (către Prieten) Hai, spune tot!
PRIETENUL: Ce să spun?
SOLDATUL 2: (furios) Cum ce să spui? Tot!
PRIETENUL: (oarecum amuzat) Tot ce?
Soldatul 1 îi trage un şut în burtă.
SOLDATUL 1: Tot! Auzi, lichea ordinară, ştiu că tragi de timp.
SOLDATUL 2: Şi încă râde, fiara! Hai să vedem dacă mai râde şi cu gura până la urechi!
Soldatul 2 scoate un cuţit şi îi taie prietenului colţurile gurii până la urechi. Prietenul urlă şi leşină.
SOLDATUL 2: (trăgându-i prietenului un şut în burtă) Hai că nu te-am tăiat să mori. (către Soldatul 1)
Nu moare, nu?
Soldatul 1 inspectează rana.
SOLDATUL 1: E superficială.
Ia o sticlă de alcool şi i-o aruncă în faţă. Prietenul urlă şi se trezeşte.
SOLDATUL 1: Să nu te infectezi, vierme!
SOLDATUL 2: Acum spune tot! Câţi sunteţi? Unde e cartierul general? Ce arme aveţi?
PRIETENUL: Nu ÅŸtiu despre ce vorbeÅŸti! Ce vrei de la mine?
SOLDATUL 2: Nu ÅŸtiu ce scoatem de la ăsta…
Soldatul 1 scoate din raniţă o sticluţă şi o siringă.
SOLDATUL 1: Mai am o doză de scopolamină. O ţineam pentru logodnicul meu, dar cred că asta e mai urgent.
SOLDATUL 2: Bagă!
Soldatul 1 pregăteşte siringa. În tot acest timp, tânărul şi barmanul privesc înmărmuriţi. Soldatul 1 injectează soluţia.
Soldatul 2: Åži acum?
Soldatul 1: Acum aşteptăm. Durează puţin.
Cei doi soldaţi se aşează la bar. Observând feţele îngrozite ale tânărului şi barmanului, soldatul 1 încearcă să-i consoleze.
Soldatul 1: Aţi văzut ce e capabil să facă un monstru ca ăsta. Nu mi-i uşor să-mi fac meseria, dar mă gândesc la fiica mea. A dispărut de acasă acum doi ani. Avea oră de religie la şcoală.
Barmanul: Aţi găsit-o?
Soldatul 1: (izbucnind în plâns) I-am găsit brăţara. (îşi dă jos o brăţară de pe mână şi o aruncă pe bar)
Atât! Am găsit-o în altar la biserica din cartier când ne-am dus să-i facă o slujbă.
SOLDATUL 2: (îl întrerupe) AÅŸa se obiÅŸnuia pe atunci ÅŸi au insistat ÅŸi vecinii…
SOLDATUL 1: Da. (către barman) Îţi poţi închipui cum e să ştii că fata ta a fost mâncată?
(izbucneşte din nou în plâns) Că fata ta, că unicul tău copil, a devenit un căcat după care un fanatic a tras apa!
Nu se mai poate stăpâni şi se prăbuşeşte cu capul pe bar, plângând.
Soldatul 2: Lasă, prietene! O s-o răzbunăm de o mie de ori!
Prietenul începe să scâncească şi să vorbească.
PRIETENUL: Păsări de foc! Aripi! Viermi! Viermi! (urlă panicat) Viermi! Luaţi-i de pe mine!
SOLDATUL 1: (se ridică) Efectul scopolaminei. (către Soldatul 2) Poţi începe.
SOLDATUL 2: Câţi sunteţi.
PRIETENUL: Viermi! Viermi!
SOLDATUL 2: Lasă  viermii! Câţi sunteţi?
PRIETENUL: Mii, zeci de mii! Daţi-i jos de pe mine!
Soldatul 1 ia puşca şi îi trage prietenului câteva gloanţe în piept. Prietenul se prăbuşeşte.
SOLDATUL 1: (cu ură, scuipând cadavrul prietenului) Asta e pentru fetiţa mea!
SOLDATUL 2: (dezamăgit) Acum nu mai scoatem nimic de la el…
SOLDATUL 1: Bad trip. O fi interacţionat cu alcoolul din el. Oricum nu scoteam nimic. Măcar s-au mai împuţinat cu unul.
SOLDATUL 2: Ce facem acum?
SOLDATUL 1: Eu zic să încercăm să ne găsim regimentul.
SOLDATUL 2: Ar fi bine. Singuri nu avem nici o şansă.
SOLDATUL 1: (către tânăr şi barman) Noi plecăm. Nu mai avem nici o treabă aici. Încuiaţi uşa. Sau plecaţi şi voi undeva. Oraşul ăsta e pierdut.
Soldaţii îşi adună lucrurile şi ies. După câteva secunde de imobilitate, barmanul fuge şi încuie uşa.

Scena 3

TÂNÄ‚RUL: (îngrozit) Ce dracu’ a fost asta?
BARMANUL: Să mă tune dacă ÅŸtiu… PsihopaÅ£i, pobabil.
TÂNĂRUL: De unde, mă, să aibă doi psihopaţi aşa arme.
Tânărul fuge la prieten, încearcă să-l trezească, dar realizează că e chiar mort. Îşi priveşte mâinile pline de sânge şi începe să plângă isteric.
BARMANUL: E mort de-a binelea, nu?
TÂNĂRUL: (isterizat) Cum poţi să fii atât de calm?
BARMANUL: Sunt soldat. Avem alte griji acum.
TÂNĂRUL: Ce?
BARMANUL: Dacă e adevărat ce ziceau ăia, ei sunt duşi şi noi stăm aici cu mortul, în mijlocul inamicului.
TÂNĂRUL: Ce inamic? Inamicul meu e vecinul de la 6 care urlă când dau muzica prea tare.
BARMANUL: Pictorii ÅŸi războiul… Crezi că o să scăpăm aÅŸa uÅŸor? E mort. Tabăra duÅŸmană l-a omorât. El e mort ÅŸi noi nu. Cum crezi că dă asta?
TÂNĂRUL: Ce-o să-i spun maică-sii?
BARMANUL: Ce-o să le spunem ălorlalţi? Las-o pe mă‑sa!
Se aud bătăi în uşă. Tânărul porneşte să vadă cine e, dar barmanul îl opreşte.
BARMANUL: Măcar să-l ascundem!
Se reped amândoi, îl iau pe prieten şi îl târăsc în spatele barului. Bătăile din uşă devin din ce în ce mai insistente.
Soldatul 3: Deschideţi! Ştiu că sunteţi înăuntru.
BARMANUL: (către tânăr) Du-te şi dă-le drumul.
Tânărul deschide uşa. Înăuntru năvălesc doi soldaţi îmbrăcaţi în negru, fiecare cu o cruce mare la gât.
SOLDATUL 3: Voi de partea cui sunteţi?
TÂNÄ‚RUL: Noi…
Soldatul 4: (îl întrerupe brusc) Nu contează. Nu sunteţi însemnaţi!
SOLDATUL 3: Stai. Domnul spune “să faci cercetări, să cauÅ£i ÅŸi să întrebi cu deamănuntul”.
SOLDATUL 4: Deuteronom 13:14!
SOLDATUL 3: Exact. (către tânăr, râzând) Dar ştii ce zice Domnul apoi, în Deuteronom 13:16?
TÂNĂRUL: Ce?
SOLDATUL 3: Bilă neagră! (către soldatul 4) Spune-le tu!
SOLDATUL 4: (recitând, mândru) “Să strângi toată prada în mijlocul pieÅ£ei ÅŸi să arzi de tot cu foc cetatea cu toată prada ei”
SOLDATUL 3: Bravo! (către tânăr) Vezi, aşa se răspunde!
TÂNĂRUL: (îngrozit) Voi sunteţi fanaticii, mâncătorii de copii!
SOLDATUL 3: (râde) Noi? Cine v-a băgat asta în cap? (către soldatul 4) Ai auzit? Noi suntem fanaticii?! Noi suntem mâncătorii de copii?!
Soldatul 4 hăhăie.
SOLDATUL 3: (ameninţător) Suntem fanatici! Asta e adevărat. Restul e propagandă ordinară! (către soldatul 4) ÃŽÅ£i vine să crezi? Păgâni, domle, păgâni…
TÂNĂRUL: Dar am văzut poze!
SOLDATUL 4: Taci!
SOLDATUL 3: Lasă-l. Auzi, poze…  Ce e o poză dacă nu însăşi Blasfemia? Dumnezeu a făcut lumea cu adâncime, ca un pahar de hârtie în care aleÅŸii lui să poată să meargă în sus sau în jos, în stânga sau în dreapta, după pofta inimii Lui. Fotografia e pumnul diavolului care turteÅŸte paharul. Oamenii din fotografii nu pot să împlinească voia Domnului. Ei doar stau acolo, plaÅ£i ÅŸi morÅ£i. (către soldatul 4) Ieremia 19:9.
SOLDATUL 4 : “ÃŽi voi face să mănânce carnea fiilor ÅŸi fiicelor lor”
SOLDATUL 3: Vedeţi! Ei, nu noi! Domnul e cât se poate de clar în această privinţă.
SOLDATUL 4: (arătând către colţul barului) Monseniore, ce e acolo? Nu e sânge?
BARMANUL: M-am tăiat eu la picior.
SOLDATUL 3: (către soldatul 4) Caută!
Soldatul 4 caută după bar şi târăşte cadavrul prietenului în mijlocul scenei.
SOLDATUL 4: Un mort! Şi uitaţi-vă ce am mai găsit!
Îi arată soldatului 3 cruciuliţa.
SOLDATUL 3: (căzând în genunchi lângă prieten) Doamne, Dumnezeule! Un credincios! Un însemnat! AÅŸa de tânăr… (omiletic) Binecuvântat este Dumnezeul nostru, acum ÅŸi pururea ÅŸi în vecii vecilor.
SOLDATUL 4: Amin. (către tânăr şi barman) Ziceţi mă, ziceţi Amin, păgânilor!
TÂNĂRUL şi Barmanul: (speriaţi) Amin.
SOLDATUL 4: (satisfăcut) Aşa!
SOLDATUL 3: Întru odihna Ta, Doamne, unde toţi sfinţii Tăi se odihnesc, odihneşte şi sufletul servului Tău, că Tu singur eşti fără de moarte!
Soldatul 3 face o cruce pe chipul prietenului, apoi îndreaptă puşca înspre tânăr şi barman.
SOLDATUL 3: Aici, în genunchi! Tânărul se conformează, barmanul refuză.
SOLDATUL 4: (către barman) N-ai auzit? Treci în genunchi!
BARMANUL: Nici un popă n-o să pună un tanchist în genunchi! Nu m-a pus mareşalul Sokolov, n-o să mă pună o maimuţă îmbrăcată ca un cioroi.
Se năpusteşte asupra soldatului 3 şi îl doboară la pământ. Soldatul 4 intervine, îl dă pe barman la o parte şi îi trage un glonţ în cap.
SOLDATUL 3: (se ridică şi izbeşte în trupul barmanului să se convingă că e mort) În focurile iadului să arzi! (către prieten) Am fost oameni cu voi şi aşa vă purtaţi? Roagă-te pentru mântuirea sufletului tău!
TÂNĂRUL: (îngrozit) Cum să mă rog?
Soldatul 4 îi întinde o Biblie.
SOLDATUL 3: Deschide-o unde vrei ÅŸi citeÅŸte!
TÂNĂRUL: Ce să citesc?
SOLDATUL 3: Chiar nu contează. Citeşte acolo.
Tânărul deschide Biblia şi începe plângând să citească.
SOLDATUL 3: (către soldatul 4) Leviticul 24:17
SOLDATUL 4: (râzând) “Cine va da unui om o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea!”
SOLDATUL 3: Bravo!
TÂNÄ‚RUL: Da’ n-am omorât pe nimeni!
SOLDATUL 3: (arătând către prieten) Şi cu ăsta ce e?
TÂNĂRUL: (plângând) Eu nu i-am făcut nimic!
SOLDATUL 4: (îi trage tânărului un bocanc în cap şi intonează psihotic) Moarte pentru moarte! Moarte pentru moarte! Moarte pentru moarte!
SOLDATUL 3: Citeşte! (către Soldatul 4) Caută ceva să dăm în el. Vezi afară, poate găseşti nişte pietre.
(către tânăr) Ia cartea şi treci la perete.
Soldatul 4 iese. Tânărul se lipeşte de perete şi continuă să citească. Soldatul 3 îndreaptă puşca spre capul lui. Uşa se deschide şi în bar intră Prietenul 2. Atât tânărul, cât şi soldaţii îl ignoră complet.
PRIETENUL 2: (uitându-se în jur) Ce-aÅ£i făcut, mă, aici?  Ce-i cu dezastrul ăsta? (uitându-se la morÅ£i) Cât dracu’ or băut ăştia? (către tânăr) La mulÅ£i ani, băi! Scuze de întârziere, da ne-o Å£inut mult cu declaraÅ£iile. Să vezi ce haioase erau babele ălea cum zburătăceau pe lângă maÅŸină!
Tânărul citeşte în continuare. Prietenul se apropie, se uită ce citeşte tânărul, apoi se aşeză la bar.
PRIETENUL 2: Băi da’ rău v-aÅ£i făcut… HaideÅ£i afară că e plăcut. Aici cam pute.
Prietenul 2 îşi toarnă un pahar dintr-o sticlă.
PRIETENUL 2: (arătând spre pahar) Nu te superi, nu?
Soldatul 4 intră în bar.
SOLDATUL 4: N-am găsit pietre.
SOLDATUL 3: Nu-i nimic. (către tânăr) Mila Domnului e mare, şi astăzi se pare că s-a pogorât asupra ta.
Soldatul 3 pune puşca la ochi şi îi trage tânărului un glonţ în cap. Tânărul se prăbuşeşte. Prietenul 2 se întoarce speriat. Îl vede pe tânăr la pământ şi fuge spre el.
Prietenul 2: Ce-i cu tine? Îi ia pulsul şi încearcă să-l trezească.
SOLDATUL 3: (către soldatul 4) Hai să mergem. Aici ne-am terminat treaba.
SOLDATUL 4: Mergem înapoi la catedrală? Mi-i cam foame.
SOLDATUL 3: Da. Mâncăm ceva, dar repede că mai avem opt obiective pe listă. Şi să nu uităm să luăm ceva pietre cu noi data viitoare.
Soldaţii îşi adună lucrurile şi pleacă. Prietenul 2 constată că tânărul e mort.
Prietenul 2: (speriat) Ce dracu?
Ia pulsul celorlalţi şi realizează că şi ei sunt morţi. Îşi face cruce. Îngrozit, şterge cu haina de pe el amprentele de pe sticlă şi de pe pahar. Panicat, încearcă să deschidă uşa, se întoarce şi şterge amprentele de pe clanţă, apoi iese.
Barul rămâne gol. Muzica scade treptat, la fel şi lumina.

Sfârşit