Regia: Lukas Moodysson, cu: Maria Esmeralda del Carmen, Perry Dizon, Gael García Bernal, Rudina Hatipi, Thomas McCarthy, Marife Necesito.

Un Lukas Moodyson mainstream, cu Gael Garcia Bernal şi Michelle Williams (fata blondă din Dawson’s Creek), într-un film care n-are cum să nu-ţi fie drag, corect şi coerent, într-o estetică în care nu se mizează pe şoc (inclusiv la nivel vizual): Mamut.

Povestea este spartă în două (iar spre final, se deschide o a treia pistă): pe de o parte, e povestea cuplului de succes Vidales (el, proprietarul unui site de gaming popular, ea, medic chirurg), care, deşi tineri, fericiţi şi încă foarte îndrăgostiţi, trăiesc alienarea dată de un job care le monopolizează tot timpul şi nu le lasă timp să se bucure de fetiţa lor; pe de altă parte, povestea menajerei familiei, Gloria, care lucrează în SUA ca să poată să-şi întreţină cei doi băieţi din Filipine şi să pună bani deoparte pentru o casă nouă în care urmează să se mute cu ei.

La finalul filmului, se conturează o situaţie similară pentru Cookie, prostituata pe care o cunoaşte Leo în Tailanda: Cookie sună acasă şi vorbeşte cu fetiţa ei. Cele 3 femei din film sunt situate pe poziţii diferite în ierarhia socială, conform educaţiei şi şansei, însă pe palier uman sunt trei ipostaze ale femeii-mamă: prostituata care păstrează o anumită candoare, menajera care este strâns legată de tradiţia spaţiului de origine şi medicul pentru care o zi la lucru înseamnă un avertisment legat de abuzurile asupra copiilor au un acelaşi parcurs emoţional.

Drama fiului Gloriei, care, din inconştienţă şi dintr-o neînţelegere, devine victima pedofililor străini care vin în Filipine pentru turism sexual, ca şi personajul Cookie, care individualizează o întreagă industrie, sunt critici (cu un substrat politic marcat) la adresa perpetuării unor abuzuri convenabile pentru cei care deţin puterea.

Mamut se intersectează cu Boogie, prin protagonistul care se simte închis în viaţa de familie şi, pentru un moment, încearcă să intre într-o experienţă care pare că îl va elibera (Leo Vidales are un one-night-stand cu o prostituată şi se gândeşte să se mute într-o ţară exotică / Boogie şi prietenii lui agaţă o prostituată şi petrec o noapte albă ca pe vremuri), dar se întoarce la viaţa de dinainte de această scurtă, intens-dezolantă defulare. Haosul adolescentin nu îi mai prinde, trecutul e departe şi imposibil de reactualizat.

Mamutul din titlu apare în pixul de mii de dolari pe care Leo îl primeşte de la partenerul său de afaceri, pix pe care îl uită în căsuţa de pe plaja thailandeză, după noaptea cu Cookie; ea îi va vinde ceasul şi pixul, evident mult underpriced. Poate că spectatorul va simţi că Moodyson îi bagă degetele în ochi (aici şi nu numai), însă per ansamblu Mamut este un film agreabil şi făcut ca la carte, de văzut fie şi numai pentru mesajul pozitiv pe care îl transmite. Şi pentru că e interesantă combinaţia dintre tematica tipică pentru Moodyson (dependenţa socială şi formele radicale pe care le poate lua, frustrarea şi alienarea individului contemporan) şi un film conceput într-o estetică (mult) mai uşor digerabilă pentru publicul larg.