Personaje:

• Geraldo
• Manson
• Mr. John
• Stephen
• Ofiter 1, Ofiter 2, Ofiter 3, Ofiter 4
• Reporter 1, Reporter 2

SCENA I IUNIE 1987
Cadru general cu por&ile închisorii San Quentin,
California. Intră o masină pe poarta principală. Se
opreste în fa&a clădirii imense, din masină coboară un
bărbat bine făcut, în jur de 44 de ani. Poartă ochelari
de soare si e îmbrăcat în costum. Un OFI]ER se
grăbeste să-l întâmpine la iesirea din masină.
Ofi #er 1: Bine a i venit, domnule Rivera!
Geraldo (privind în jur, satisfăcut): Ce zi astăzi!
Nu-i asa?
Ofi #er 1: Desigur, domnule Rivera. Pofti i, sunte i
asteptat.
Camera îl urmăreste din spate pe Geraldo Rivera
în drumul său prin incinta închisorii. La intrare doi
ofi &eri înarma&i îi deschid usile.
Ofi #er 2: Prea multă presă în închisoarea asta.
Ofi #er 3: Ne-am obisnuit deja. Asa o să fi e până
la moartea lui.
Ofi #er 2: Dar si după. O să fi e un adevărat muzeu
aici.
Râd amândoi. Geraldo este urmărit în drumul
lui de al&i patru ofi &eri înarma&i. Unul dintre ei îi
face semn să o ia la dreapta într-un coridor lung si
întunecat.
Ofi #er 4: Pe aici, domnule Rivera!
Geraldo dă din cap în semn de aprobare.
Ofi #er 4: Urmăresc emisiunile dumneavoastră în
fi ecare zi.
Geraldo: Asta nu poate decât să mă bucure.
Ofi #er 4: Mai mult pentru că mă intrigă de fi ecare
dată. Dar nu sunt de accord cu ceea ce spune i
întotdeauna…
Geraldo: Si aceasta este nimic altceva decât
dreptul tău, prietene!
Ofi #er 4: Dar vă admir mult munca, domnule
Rivera!
Geraldo (zâmbeste): Si eu!
Ajung în biroul departamentului pentru rela&ii
publice. Ofi &erii rămân la usă, Geraldo intră.
Un birou simplu, o masă metalică aparent foarte
rezistentă, un scaun la birou si unul în fa&a biroului.
Undeva în partea stângă a camerei, o canapea si o
măsu&ă în fa&a ei. O fereastră mare cu o vedere spre
curtea închisorii. Mr John , un bărbat în jur de 60
de ani îl pofteste pe Geraldo să ia loc pe canapea,
dau mâna, iar el se întoarce la birou si urmează să
vorbească de la această distan&ă.
Mr. John: Încântat de cunostin ă, domnule
Rivera. Sunte i o celebritate, nu glumă.
Geraldo (ironic): Si mă simt foarte bine asa.
Mr. John: Nu vă sim i i fl atat. De fapt, adevăratele
celebrită i sunt cele de aici. Să privim lucrurile
real: nu sunte i atât de celebru precum subiectul
pe care vi l-a i ales pentru interviuri.
Geraldo: Deci e mai usor să fi i o celebritate dacă
ajungi la San Quentin?
Mr. John: E mai usor să fi i o celebritate dacă ucizi.
Pentru că asta se vinde si asta cumpăra i voi, cei
din presă. Voi face i celebrită ile. Nu de asta vă
afl a i aici, acum?
Geraldo: Sunt aici pentru a informa ceva…despre
ceva…
Mr. John: Nimic din ceea ce a făcut sau a zis omul
acesta nu a scăpat de aten ia presei. Vede i… totul
de fapt a fost spus înaintea dumneavoastră, la
modul cel mai sigur.
Geraldo: Dar nimic nu a fost spus în felul meu.
Mr. John: Cunosc, stiu, am trecut prin multe,
domnule Rivera. Nu mă impresionează nimic.
Fiecare a avut punctul lui de vedere, evident unic,
despre subiectul în sine. Si fi ecare e îndreptă it
să-si spună părerea despre cazul acesta.
Geraldo: Sper că avem o în elegere, domnule
John. Sper că nu vre i să da i înapoi acum.
Mr. John: Mi-am dat cuvântul domnule Rivera.
Sunt un om de încredere. Vă asigur. Nu despre
asta este vorba aici, ci despre impactul asupra
publicului.
Geraldo: Ceea ce lansez publicului este un adevăr
despre un criminal. Oamenii ar trebui să stie ce
s-a întâmplat. Nu putem permite să se mai repete
Manson a murit,
trăiască Manson!
C P
SUPLIMENT
P:
Geraldo
Manson
Mr. John
Stephen
Ofi “er 1, Ofi “er 2, Ofi “er 3, Ofi “er 4
Reporter 1, Reporter 2
60
asa ceva. Acest om face victime în continuare.
Mr. John: Nu-mi spune i nimic nou, domnule
Rivera. Publicul stie tot ce s-a întâmplat. Oamenii
îl idolatrizează de mai bine de 20 de ani. Procesul
lui a ajuns să fi e numit o a doua răstignire a lui
Isus.
Geraldo: Ce s-a întâmplat este istorie. Dacă
nu vorbim nimic, oamenii o să uite istoria si o
să ajungă să o retrăiască… poate mai grav… ce
monstri se mai pot crea? Răspunde i-mi la această
întrebare!
Mr. John: Nu răspund la nicio întrebare. L-am
inut aici sufi cient cât să stiu totul. Nu sunt obligat
să explic nimic. Singurele explica ii o să le da i
dumneavostră odată ce intra i în acest fenomen.
Geraldo: Stiu si eu tot. Acest om nu mă fascinează
si e departe să o facă. Este doar un nebun care îsi
apară ideile. Stăpânesc foarte bine situa ia.
Mr. John: Nici nu a i început si deja spune i
asta.
Geraldo: Sunt sigur că acesta este subiectul de
care am nevoie si am reusit să ajung aici. Sunt
pregătit să înceapă totul.
Mr. John: Sunte i?
Geraldo (usor enervat): Nu în eleg ce rost are
discu ia! Si nu în eleg ce încerca i să face i.
Mr. John se ridică de la birou, nepăsător, scoate niste
foi dintr-un sertar aflat undeva lângă canapea si se
întoarce la birou.
Mr. John (răsfoind într-un dosar): Manson, 833
920. O să primi i o copie cu datele din dosarul
său pentru informa ii suplimentare. Orele în
care ave i acces în San Quentin sunt aceleasi
stabilite dinainte: începând cu orele 10 până la
14, fără pauză. Vă vor înso i de fi ecare dată cinci
ofi  eri înarma i în camera de interviu si nu o să
ave i niciun contact direct fi zic cu Manson. Este
absolut interzisă intrarea cu alte obiecte în afară
de cele înscrise în cerere. Filmările, înainte de
difuzare vor ajunge în custodia noastră pentru
orice modifi care de con inut sau aspect, fără
niciun drept de apel.
Geraldo: Toate condi iile îmi sunt clare.
Mr. John: Semna i-mi aici. Vă asuma i toate
riscurile legate de aceste interviuri.
Geraldo se apleacă să semneze foile, Mr. John îi
întinde mâna în semn de prietenie. Cei doi dau
mâna.
Mr. John: Când o să în elege i o să fi e prea târziu.
Trebuie să accepta i din start puterea lui Manson.
Nu subestima i nimic din ceea ce vede i.
Geraldo: Mul umesc pentru sfaturi. Vă sunt re-
cunoscător, în special pentru acestă sansă.
Mr. John îl conduce pe Geraldo până la iesire.
Geraldo se îndepărtează, ofi &erii îl înso&esc până la
iesire.
Asteaptă masina, iar până apare, aruncă o privire
de ansamblu asupra întregii clădiri a închisorii.
O priveste satisfăcut si nerăbdător pentru ceea ce
urmează să se întâmple.
SCENA II IULIE 
O emisiune înregistrată pentru „Geraldo” se
finalizează. Filmări din platou. Geraldo îsi scoate
lavaliera si căstile din urechi. Se ridică de pe scaun,
câ&iva oameni din echipa de pe platou încep să
se strângă în jurul lui. Răspunde evaziv la toate
întrebările adresate si se îndreaptă spre biroul lui.
Se asează, sună telefonul fi x de pe masă. Răspunde.
E so&ia lui.
Geraldo: Da…. ajung abia pe la miezul nop ii. Nu
mă astepta. Culcă-te!… Bine, ne vedem acasă.
În timp ce Geraldo vorbeste la telefon apare în biroul
lui un bărbat în jur de 35 de ani, Stephen, colaborator
al lui Geraldo. Un bărbat extrem de jovial si plin de
via&ă. Se apropie de Geraldo care pune receptorul
jos. Geraldo se ridică si cei doi dau mâna.
Geraldo: Mă bucur că ai reusit să- i faci timp să
treci.
Stephen: Cu un asa subiect îmi era imposibil.
Chiar dacă ar fi trebuit să renun  la un reportaj
bestial pentru asta si tot as fi venit.
Cei doi râd.
Geraldo: Mai este doar pu in. S-a terminat cu
toată birocra ia infernală până să ajung la San
Quentin. Omul meu de legătura acolo pare foarte
dispus să mă ajute.
Stephen: Chiar vrei să schimbi lumea! Cu fi ecare
interviu pe care îl faci, silabă cu silabă, o să schimbi
ceva.
Geraldo: Mr. John de la San Quentin nu a fost
însă atât de impresionat de pozi ia mea în presă…
sau de calitatea interviurilor.
Stephen: Pentru că nu te cunoaste. E evident ceea
ce se întâmplă aici.
Geraldo: Credeam că o să dea înapoi nemernicul.
Stephen: Nu avea cum. Cererile si aprobările erau
demult fi nalizate.
Geraldo: Să încerce să mă sperie mai degrabă.
Stephen: Si aceasta este cea mai bună tehnică de
intimidare, până la urmă.
Geraldo: O să mă ajute omul ăsta. Sunt sigur.
Stie tot ce se întâmplă la San Quentin. Nimic
din ce se petrece acolo cu subiectul meu nu trece
neobservat pentru el.
Stephen: Care este tactica pe care vrei să o
folosesti?
Geraldo: Nu contează tactica. Cred că o să conteze
rezultatul până la urmă.
Stephen: Ce rezultat vrei să ob ii de la el?
Geraldo: Vreau să-l fac să recunoască că el i-a
manipulat pe cei implica i în crimele Tate/
Lablanca să ucidă. El i-a trimis, el le-a spus cum
să se ocupe de ei. Tot. Vreau totul de la el.
Stephen: Dar pentru cine mai vrei să faci dreptate?
O să rămână acolo în închisoare vesnic, acest lucru
e clar. Dincolo de asta… ce poate să mai urmeze?
Geraldo: După aproape 20 de ani de la procesul
lui, fanii lui s-au ridicat la un număr imens. De
ce se întâmplă asta? Cum a infl uen at presa,
prin jurnalismul ei neprofesionist opinia acestor
oameni? Publicul a ajuns să-l iubească pe acest
Manson, chiar să-l în eleagă prin nu stiu ce
virtute. Asta vreau să îndrept.
Stephen: Să demonstrezi că e doar un nebun cu
idei.
Geraldo: Si care nu merită aten ie din partea
SUPLIMENT
61
nimănui. Toată aten ia care i-a fost dată l-a
transformat într-un idol pentru tinerii teribilisti
si revolu ionari.
Stephen: E stupid până la urmă. Cine ar putea
crede că Manson are dreptate?
Geraldo: Tu nu, asta e sigur, dar privind în
exteriorul tău, oamenii sunt usor de manipulat.
Manson a avut toate atu-urile si s-a folosit de ele.
Presa l-a transformat într-o celebritate, l-a făcut
cineva, din nimic. Când acest om nu trebuie să
semnifi ce nimic de fapt.
Stephen: Cât de delicată este această situa ie?
Sper că tu stii cel mai bine.
Geraldo: O să mă descurc. În scurt timp o să
reusesc să o fac si pe asta. Dar aceste interviuri o
să-mi schimbe via a. Nu-mi dau seama încă în ce
direc ie, dar e sigur că o să se întâmple asa.
SCENA III AUGUST 
Aceeasi incintă a închisorii San Quentin din
California. Din masină coboară Geraldo alături de
al&i trei oameni din echipa lui care să se ocupe de
filmări, si în acelasi ritm, înso&it de cinci ofi &eri, este
condus până la Manson. Manson este un bărbat
slab, mic de înăl&ime, cu barbă, nu tocmai cărunt.
În frunte are o cicatrice sub formă de zvastică. Pe
durata acestei scene Manson gesticuleză foarte des.
Stă asezat pe un scaun, un alt scaun este liber pentru
Geraldo. Echipa montează camerele pe trepied,
Geraldo încearcă să spună ceva, dar Manson o
ia înainte. Se simte usor incomfortabil din cauza
camerelor si începe să se plimbe agitat. Se plimbă
câteva clipe apoi se adresează lui Geraldo:
Manson: Ascultă-mă. Nu vreau să ajungem
nicăieri până nu mergem în aceeasi direc ie. Să
stăm jos si să dăm mâna.
Geraldo (se face că nu în&elege ce spune Manson,
nu vrea să dea mâna cu el): Lasă-mă, lasă-mă să
te întreb ceva!
Manson (scoate niste foi sifonate din buzunar): Am
scris aici pe foaie niste lucruri si as vrea să mă
umăresti.
Geraldo: Ok, sigur!
Manson: M-ai în eles ce vreau?
Geraldo: Da. Continuă.
Manson (foarte sigur pe el): Putem să oprim
crimele!
Geraldo: Explică-mi cum.
Manson: Înceta i să le mai cumpăra i si să le
vinde i!
Geraldo: Lasă-mă să te intreb ceva.
Manson: Întreabă-mă. De asta esti aici.
Geraldo: Cum rămâi în contact cu ce se întâmplă
în afara închisorii?
Manson: Mă gândesc la lumea care se afl ă dincolo.
Judecătorul mă reprezintă pe mine, avocatul mă
reprezintă, toată lumea mă reprezintă.
Geraldo: De ce avem 20 000 de crime pe an?
Manson: Pentru că voi vinde i asta. O cumpăra i
si o vinde i.
Geraldo: Fii, te rog, mai precis.
Manson: Transmi i o imagine, afi sezi ceva si apoi
spui: „Copii, nu face i asta. Nu lua i pastila rosie.”
Nici nu stiau ce înseamnă pastila rosie până să le
spui. Când afl ă, pot să spună si NU.
Geraldo: O observa ie bună.
Manson (râde subtil): Le proiectezi gândul. Există
op iune acum. Op iune si alegere.
Geraldo (gânditor): Da…
Manson: Sunt ceea ce au nevoie cretinii aceia idio i
să fi u. Vor să fi u violent. Imploră să ucid. Asadar
sunt eu criminalul. Nu am nimic de-a face cu ei.
Sunt pe o altă planetă pentru mine, nu-i cunosc,
nu există… nu pe planeta unde trăiesc eu…
Geraldo: Ce planetă e aceea?
Manson: Cea pe care trăiesc eu.
Geraldo: Crezi că în lumea de aici, din San
Quentin, există o legătură cu ce se întâmplă
afară?
Manson: San Quentin e locul unde se afl ă copiii
lui Dumnezeu. Aici sunt copiii pe care societatea
nu-i doreste.
Cameraman 1 (către Manson): Po i să cobori
vocea? Avem o problemă de sunet.
Manson (se enervează): E la nivelul normal,
natural.
Geraldo: Charlie, Charlie, relaxează-te…
Manson : Asa e! Nimic din ceea ce fac nu e bine.
Doar dacă rămân dracului în celulă. Am un spa iu
mic (ridică vocea). Via a mea e mult mai mare
decât acest spa iu. Trăiesc în desert, în mun i, în
pustiu. Sunt mare! Mintea mea e mare! To i mă
sufocă, mă împing în jos, mă obligă să mă întorc
la lucrurile mici pentru ca asa vor ei să fi e!!!…dar
eu nu sunt asa. Nu am încălcat nicio lege, nu am
omorât pe nimeni.
Geraldo: Nu ai încălcat nicio lege?
Manson: Nu am încălcat nicio lege. Nici măcar
nu am avut cum să mă apăr.
Geraldo: Dar Charlie, ai stat în închisori mai bine
de jumătate din via ă.
Manson: Si ce?
Geraldo: De ce?
Manson: Nu am avut părin i. Când nu ai părin i
si nu ai unde să stai ajungi pe stradă. Cum
supravie uiesti?
Geraldo: Si ai început să iei bunurile altor
oameni.
Manson: Refl ectez la voin a Domnului.
Geraldo: Care este voin a Domunului?
Manson: Voin a Domnului… (începe să cânte)
oricum ai vrea sa o numesti… oricum ai vrea să-
l numesti: Isus, Mohammed, Minte Nucleară,
Inima ta, cum vrei, în fi nal e muzică… pentru
mine. E voin a vie ii.
Geraldo: Ce-l face pe om să omoare?
Manson: Societatea. Ne refl ectăm în societate.
Geraldo: Cum rămâne cu refl ectarea
responsabilită ii unei persoane pentru ac iunile
sale?
Manson: Ce persoană?
Geraldo: Susan Atkins, Leslie Van Houten,
oamenii care au ucis pentru tine.
Manson: Susan Atkins a făcut ceea ce societatea a
îndemnat-o să facă.
Geraldo: Dar dacă a făcut totul pentru că ai
îndemnat-o tu?
Manson: Nu, nu, nu. Susan e perfect constientă
de ac iunile ei. Respect deciziile oamenilor. Nu
încerc să manipulez pe nimeni, asta încerci să-mi
reprosezi. Până la urmă, toate lucrurile au o parte
pozitivă si una negativă.
Geraldo: Există păr i pozitive în Charles
Manson?
Manson: Ceva pozitiv în Charles Manson? Sunt
atât pozitiv cât si negativ.
SUPLIMENT
62
Geraldo: Bun sau rău?
Manson: Sunt totul!
Geraldo: Rău?
Manson: Sunt totul, omule! Tocmai  i-am spus.
Geraldo: Vorbeste-mi despre păr ile rele.
Manson: Sunt tot ce trebuie să fi u ca să
supravie uiesc.
Geraldo: Ai face totul ca să supravie uiesti?
Manson: Păi…sunt o fi in ă umană!
Geraldo: Fiecare persoana ar face totul ca să
supravie uiască?
Manson: În cel mai sigur mod, DA!
Geraldo: De ce  i-ai făcut cicatricea aceea în
frunte?
Manson: Pentru că to i suntem bloca i în Al
Doilea Război Mondial.Nu ne putem elibera
cât timp suntem aici. Mă afl u în închisoare din
1943.
Geraldo: Câ i ani aveai atunci?
Manson: Nouă.
Geraldo: Pot să te întreb ceva despre via a ta? Îmi
po i răspunde la orice întrebare?
Manson: Via a mea nu e importantă.
Geraldo: Vreau să stiu mai multe despre via a ta
aici.
Manson: Înseamnă a sta într-o celulă.
Geraldo: Cum esti tratat?
Manson: Diferit, pe diferite nivele.
Geraldo: Adică…
Manson: Primul nivel e destul de bun. Cei
mai tineri te tratează cu respect. Cei grasi sunt
incompeten i. Ce întrebări… (mirat) e ca orice alt
loc, e bine si e rău.
Geraldo: Nu esti tratat mizerabil?
Manson: Omule, nu stiu ce înseamnă mizerabil,
ce dracu înseamnă asta…mizerabil..e slăbiciune.
Nu am niciun fel de mizerie în via a mea, în mine.
Via a mea e un paradis.
Geraldo: Ai prieteni aici?
Manson: Toti îmi sunt prieteni. Nu am dusmani,
din câte stiu eu. Nu mai trăiesc cel pu in…
Geraldo: Ce s-a întâmplat cu ei?
Manson: Nu stiu. Ascultă-mă, sunt ca o oglindă.
Mă placi, te plac, nu mă placi, nu te plac, bagi
cu itul în mine, bag cu itul în tine. Atât. Simplu.
Sunt în armonie cu Dumnezeu. Însă Dumnezeu
e doar un cuvânt, folosim acest cuvânt…
Geraldo: Sau pe cel al diavolului…
Manson: Sau pe cel al diavolului, cum vrei să-l
numesti…
Geraldo: Mai mult diavolului în lumea ta, nu
Charlie?
Manson: OK. Vrei să ne jucăm. Nu există joc pe
care să nu-l fi jucat înainte.
Geraldo: Tu esti diavolul.
Manson: Ok, eu sunt diavolul.
Geraldo: Î i place postura?
Manson: Nu, nici nu-mi place, nici nu-mi displace,
văd totul asa cum este de fapt.
Pauză. Geraldo începe să râdă nervos. Începe să fie
din ce în ce mai nervos, nu-l mai poate urmări pe
Manson. Îsi revine si se adresează lui Manson din
picioare:
Geraldo: Spune-mi cum e via a ta aici!
Manson: ]i-am spus cum e via a mea aici.
Geraldo: Spune oamenilor care o să vadă mate-
rialul fi lmat cum î i petreci tu ziua.
Manson: ]i-am spus cum îmi petrec ziua.
Geraldo: Charlie…
Manson: Nu în eleg, omule. Ce vrei să sco i de la
mine?
Geraldo: Am terminat aici pentru moment.
Se întoarce cu spatele la Manson. Paznicii se
îndreaptă încet spre Manson să îl ridice. Manson nu
în&elege ce se întâmplă, totul e foarte brusc. Înainte
să iasă pe usă, Manson se opune paznicilor pentru
a-i mai adresa câteva cuvinte lui Geraldo:
Manson: Ei, omule, caută- i tu răspunsurile întâi.
După ce faci asta, caută-mă!
Manson iese. Geraldo rămâne câteva clipe nemiscat,
în jurul lui echipa începe să strângă lucrurile.
SCENA IV OCTOMBRIE 
O camera de hotel. Simplă, în mijloc un pat, de
două persoane. Geraldo stă pe pat, cu telecomada
în mână. Schimbă distras canalele. Se enerveză, îl
stinge. Apare so&ia lui. Îl îmbră&isează.
Erica: Cum e? Am ajuns cât de repede am putut.
Abia am găsit taxi de la aeroport.
Geraldo: Au trecut 2 luni.
Erica: Stiu, de asta întreb. Ai sufi cient material?
Geraldo (obosit): Nu mai e vorba de material aici.
Nu mai e vorba dacă am sufi cient. E vorba de
altceva.
Erica (se apropie de el să îl strângă în bra&e): Hei…
ce ai pă it? Ce s-a întîmplat?
Geraldo (se fereste de Erica si se ridică brusc de
pe pat, îndreptându-se spre fereastră): Se joacă cu
mintea mea, Erica!
Erica: Numai dacă îi permi i!
Geraldo: Sunt slab. Priveam totul la început atât
de sigur si hotărât. Ce o să iasă acum?
Erica: Ce vrei tu să iasă!
Geraldo: Nu stii, abia ai venit. Nu îl cunosti, nu
vorbi.
Erica: Geraldo! De ce îmi vorbesti asa? Încerc să
te ajut.
Geraldo: După două luni vii.
Erica: Nu puteam să vin mai repede, stii bine.
Geraldo: În cel mai sadic mod cu putin ă, as putea
să-i dau dreptate lui Manson.
Erica: În legătură cu ce?
Geraldo: În legătură cu tot. Sistemul ne ucide,
suntem niste victime. Nu suntem liberi, credem
că suntem, dar suntem cei mai întemni a i de
fapt.
Erica: Geraldo, despre ce vorbesti?
Geraldo: Cei care pot deschide ochii sunt prea
pu ini!… Dacă Manson e unul dintre acestia?
Erica: Nu-mi vine să cred. Geraldo, vorbim despre
Charles Manson. I-a pus pe oamenii ăia să-i ucidă
pe to i din Cielo Drive si pe so ii LaBianca. Sânge
pe pere i, mesaje de război, prosoape mânjite, 60
de lovituri de cu it într-o singură persoană!!!!
Ai uitat de asta? Ai uitat ce ai stiut despre cazul
aceasta când ai plecat de acasă, din New York?
Geraldo: Nu am uitat nimic. Cum vorbeste, cum
îmi răspunde. Nu el i-a ucis, în fond.
Erica: El i-a pus să ucidă. El i-a trimis acolo, e ca
si cum ar fi făcut-o. Ar fi fost oricum în stare să o
facă. A devenit celebru pentru asta. Manipulează
SUPLIMENT
63
oamenii, Geraldo (se apropie de el), e asa de usor
să î i dai seama…
Pe usă intră o menajeră sud-americană. Observă că
cei doi discută si se retrage, cerându-si scuze.
Geraldo: Idioata dracului!
Erica: Hei, hei, linisteste-te.
Geraldo: Emigran ii dracului. Îi urăsc. Cele mai
multe crime si ilegalită i sunt comise de imbecilii
ăstia care pleacă din  ara lor să stoarcă bani din
altă parte si să ne păteze nouă  ara.
Erica: Calmează-te. Ai nevoie să te calmezi..
Geraldo: Nu pot. O să plec acum.
Erica: Dar abia am venit, nu ne-am văzut de două
luni.
Geraldo: Trebuia să vii mai repede atunci. Acum
plec eu.
Geraldo iese din camera de hotel, Erica rămâne
cu privirea îndreptată spre usă, respiră adânc si se
asează pe pat încet.
SCENA V OCTOMBRIE 
Aceeasi cameră de interviu din închisoarea San
Quentin. Geraldo asteaptă paznicii care urmează
să-l aducă pe Manson. Apare Manson, îi zâmbeste
si se asază. Geraldo se uită câteva clipe la el, apoi
tuseste for&at.
Geraldo: Cum te sim i stiind că o să rămâi tot
restul vie ii în închisoare?
Manson (nedumerit): Tot restul vie ii unde?
Geraldo: În San Quentin. În închisoare.
Manson: În închisoare. Ce închisoare? Ai vreo
închisoare în mintea ta? În elegi ce spun? Tu esti
în închisoare, fi ule! Tu esti cel care se afl ă după
gratii, nu eu. Nu există asa ceva, închisoare! Stau
în dreptul unei linii. Cineva vine si îmi zice „Esti
în închisoare”, eu spun „Ce, sunt în închisoare??”.
Pune o poartă de fi er înaintea mea si îmi spune:
„Acum nu po i iesi de aici”, iar eu spun: „Nu pot să
ies de aici??”, el spune DA. Eu îi răspund râzând:
„Oricum nu am altceva mai bun de făcut.”
Geraldo: Să te întreb încă ceva. Ce crezi despre
pedeapsa cu moartea?
Manson: Nu stiu, mă gândesc că apar ine lui
Dumnezeu.
Geraldo: Spune-mi mai multe.
Manson: Dumnezeu dă si ia via a oamenilor.
Geraldo: Si cum se face că tu nu ai aplicat asta
niciodată?
Manson: Am aplicat-o.
Geraldo: Eu am auzit altceva…
Manson: Păi…asta e ce ai auzit tu. E o mică
diferen ă între ce ai auzit si ceea ce este.
Geraldo (pu&in distras): Nu cred…
Manson: Nu am niciun dubiu în mintea mea. Sunt
în perfectă armonie cu adevărul. Nu am omorât
pe nimeni, nu am încălcat nicio lege umană.
Geraldo: Poate…poate că nu ai apăsat tu pe
trăgaci…
Manson: Nu, nu, nu te urmăresc, stiu ce se în-
tâmplă în mintea ta. Ascultă-mă! Te fac să în elegi.
Un tip vine la tine si î i spune că e distrus, că trece
prin tot felul de schimbări si că o să înnebunească.
Eu îi spun: „Relaxează-te, o să fi e bine! El „Nu nu
nu..”, eu îl asigur că totul e în regulă. O oră mai
târziu se întoarce la mine si îmi spune „L-am ucis”.
Îl întreb de ce dracu’ a venit la mine să-mi spună
asta, iar el îmi răspunde: „păi tu mi-ai spus că e în
regulă, că totul e perfect…cu alte cuvinte…
Geraldo: Oamenii te în eleg gresit?
Manson: Da… de cele mai multe ori DA!
Geraldo: Vrei să spui că acele femei care au intrat
în casa lui Sharon Tate si Watson te-au în eles
gresit?
Manson: Copiii acestia au venit la mine, erau
pierdu i. Apoi îmi spun că sunt Dumnezeu, că
am vocea lui Dumnezeu… dar, stii, nu sunt asa.
Sunt… sunt… nimic… doar mesager, martor, asta
e tot. Au văzut în mine ceva ce nu am văzut eu în
mine.
Geraldo: Ce au văzut?
Manson: Au văzut un om bun. Si nu sunt un om
bun.
Geraldo: Sunt de acord…
Manson: Asta au văzut ei. Eu o să par un om
bun pentru ei, o să fi u acel om bun de care aveau
nevoie. Am avut grijă de to i, le-am oferit un loc
unde să stea si i-am  inut departe de cei care nu
erau buni cu ei.
Geraldo: Continuă…
Manson: M-am putut oglindi în ei, nu aveau pe
nimeni, asa cum eu nu aveam pe nimeni si mă
sim eam singur. Făceam rost de haine, de mâncare,
de bani….
Geraldo: Povesteste-mi de discipolii tăi acum!
Manson: Nu am niciun discipol, omule!!!
Geraldo: Întoarce-te la copiii care credeau despre
tine că esti bun atunci…
Manson: To i aveau o poveste în urmă. To i erau
mai inteligen i decât mine… Geraldo: Si cum
dracu’… adică… cum… te-au în eles gresit??? Si să
ajungă să ucidă oameni nevinova i???
Manson: Ok. Nu erau oameni nevinova i!
Geraldo: Ce vină avea Sharon Tate?
Manson: Asteaptă o secundă…
Geraldo: Nu astept, Charlie… spune!
Manson: Terry Melcher datora niste bani.
Geraldo: Si?
Manson: Si Terry locuia în acea casă.
Geraldo: Si?
Manson: Nimeni nu stia că Sharon Tate locuia
acolo.
Geraldo: Deci Terry Melcher merita să moară?
Manson: Nu, nu, nu, nu am spus asta. Doar că nu
s-a  inut de cuvânt.
Geraldo: Asa că v-a i dus să-l căuta i!
Manson: Nu m-am dus să caut pe nimeni,
omule!
Geraldo: Dar ai trimis fetele după el…
Manson: NU…iarăsi nu în elegi… lasă-mă să- i
vorbesc despre o femeie.
Geraldo: Spune-mi!
Manson: La nicio femeie nu-i pot spune ce să
facă. Nu vreau să am de-a face cu femei cărora
trebuie să le spun eu ce să facă. Dacă nu stiu ce să
facă, ar trebui să stea departe de mine.
Geraldo: În orice caz, de ucis stiau să ucidă.
Manson: În orice caz, stiau să aibă grijă de mine!
Geraldo: Stiau să ucidă pentru tine!
Manson: Nu, nu, nu…
Geraldo: Stiau să ucidă femei gravide! Realizezi
ce ai făcut? Ai trezit tot L.A.-ul odată cu procesul
tău sângeros.
Manson: Dar lumea nici nu stie totul… (râde)
SUPLIMENT
64
Lumea e plină de criminali!
Geraldo: Lumea e plină de oameni care pot să
ucidă pentru tine???
Manson: Nu am nicio putere asupra nimănui, am
doar puterea Spiritului Sfânt.
Geraldo: Oamenii mai pot să ucidă pentru tine?
Manson: Pentru mine? (râde) Să ucidă???
Geraldo (iritat): Da!!!
Manson: Băiete, esti cel mai prostu  tip din lumea
asta. De ce nu po i să în elegi că nimeni nu o să
ucidă pentru mine, sau pentru că spun eu??? Face
cineva ceva pentru mine?
Geraldo: DA!
Manson: Cine?
Geraldo: Nu stiu, spune-mi tu!
Manson (râde isteric): Faci tu ceva pentru mine?
Geraldo: Î i ofer o scăpare din mintea ta
chinuită…
Manson: Nu am nicio minte chinuită. Priveste-te
mai bine în oglindă. Spune-mi ce vezi când te ui i
la tine. Eu în mine văd doar supravie uire.
Geraldo (spre cameraman): Trebuie schimbată
caseta?
Manson: Vreau să b eau pu ină apă.
Geraldo: Ok, am terminat aici.
Geraldo îsi strânge lucrurile, Manson primeste de la
un paznic un pahar cu apă, apoi este dus înapoi în
celulă. Geraldo iese, iar afară îl asteaptă Mr.John.
SCENA VI OCTOMBRIE 
Mr. John îl priveste sceptic si se apropie de el. Cei doi
dau mâna din mers. Camera îi urmăreste din fa&ă,
în timp ce vorbesc.
Mr.John: Cum se prezintă?
Geraldo: Ce anume?
Mr. John: Situa ia, Manson, tu…
Geraldo: E foarte bine, cred că mai am nevoie de
maxim două interviuri să fi nalizez.
Mr. John: Doar că nu esti la fel de entuziasmat si
de sigur ca la început.
Geraldo: De ce spui asta?
Mr. John: Am urmărit ce ai făcut lunile astea.
Geraldo: De ce?
Mr. John: Să văd cum te descurci.
Geraldo: Credeai că nu mă pot descurca?
Mr. John: Te po i descurca?
Geraldo: Mă descurc. Mai mult ca sigur.
Mr. John: A sunat so ia ta la birou. Mi-a zis să- i
transmit că pleacă.
Geraldo: Bine. Mul umesc că mi-ai spus.
Mr. John: Ce se întâmplă?
Geraldo: Nu cred că e problema ta!
Mr.John îl opreste brusc si îl împinge pu&in spre
perete.
Mr. John: Ascultă, fi ule! Nu mă lua asa! Nu
refuza ajutorul când al ii vor să  i-l ofere. Te-am
avertizat la început că nu o să fi e ceva usor, dar
tu ai fost nepăsător. Ce o fi , o fi , te-ai gândit tu!!!
Si acum se întoarce împotriva ta. Gândeste-te
bine ce impact are asupra ta totul. Nu te distruge.
Dacă vrei să te ajut cu ceva, nu ezita să mă întrebi.
Te apreciez pentru cine esti, dar acceptă că nu te
po i descurca de unul singur. Si NU, nu ar trebui
să te sim i slab pentru asta, ci doar să accep i că
esti coplesit. Nu uita ce  i-am spus si bagă- i în
cap asta!!!
Geraldo stă neclintit, Mr.John pleacă, lăsându-l acolo
pe coridor. După câteva clipe, Geraldo se adună si
începe să păsească în continuare. Camera se află
în lateralul lui, prim plan cu el , alternat cu plan
american. Pe fundal se aud gândurile lui Geraldo în
timp ce se îndreaptă spre iesirea din închisoare.
Geraldo (off ): Mă depăseste. John are dreptate.
Ar trebui să vorbesc cu cineva. Omul ăsta mă
ucide încet. Cred tot felul de lucruri de care îmi
vorbeste. Cunosc faptele, stiu tot procesul, stiu că
e un nebun! Sau… ce înseamnă să fi i nebun? Cine
e considerat nebun si cine nu? Eu sunt nebun?
Sunt nebun să gândesc asa despre el? Când toată
lumea stie despre Manson că e un criminal? Sau
acesta este produsul impus de noi, de media,
de televiziune? Ce am creat? Pentru ce? Exact
pentru ceea ce spune Manson!!! Pentru bani. Aici
are dreptate. Unde se însală?… Se însală undeva?
Eu sunt în închisoare acum, asa mă simt, asa e!
Trebuie să mă eliberez cumva.
SCENA VII NOIEMBRIE 
Aceeasi zi, ora 22:30. O sufragerie imensă, elegantă,
cu mult stil. O canapea văzută din spate. În fa&a
canapelei un televizor. Erica se afl ă pe canapea
cu telecomanda în mână. Schimbă pe Fox News
Chanell. Un reportaj scurt despre interviurile lui
Geraldo Rivera despre Charles Manson. Prim plan
pe televizor. Imagini de la închisoarea San Quentin,
cu Geraldo care iese din incintă. Se aude vocea
prezentatoarei:
Voce: Geraldo Rivera, renumitul moderator
al show-ului Geraldo se apropie de sfârsitul
interviurilor cu Charles Manson. Manson a
ajuns faimos odată cu procesele Tate/LaBianca.
După aproape 20 de ani de la valul provocat de
Manson si de membrii familiei lui, s-a creat un
întreg fenomen numit Manson. Tinerii hippy îl
urmează ca model…
Cadru general cu Erica pe canapea, vocea din televizor
se aude din ce în ce mai încet. Sună telefonul. Cadre
alternative, Erica vorbind la telefon de pe canapea
cu Geraldo care se află în camera de hotel.
Geraldo: Erica?
Erica (nelinistită, agitată): Ce se întâmplă?
Geraldo: Mă termină totul! Ai plecat si tu…
Erica: Nu mă vrei acolo. Nu te-am putut ajuta.
M-am săturat să te văd la televizor în fi ecare seară
vorbindu-se despre marea ta viitoare si posibilă
realizare legată de Manson. Te-ai schimbat, te-
a schimbat omul ăsta, nu stiu ce se întâmplă cu
tine.
Geraldo: Nu vrei să stii ce se întâmplă cu mine.
Nu ar fi trebuit să pleci, indiferent cum m-am
comportat. Ar trebui să mă în elegi. E ceva mare,
e ceva coplesitor…si nu esti aici.
Erica: Nu e vorba despre ceva mare, Geraldo. Tot
timpul a fost ceva mare, fi ecare reportaj si fi ecare
deplasare a fost importantă. Asta doar a pus capăt
la tot. Nu mai rezist să stau si să astept când stiu
că singurul mod în care te mai pot vedea este pe
SUPLIMENT
65
sticlă.
Geraldo: De ce îmi spui toate astea acum? De ce
nu mi-ai spus înainte?
Erica: Mă simt un nimeni pentru tine. Când ai
nevoie de mine să te consolez esti aici, în rest nu.
În rest esti plecat. Vrei totul, vrei să fi i cel mai
bun, vrei să le ai pe toate. Nu po i, Geraldo, la
ceva trebuie să renun i. Se pare că ai renun at la
mine.
Geraldo: Nu am renun at la tine, e doar o perioadă,
în elege. Ajută-mă. Întoarce-te.
Erica: Până nu se fi nalizează tot căcatul ăsta cu
Manson nu pot să fac nimic, lasă lucrurile asa. O
să rezisti, esti puternicul Geraldo Rivera…sau???
nu esti? Esti asa pentru  i-ai creat o imagine care
să te facă asa? Acum po i să-mi demonstrezi asta.
Cât po i duce? Cât de puternic esti cu adevărat!
Termină ce ai început. (închide telefonul)
Geraldo aruncă telefonul de podea. Începe să se
plimbe agitat prin cameră, asteptând ceva. Nu îsi
găseste locul. Ia cheile de la masină si pleacă. Prim
plan cu Geraldo din masină. Întuneric, un drum
neiluminat, pustiu. Geraldo e obosit si epuizat.
Cadre cu drumul, cadre cu el conducând. La un
moment dat, brusc, vede pe cineva departe pe
marginea drumului mergând încet. Pare un sud-
american sărac, îmbrăcat simplu. Masina se apropie
încet de el, Geraldo îsi închide ochii, se gândeste
la nenorocitul acela care probabil că are un cazier
imens. Deschide ochii, bărbatul de afară intră prin
parbriz. Nu se poate observa ce se întâmplă, totul
e prea rapid. Geraldo dă cu capul de volan. După
câteva clipe îsi revine, iese afară speriat, se uită în
jur si vede că e pustiu. Se îndreaptă spre omul lovit,
se fereste să pună mâna pe el, dar e clar că e mort.
Respiră greu, nu realizează ce se întâmplă, nu stie
cum a intrat, sau dacă a făcut-o inten&ionat. E foarte
speriat, se gândeste că nu poate fi implicat acum în
asa ceva. Se gândeste la imaginea lui si la presă, la
interviurile cu Manson (toate astea le auzim printr-
un voce over, gândurile lui). Se urcă rapid în masină
si îl lasă acolo.
SCENA VIII NOIEMBRIE 
Cealaltă zi, diminea&a. Încăperea închisorii din San
Quentin. Geraldo singur cu capul pe masă. Aude
usa. Brusc îsi ridică capul. Se adună. În frunte are o
cicatrice urâtă de la accidentul din ziua precedentă.
Intră echipa lui să monteze camerele. Apoi apare si
Manson, înso&it de paznici.
Manson: Ce se întâmplă, omule? Esti cam
distrus.
Geraldo: Cum? De ce? De ce spui asta?
Manson: Hei… calmează-te, nu te ataca. Era doar
o observa ie.
Geraldo: Hai să terminăm odată cu asta. E ultimul
interviu.
Manson (râde): Te compor i ciudat. Mă urăsti
mai mult decât ieri.
Geraldo: Nu urăsc pe nimeni, hai să continuăm.
Manson: În regulă, să continuăm atunci.
Geraldo: De ce ucid oamenii? Cine poate să
ucidă?
Manson: Cu to ii putem asta. Fiecare persoană
e în stare să ucidă. si fi ecare are un motiv pentru
asta. Spune-mi că nu ai putea să ucizi niciodată si
apoi po i să mă consideri un dement si să ui i cu
desăvârsire de mine dupa ce termini interviurile
acestea celebre.
Geraldo omite să răspundă, se uită peste niste foi să
treacă la următoarea întrebare.
Geraldo: Nu te mai juca cu mine, Charlie.
Manson: Ok…
Geraldo: Vorbesc serios!!
Manson: Ok… Sunt ceea ce crezi tu că sunt.
Geraldo: Stiu ce esti! Distrugi totul. Tot ce
întâlnesti în cale, distrugi oameni, distrugi tot ce
interac ioneză cu tine. Esti un monstru!
Manson: E doar în mintea ta. Asta nu e realitate!
Geraldo: Ce este realitate atunci?
Manson: E realitatea din capul tău…
Geraldo: Realitatea e că tu esti în închisoare.
Manson: Nu, nu, nu… realitatea este…
Geraldo: De ce au încercat câ iva prizonieri să te
ucidă în urmă cu câ iva ani?
Manson: Realitatea este…
Geraldo: De ce au încercat să te ucidă?
Manson: Realitatea este…
Geraldo: Charlie!!! Răspunde!!!
Manson: Nu are nicio legătură.
Geraldo: Pentru mine are. Răspunde-mi!! De ce
au făcut-o?
Manson (râde): Te faci de râs! O să ajungi pe
stradă fără nicio slujbă. Asa o să sfârsesti.
Geraldo începe să râdă si el isteric si în acelasi timp
îsi strânge pumnul astfel încât să nu vadă Manson.
Geraldo: Charlie, răspunde dracului la întrebare!
Manson: Nu a încercat nimeni să mă ucidă!
Geraldo: Nu au încercat să arunce pe tine
benzină?
Manson: Lumea încearcă de mai bine de 20 de
ani să mă ucidă. Încă nu a reusit nimeni (râde).
Vrei să încerci si tu?
Geraldo: As putea?
Manson: Da. Omule, am trăit în închisoare 18
ani. Am învă at demult că nu poti să spui nimănui
nimic si că nu poti să judeci pe nimeni în afară de
o singură persoană. Pe tine. Mă judec pe mine.
Dacă ai fi stat în închisoare două săptămâni te-ai
fi dat cu capul de pere i.
Geraldo: Ai dreptate poate…
Manson: Eu nu încalc legile. Eu fac legile. Sunt
făcătorul de legi. E simplu.
Geraldo: Nu- i pare chiar deloc rău pentru
familiile victimelor?
Manson: Ceea ce nu po i să în elegi, domnule
Rivera e că am fost crescut într-o altă lume decât
cea în care ai fost crescut tu. În penitenciare. Acolo
nu există părere de rău, slăbiciune sau triste e. E
vorba despre altceva. Dacă îl găsesti acolo pe Isus
sau nu! Fie îl găsesti, fi e fugi cu diavolul.
Geraldo: Esti asa de vinovat în ochii mei, cum
nu am sim it niciodată fa ă de nimeni toată via a
mea.
Manson: Serios? (râde) O, băiete, si oglinda asta
o să- i fi e greu să o por i după tine.
Geraldo: Esti cel mai vinovat om din lume!
Manson: Po i să spui asta…dar nici măcar nu mă
cunosti.
Geraldo: Te cunosc.
Manson: Nu ne-am văzut niciodată altfel. Nu
SUPLIMENT
66
ne-am plimbat niciodată să povestim. Fără
camere, fără paznici. Lejer.
Geraldo (din ce în ce mai enervat): Ar trebui să fi i
mort!
Manson: Ar trebui să fi u mort??
Geraldo: Oamenilor le este frică de tine,
Charlie!!!
Manson: Oamenii sunt niste speria i.Mă folosesc
ca pe o scuză. Le este frică de ceea ce nu în eleg si
de ceea ce nu cunosc.
Geraldo: Cum vrei ca oamenii să-si amintească de
tine?
Manson: O să fi e oameni care să-si amintească de
mine?
Geraldo: O să trăiesti si după propria ta moarte!
Manson (râde): O să mă asigur de asta.
Geraldo: Ce părere ai despre aceste interviuri?
Te-ai sim it bine?
Manson: NU, de fapt chiar nu m-am sim it bine.
Putea să fi e mai bine, î i apreciez spiritul, dar nu
îmi pot da seama dacă esti real în ceea ce spui si
ceea ce spui că în elegi.
Geraldo: Sunt real în tot.
Manson: Eu nu interpretez niciun rol aici.
Geraldo: Nici eu!
Manson: Nu vreau să amuz pe nimeni. Nu fac
spectacol pentru nimeni.
Geraldo (râde): Dar totusi o faci.
Geraldo se ridică, Manson se ridică si el si ia un
pahar cu apă. Se întoarce spre Geraldo:
Manson: Nici acum nu putem comunica… Am tot
vorbit despre ce am făcut, hai să vorbesc despre
ceea ce as putea face acum.
Geraldo: Ce ai putea face acum?
Manson: As putea face orice dacă as vrea.
Geraldo: Cum ar fi …
Manson: As putea trimite pe cineva să-mi aducă
capul tău într-o cutie dacă as vrea! (pauză) As
putea dacă as vrea. Nu o să o fac, dar as putea.
Asa cum si tu ai putea dacă ai vrea… Dar vrei?
Vrei sau nu vrei?
Paznicii îi pun cătusele si îl conduc spre usă. Geraldo
priveste pierdut. Echipa lui strânge lucrurile. Îl
coplesesc toate gândurile. Iese pe coridor, se opreste
în dreptul unei ferestre imense cu o priveliste spre
cealaltă aripă a închisorii. Flash-uri cu secven&e si
cuvinte rostite de Manson, flash-uri cu accidentul
din ziua anterioară.
Geraldo: Văd omul care intră în parbrizul masinii
mele, încerc să-mi amintesc dacă l-am lovit
inten ionat, daca Manson a avut vreo legătura
cu asta…s-ar fi întâmplat la fel si dacă nu l-as fi
întâlnit pe Manson? Ce s-a întâmplat cu mine?
Ce infl uen ă a avut Manson asupra mea? Sunt un
criminal???! Mă simt totusi în acelasi timp nervos
dar si relaxat. E asa de usor să omori un om? Nu
simt nimic pentru omul acela care zace poate
încă pe acel drum pustiu. Merita? Era un sudist
americam împu it, unul dintre emigran ii pe care
îi urăsc cel mai mult. Dar Manson… trebuie să
moară. Nu permit ca altcineva să treacă prin asa
ceva. E un monstru. Simt că pot să schimb ceva
prin această moarte atât de purifi catoare. Sunt
responsabil pentru soarta întregii omeniri. Simt
o putere atât de mare si de justifi cată să îl ucid,
încât totul pare din ce în ce mai usor acum. Cum?
Cine mă poate ajuta? În cel mai scurt timp… cât
mai repede. John!!!
SCENA IX DECEMBRIE 
Biroul lui John. John stă pe canapea si priveste
interviurile făcute de Geraldo. Intră Geraldo. John
opreste caseta. Se ridică să-l întâmpine.
Mr. John: Am reusit să mă uit peste toate
interviurile.
Geraldo: Cum  i se par?
Mr. John (zâmbeste): Previzibile. Tu nu credeai
asta când  i-am spus.
Geraldo: Asa e!
Mr. John (râde): Manson nu merită să trăiască.
Geraldo: Atunci hai să facem ceva în privin a
asta!
Mr. John: Poftim? Glumesti?
Geraldo (se apropie de el si îl ia de bra& foarte
dur): Deloc. Mi-a distrus via a, John. Nu pot să
mai trăiesc cu mine asa. Noapte de noapte mă
gândesc că trebuie să moară, că trebuie să fac ceva
să moară si să se termine totul odată. Să scăpăm
de acest diavol în persoană. Pentru ca asta e, e un
diavol întruchipat.
Mr. John: Geraldo, linisteste-te!
Geraldo: Stii la ce mă refer. În elegi ce se întâmplă.
Nu-mi spune că nu te-ai gândit la asta niciodată.
Mr. John se îndreaptă spre usă si o încuie. Nu apucă
să se apropie de Geraldo si spune:
Mr. John: Geraldo, episodul cu prizonierii care
au aruncat benzina pe Manson nu a fost un lucru
de amatori. A fost organizat totul. Am încercat
să fac asta. Nu î i spun mai multe, nu cred că
acest lucru ar putea să conteze acum. Ideea e că
nu am reusit, era prea riscant, e un subiect prea
controversat.
Geraldo: Controversat sau nu, asta trebuie să
înceteze. Nu ai făcut-o atunci si mi-a distrus via a
acum. Câte alte persoane o să mai fi e distruse
din cauza lui Manson? Si de ce? Când amândoi
stim că nu poate să mai existe pe acest pământ
blestemat!!!
Mr. John: Cum vrei să faci asta? Cum vrei să te
ajut?
Geraldo: Totul o să fi e cât se poate de discret.
Autopsia o să descopere că a murit dintr-o cauză
cât se poate de naturală. Atât. Ai rela ii, po i. Sunt
convins. Mă ocup eu de restul, dă-mi doar mână
liberă să o fac.
Mr. John: Trebuie să stiu ce faci!! Nu pot permite
vreo gresală… cât de mică!!
Geraldo: Să apară ceva într-un mod misterios în
alimenta ia lui Manson. O să se termine repede
totul, nici nu o să stie ce s-a întâmplat. Si gata.
S-a terminat cu Manson pentru totdeauna. Si voi
putea să trăiesc si eu împăcat cu mine.
Mr. John: Nu e atât de simplu…
Geraldo: O să fi e! Si o să am grija să nu fi i implicat
si să nu las niciun fel de urme.
Mr. John: Geraldo, nu te pot ajuta…
Geraldo: Trebuie! Esti singurul om care poate
face acest lucru. Ai încredere în mine.
Mr. John se îndreaptă spre geam foarte greoi, Geraldo
SUPLIMENT
67
se plimbă agitat prin biroul lui John. Un moment de
liniste, apăsător. La un moment dat, Mr. John se
întoarce spre Geraldo, Geraldo se opreste brusc si cei
doi se privesc reciproc în ochi.
Mr. John (pu&in sceptic): Bine, mă bag. Contează
ce urmează…
Geraldo: Lucrurile o să îsi urmeze cursul lor fi resc.
O să facem un bine absolut necesar. În primul
rând pentru noi, pentru mine, pentru impactul
pe care l-a avut acest om asupra noastră. O să
dispară pentru totdeauna…
Mr. John: Esti poate un idealist! Moartea lui
Manson nu o să însemne sfârsitul fenomenului.
Geraldo: Dar sfârsitul fenomenului o să înceapă
cu moartea lui Manson.
Imaginea dispare. Apare un text alb pe negru în care
se explică ce a urmat.
SCENA X
Text: În data de 24 decembrie 1987, în jurul orelor
11, prizonierul Charles Manson nr. matricol 833
920 a încetat din via&ă din cauze neidentifi cate. În
aprilie 1988, în urma unei investiga&ii extrem de
riguroase, ziaristul si reporterul Geraldo Rivera
a fost acuzat de crimă cu premeditare în cazul
Manson din 1987. Alături de complicele lui, John
Ferrera, Geraldo a complotat în uciderea lui Charles
Manson.
Cadre cu Geraldo în fa&a tribunalului, înconjurat
din toate păr&ile de presă.
Reporter 1: Domnule Rivera, de ce l-a i omorât
pe Manson?
Reporter 2: Domnule Rivera, Manson era
subiectul cel mai interesant pentru dumneavoas-
tră de până acum. De ce l-a i omorât?
Geraldo nu răspunde la nicio întrebare. Se lasă dus
de poli&isti spre intrarea în tribunal.
Text (nicio imagine): În urma procesului, în data de
23 noiembrie, inculpatul Geraldo Rivera este găsit
vinovat în uciderea lui Charles Manson. Pedeaspsa
impusă de jura&i este de 20 de ani de închisoare la
San Quentin. John Ferrera este găsit vinovat pentru
complicitate la crimă si dezvăluire de informa&ii de
maximă securitate, pedeapsa hotărâtă de jura&i fiind
de 8 ani de închisoare într-un penitenciar din sudul
Californiei. So&ia lui Geraldo a cerut divor& imediat
după aceste evenimente. Ultima lor convorbire a fost
înainte de incidentul de pe sosea. Odată cu acest
proces, oamenilor li s-a adus aminte de fenomenul
Manson si de ce a însemnat Manson pentru opinia
publică. Istoria s-a scris din nou.
SCENA XI DECEMBRIE 
O celulă în închisoarea San Quentin. Un singur pat,
o saltea incomodă, o chiuvetă, o fereastră mică, o
masu&ă pe care se alfă o Biblie. Geraldo stă pe saltea
cu o privire pierdută. Pe coridor se aud niste pasi.
Apare de după col& Stephen, vechiul prieten al lui
Geraldo, înso&it de doi paznici. Paznicii îi deschid
usa, îl închid acolo si pleacă.
Stephen: Geraldo?
Geraldo (îsi ridică usor capul să vadă cine e. Îl
recunoaste, dar nu are nicio reac&ie): Da.
Stephen: Geraldo, cum s-a ajuns aici? Nu-mi vine
să cred ce s-a întâmplat.
Geraldo: Pentru că trăiesti într-o lume lipsită
de sens si de perspective…de asta nu po i să
în elegi…
Stephen: Esti în închisoare!!! Ce trebuie să în eleg
mai concret decât atât?
Geraldo: Tu trăiesti într-o închisoare. Pentru
mine e un loc unde pot să mă descopăr…Nu stiam
că există atât de multă credin ă în mine…
Stephen: Despre ce vorbesti? În ce te-ai
transformat?
Geraldo: Am fost asa dintotdeauna, dar eram
orbit de lume, de principii, de idei preconcepute.
Nu am putut să văd limpede. Acum în schimb,
în eleg totul. Pot să fi u totul.
Stephen: Ai devenit următorul subiect… pentru
presă, pentru oameni, pentru bani. Sunt obligat
de postul de televiziune să fac un interviu
în exclusivitate cu tine. Ai reusit să amplifi ci
fenomenul… indirect, impropiu, fără cea mai mică
inten ie să faci asta…Te-ai înselat amarnic… încă
de la bun început…esti un alt om, nu mai recunosc
nimic în tine din ceea ce ai fost, nici măcar în
fi zionomia ta…
Geraldo: Se întâmplă ceea ce trebuie să se
întâmple. Nu am încălcat nicio lege. Am făcut
ceea ce trebuia să fac.
Stephen: Ai creat un alt Manson!!!!!
Geraldo: Până la urmă, Manson nu poate muri,
simt că trăieste în mine acum…
Stephen: Mă sperii. Mă faci să-mi pierd min ile
când aud cum vorbesti…
Geraldo: Pentru că esti un speriat. Si, de fapt,
nimic din ceea ce nu stii, nu te poate speria, te
sperie că mă vezi asa?? Te sperie pentru că nu
cunosti… pentru că nu vrei să accep i. Pentru că
te limitezi la lucruri impuse deja de al ii.
Stephen: De mâine încep interviurile. Vreau
să păstrăm distan a si să ne rezumăm la a-mi
răspunde la câteva întrebări. O să termin cât se
poate de repede. Îmi pare rău că î i spun asta, dar
nu mai vreau să te văd. Nu te mai cunosc.
Geraldo: Nu m-ai cunoscut niciodată, Stephen.
Stephen: Am plecat.
Stephen se îndreaptă spre iesire. Un gardian vine
si îi deschide usa. Stephen se întoarce o clipă spre
Geraldo si spune:
Stephen: Manson a murit, trăiască Manson!
SFÂRSIT
(Acest scenariu este o docudramă. Interviurile cu
Geraldo Rivera sunt identifi cabile si reale. S-au
înregistrat în anul 1987, la aproape 20 de ani de la
procesul lui Charles Manson. Episoadele cu Geraldo,
a cărui via&ă este schimbată din cauza lui Manson
cât si divor&ul sunt pur fi ctive. Moartea lui Charles
Manson în închisoarea San Quentin este fi ctivă si
ea, el afl ându-se acolo până în ziua de azi, fără drept
de apel până în 2012.) ▲

MAMA LUI ZUZU (în jur de 35 de ani,trasă la faţă, mâinile crăpate de la muncile casnice)
TATĂL LUI ZUZU
UN VECIN
ZUZU, 14 ani, poartă părul mai lung şi e destul de fibros pentru vârsta lui
IULIAN (16 ani) e înalt şi costeliv, blond, tuns cu breton, are coşuri pe faţă
RADU (13 ani) e grăsuţ, cu pistrui pe faţă, poartă părul scurt cu codiţă la spate
FEMEIA: 25 de ani, blondă, poartă o bluză decoltată şi fustă mini roşie
CONTROLORUL
POLIŢIST (40 de ani)
BĂTRÂNELUL
BĂRBAT la vreo 40 de ani
ŞOFERUL: bărbat la 30 de ani, masiv, tatuat, chel cu mutra agresivă
CHELNERUL, bărbat la 40-45 de ani
MARINA, nepoata chelnerului, e foarte frumoasă
MAMA LUI RADU
TATĂL LUI RADU

Fade In: interior, acasă la Zuzu, ziua

Roll credits

Mama lui Zuzu spală haine la maşina de spălat. Cîntă, fără înţeles. Toate hainele sunt controlate prin buzunare cu mare atenţie; în unele buzunare găseşte tot felul de lucruri pe care le bagă în buzunarul halatului. În camera alăturată se aude la televizor începutul unei partide de  fotbal şi două voci de bărbaţi.

Tatăl lui Zuzu(o.c.): Hai noroc!
Un vecin (o.c.): Hai noroc, nea’Gică!

Se aud paharele ciocnind, maşina de spălat porneşte.

Exterior, malul râului, ziua

Din depărtare se văd trei băieţi ce se scaldă într-un râu. Se joacă. În apropierea râului trece o cale ferată. Cei trei ies din râu. Se usucă pe dalele de beton. Stau pe burtă. Dârdâie.

ZUZU (către Iulian): Hai bă, coaie, te bagi? (Zuzu scuipă)
IULIAN (Aruncă o piatră în râu.): Păi eu am venit cu ideea…
ZUZU: Păi, da, da’…
IULIAN: Păi, da’ce? Am spus că ne băgăm, ne băgăm.

Iulian scuipă şi el printre dinţi. Zuzu se uită la Radu.

ZUZU: Tu te bagi, nu?

Radu se întoarce de pe burtă, se pune cu fundul pe dală, scoate din rucsac un pachet de ţigări, aprinde o ţigară. Ridică din umeri, semn că nu ştie ce să facă. Îi vedem pe toţi trei fumând şi scuipând printre dinţi. Iulian se întoarce către Radu şi îl împinge de umăr.

IULIAN: Hai, bă, târşă ce eşti! Ce se poate întâmpla?

Zuzu îl împinge şi el, în semn de încurajare.

ZUZU: Bă, da ce morcovete eşti…
RADU: Nu ştiu… maică-mea suferă cu inima şi…

Din depărtare se aude sunetul trenului în doi timpi, asemenea unei inimi.

IULIAN: Zi că te-ai morcovit şi gata!

Se aude trenul din ce în ce mai tare.

RADU: Nu m-am morcovit, da’…

Trenul trece în viteză. Toţi trei privesc spre el cum se îndepărtează.

Interior, acasă la Zuzu, ziua

Mâna lui Zuzu scrie finalul unei scrisori. O împătureşte şi o bagă în buzunarul unor pantaloni pe care îi pune în coşul de rufe.

Interior, acasă la Iulian, ziua

În bucătăria demodată, mâna lui Iulian bagă scrisoarea într-o oală, îi pune capacul, apoi o bagă în  dulap.

Interior, acasă la Radu, ziua

În bucătărie, mâna lui Radu pune scrisoarea pe un cofraj de ouă, acoperă scrisoarea cu ouă, apoi bagă cofrajul în frigider. Se închide uşa la frigider şi începe să zbârnâie…

Interior, tren, ziua

Un accelerat destul de vechi, cu vopseaua căzută. Banchetele de muşama sunt roase şi prin unele locuri rupte. Iulian, Zuzu şi Radu, în scara mâţei, stau aşezaţi pe banchetă. În faţa lor, femeia se fardează şi se dă cu ruj. Se uită la ei pe sub sprâncene.

FEMEIA (către Iulian): Cum te cheamă?
IULIAN: Iulian.
FEMEIA: Şi ei sunt fraţii tăi?
IULIAN (îşi caută cuvintele): Nu… îîî…
ZUZU: Suntem verişorii lui.
FEMEIA: Şi unde mergeţi?

Tăcere. Femeia îşi desface picioarele, cât să i se vadă chiloţii albi, din dantelă. Lui Iulian i se întrezăreşte o umflătură prin pantaloni. Zuzu îşi bagă mâinile în buzunare. Radu se uită pe fereastră.

FEMEIA: Şi pe tine cum te cheamă, puişor?
RADU: Pe mine mă cheamă Radu.
FEMEIA (se uită la pantalonii băieţilor): Văd că tu eşti cel mai cuminte!

Femeia se ridică şi le face semn cu ochiul lui Iulian şi lui Zuzu să o urmeze. Uşa compartimentului se închide. Radu îşi mută privirea pe fereastră. I se zbate bărbia de ciudă. Pe culoarul trenului se aude controlorul. Panicat, Radu se suie în locul destinat bagajelor şi se ascunde după ele. Controlorul deschide uşa, se uită în stânga şi în dreapta, mai scoate o dată capul pe culoar, nu vede pe nimeni. Deschide geanta femeii de pe banchetă; scotoceşte şi îi ia banii. Pleacă. Deschide uşa celuilalt compartiment

CONTROLORUL: Bună ziua! Biletele, vă rog.

Controlorul compostează. Ceilalţi revin în compartiment. Radu, priveşte pe fereastră ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Iulian şi Zuzu chicotesc complice. Femeia observă că geanta e deschisă. O controlează. Împrăştie totul pe banchetă.
FEMEIA: Bă, pulică, scoate banii!

Lui Zuzu şi lui Iulian li se pierde orice urmă de zâmbet de pe faţă.

RADU: Da’ n-am luat nici un ban, tanti !
FEMEIA: Bă, pulică, scoţi banii acum, dacă nu, chem poliţia!
RADU (aproape plângând): Tanti… da’ nu am luat nici un ban. A venit controlorul şi v-a…
FEMEIA: Şi tu unde erai?
RADU: La bagaje.

Iulian şi Zuzu se uită unul la celălalt. Nu înţeleg nimic.

IULIAN: Scoate, bă, banii, dacă i-ai luat…
FEMEIA: Ei, în pizda mă-tii, să-ţi fut eu astăzi şi mâine…

Femeia iese.

RADU: Vedeţi, bă, bulangiilor… că dacă mă luaţi şi pe mine, nu mai intram în belea…
IULIAN: Ia taci!

Pe culoar se aude glasul Femeii.

FEMEIA: Da, dom’le… trei huligani mi-au furat banii… ce nu înţelegeţi?

Uşa compartimentului se deschide.
Din perspectiva băieţilor se vede Femeia, Controlorul şi un poliţist. Cei trei stau pe banchetă, afişând o expresie de nevinovăţie.

RADU: (uitându-se la Controlor): Uite tanti, ăsta ţi-a luat banii.
POLIŢISTUL: La cine sunt banii?
FEMEIA: La ăsta micu.
POLIŢISTUL: Da’ tu de unde ştii?
FEMEIA: Păi… ei doi au coborât să-şi cumpere biscuiţi.

Toţi trei se uită unul către celălalt foarte miraţi. Controlorul îşi ridică chipiul şi se şterge cu mâneca de transpiraţie.

POLIŢISTUL: Şi tu?
FEMEIA: Şi eu ce?
POLIŢISTUL: Păi, şi tu unde erai?
FEMEIA (încurcată): Eram… şi eu îmi cumpăram biscuiţi…
RADU: Cu ce bani?
CONTROLORUL: Da, domnişoară, cu ce bani?
FEMEIA: Cum cu ce bani…? Cu banii de la pulică ăsta.

Pe culoarul trenului trece un bătrânel cu o găină sub braţ. În cealaltă mână ţine un radio.Se aude crainicul meciului:

CRAINIC RADIO (v.o.): Ne aflăm în minutul 10. Atacăm pe flancul stâng, hai băieţi! Hai că se poate!
CONTROLORUL: Domnişoară, vorbiţi frumos, că aude călătorii!
POLIŢISTUL: Buletinele!
RADU: Eu încă nu am buletin, la anu’.
ZUZU: Eu am 14 ani, da’ nu mi l-am făcut încă.
IULIAN: Şi eu… adică îl am, da’nu-l am cu mine…
FEMEIA: Chiar luna asta l-am… adică a expirat şi… e…

Controlorul scoate buletinul şi îl întinde poliţistului.

POLIŢISTUL: La prima coborâm cu toţii şi rezolvăm problema.
CONTROLORUL: Da’ eu…
POLIŢISTUL: Domnişoară, scrieţi o declaraţie şi sesizaţi în detalii exact ce şi cum. Nu uitaţi să constataţi despre ce sumă e vorba.
FEMEIA: Dom’le, erau trei mii de lei… ce să vă mai spun?
POLIŢISTUL: Scrieţi asta în declaraţie, iar de ăştia lăsaţi că mă ocup eu!
CONTROLORUL: Domnişoară, sunteţi sigură că erau… adică eu nu vreau să insinuez nimic, da’ sigur erau trei mii?
FEMEIA: Dom’le, adică dumneavoastră insinuezi că mă faci proastă?

Controlorul îşi scoate chipiul şi se şterge de transpiraţie.

Interior, acasă la Zuzu, ziua

Mama lui Zuzu, în baie, bagă haine în maşina de spălat. La televizorul din camera alăturată se aude meciul. Controlează hainele prin buzunare. Chiar în momentul când să bage mâna în buzunarul lui Zuzu, unde se află scrisoarea, se aude:

CRAINIC TV (v.o.): Goool!

Mama lui Zuzu se sperie, aruncă pantalonii în maşina de spălat, programează maşina pe 90. Maşina de spălat porneşte, camera se mută pe una din roţile trenului care pleacă din haltă.

Exterior, gară, ziua

Cei trei tineri, împreună cu poliţistul şi cu femeia privesc după tren.

Interior, o cameră în haltă, ziua

Cei trei sunt închişi în una din camerele haltei. Privesc pe fereastra cu zăbrele.

RADU: V-am spus că i-a ciordit ăla şi s-a dat cotit!
ZUZU: Bine măcar că nu ne-a întrebat de bilete…

De afară se aud glasuri. Toţi trei se lasă în jos şi pândesc. Afară, Femeia îl mângâie pe piept şi îi şopteşte ceva Poliţistului. El zâmbeşte şi-i dă o palmă peste fund. Amândoi se îndepărtează făcându-şi semne.

IULIAN (către Zuzu): Curva dracului!
ZUZU: Să moară mama dacă ăştia doi nu-s mână-n mână!

Se aud cheile în uşă.

POLIŢISTUL: Bombonicilor, care-i primul la rând?

Se învârt cheile în uşă.

POLIŢISTUL: Care vrea să se joace cu nenea?

Uşa camerei se deschide câţiva centimetri.

POLIŢISTUL: Cine-a fost băiat rău azi?

Uşa se deschide. Poliţistul e descheiat la curea şi ţine în mână pulanul de cauciuc. Toţi trei sunt după uşă. Poliţistul intră în cameră. Băieţii fug afară pe lângă el. Închid uşa cu cheia. Radu flutură cheile.

RADU: Care bou a pierdut o cheie?
IULIAN: Cine-o ia la mână acum?
ZUZU: Cine se joacă singur de-a ascunselea?

Zuzu scuipă printre dinţi.

IULIAN: Cine…

Din altă încăpere iese un bărbat. E îmbrăcat în halat şi ţine o bâtă în mână. Băieţii îl observă şi încep să fugă.

BĂRBATUL (în fugă): Futu-vă cristoşenia mamii voastre de bagabonzi ce sunteţi voi!

Băieţii aruncă cheile undeva în iarbă. Poliţistul râde şi sună mecanic din fluier.

POLIŢISTUL: Pe ei, nea’ Miluţă! Pe ei!

Bărbatul fuge înspre băieţi, dar se împiedică şi cade. În fugă, băieţii râd.

Interior, acasă la Iulian, ziua

Uşa de la bucătărie se deschide, apare o femeie în haine de casă, dă drumul la radio, se aude meciul, scoate din dulap oala în care se află scrisoarea, o pune în chiuvetă şi scoate capacul. Comentatorul sportiv anunţă egalare.

CRAINIC TV (V.O.): Ei, da! 1 la 1, în minutul 21…

Apa curge peste scrisoare.

Exterior, undeva lângă un drum naţional, ziua

Băieţii fac autostopul. Toţi trei fumează. Maşinile trec pe lângă ei. Câteodată, unul dintre ei ridică degetul mijlociu.
Trece un camion, băieţii fac cu mâna; Zuzu îi arată degetul mijlociu. Camionul opreşte. Toţi trei se uită unul către celălalt. Claxon. Toţi fug către camion. În camion se aude Meciul de fotbal.

ŞOFERUL: Unde merg băieţii?

Interior, în  maşină, ziua

Şoferul închide radioul.

ŞOFERUL: Să ştiţi că dacă nu-mi arătaţi cu degetul nu opream. Mie îmi plac oamenii care au ceva de spus în viaţă.

Tăcere. Băieţii se uită la tatuajele Şoferului. Acesta îi observă prin oglindă.

ŞOFERUL (către Radu, care stă cel mai aproape de el): Îţi place?

Radu dă din cap că da.

ŞOFERUL: Ia ridică-mi tricoul!

Radu se uită către Iulian şi Zuzu. Aceştia fac semne cu capul foarte timid. Radu  ridică tricoul. Apare un tatuaj: RĂZBUNARE. Radu îi observă şi tăieturile de pe burtă, şi îi trage uşor tricoul înapoi.

ŞOFERUL: În puşcărie l-am făcut. Nouă ani am stat la bulău. Da’ am avut noroc.

Şoferul bate cu palmele de volan.

ŞOFERUL: S-a dat decretu’ şi am ieşit, că altfel…

Tăcere.

ŞOFERUL: Bă, da tăcuţi mai sunteţi!
RADU: Nene, da’ de ce aţi făcut puşcărie?

Şoferul îşi încordează muşchii feţei. Zuzu intervine.

ZUZU: Nene, da’ cam cât e scoru?

Şoferul nu aude; se uită direct în faţă şi accelerează. După un timp, pune o frână bruscă.

ŞOFERUL: Voi nu înţelegeţi că nu eu am fost de vină? Securistul ăla nenorocit şi-a bătut joc de mine… nu am făcut altceva decât să mă apăr şi pentru asta a trebuit să stau închis nouă ani…

Şoferul îşi şterge lacrimile.

ŞOFERUL: E 1 la 1.

Deschide radioul, se aude meciul de fotbal în momentul unui fault:

CRAINIC TV (v.o.): Şi ce fault, doamnelor şi domnilor! Jucătorul parcă a fost lovit de un camion! Mai sunt opt minute până la pauză.

Interior, acasă la Radu, ziua

La televizorul din bucătărie, o mână dă sonorul mai tare.

CRAINIC TV (o.c.): Să sperăm că totul va fi bine. Încă cinci minute până la pauză.

Se deschide frigiderul. Mama lui Radu scoate cofrajul cu ouă. Îl aşează pe masă lângă o grămadă de făină. Sparge ouă. Al şaselea ou dezvăluie un colţ din scrisoarea lăsată de Radu, dar nu este observat. Cofrajul este băgat din nou în frigider. Uşa se închide.

Exterior, local, ziua

În depărtare se vede camionul. Se aude claxonul. Băieţii fac cu mâna.

RADU: Şi-acum?
ZUZU: Haideţi să băgăm ceva la maţ şi-apoi mai vedem noi.

Interior, acasă la Iulian, ziua

Apa din oală fierbe. Mama lui Iulian ridică capacul. În apă plutesc sute de bucăţi de hârtie. Apucă oala cu o cârpă şi o aruncă în chiuvetă. Ies aburi. Din aburi se desluşeşte o altă bucătărie.

Interior, bucătăria localului, ziua

Se aud două voci şi treptat se disting două siluete.

CHELNERUL (O.C.): Tu să faci cum îţi spun eu… că mă-ta mi te-a lăsat în grijă!
MARINA (o.c.): Am înţeles.
CHELNERUL (O.C.): Şi, te rog, lasă smiorcăiala…
MARINA (O.C.): Da… am înţeles.

Se aude uşa de la intrarea localului. Chelnerul iese din bucătărie. Fata, plângând, se lasă în jos, ghemuită. Ţine în mâini un cuţit şi un cartof. Începe să-l cureţe fără să se uite la el.

Interior, local, ziua

Cei trei stau la masă, chelnerul  preia comanda.
Chelnerul: Şi dumneavoastră, domn plutonier?
Iulian: Tot o ciorbă de perişoare, trei mititei, ba nu, mai bine cinci şi cam atât.
CHELNERUL: De băut v-aduc ceva?
ZUZU: Trei brifcore.
CHELNERUL: Am înţeles, să trăiţi.

Chelnerul pleacă.

RADU: Nu vă supăraţi…
CHELNERUL: Da, să trăiţi.
RADU: Puteţi să daţi televizorul puţin mai tare?
CHELNERUL: Am înţeles, să trăiţi.

Chelnerul se îndepărtează.Se aude crainicul meciului de fotbal. Sonorul creşte:

CRAINIC TV (v.o.): Şi iată-ne ajunşi în repriza a doua. O repriză ce se doreşte a fi incendiară…
IULIAN: Hai că nu mai e mult. Dacă ne grăbim, în mai puţin de o oră am ajuns.

Chelnerul se întoarce cu ciorba.

CHELNERUL: Ciorbică la domnii plutonier majori… (strigă înspre bucătărie) Marinaaaa… (aparte) Acum se fac şi mititeii… (spre bucătărie) Marina… adu nişte pâine aici la băieţi!

Marina răspunde din bucătăria restaurantului.

MARINA (o.c.): Acuma, acuma!
CHELNERUL: Dacă mai doriţi ceva…
RADU: Nu mai dorim nimic, să trăiţi!

Chelnerul îşi înconvoaie sprâncenele. Pleacă.

IULIAN: Bă, coaie, tu nu te poţi abţine?
RADU: Da’ ce-am făcut? Ce-am făcut?

Din bucătărie, apare Marina. Aşează pâinea pe masă, uitându-se pe sub sprâncene la băieţi.

MARINA: Poftă mare!

Marina dă să plece.

IULIAN (uşor emoţionat): Nu te supăra… ca să ajungem mai repede la…

De la televizor se aude gol, dat de echipa adversă.

CRAINIC TV (v.o.): Un gol primit cu prea mare uşurinţă. Trebuie mai multă concentrare. Hai, că se poate!

Toţi îşi îndreaptă capul către televizor.

IULIAN: Până la final, ne bat ăştia de ni se umflă coa…aa… stele.

Din bucătărie, se aude glasul Chelnerului.

CHELNERUL (o.c.): Marinaaa!

Marina, uşor iritată, se îndreaptă către bucătărie.

MARINA: Mă scuzaţi.

Marina pleacă.

ZUZU: Vai, domnu’ plutonier major, da’ vi s-a cam lungit ţeava puştii după Marina.
IULIAN: Auzi cine vorbeşte… Las’că am văzut eu că ţi s‑au înmuiat chiloţii după ea.
RADU: Lasă, lasă, că-mi scot eu buletinul…

Se opreşte brusc curentul. Televizorul amuţeşte, se stinge lumina.

Interior, acasă la Zuzu, ziua

Maşina de spălat se opreşte. Mama lui Zuzu scoate hainele. La sfârşit, bagă mâna în cuva maşinii, şi scoate de acolo un boţ de hârtie. Puţin mirată, încearcă să-l desfacă, dar acesta se rupe şi mai tare.

Interior, în maşină, ziua

Camionul intră într-o benzinărie. Se opreşte motorul şi o dată cu el şi meciul de fotbal. Şoferul coboară.

Interior, local, ziua

Băieţii mănâncă mititei şi beau brifcor. Sunt pe terminate. Apare Chelnerul.

CHELNERUL: Vă mai servesc cu ceva?
IULIAN: Nu, mulţumim! Doar nota.
CHELNERUL: O să trebuiască să mai aşteptaţi puţin, să pornească curentu’.
IULIAN: Ştiţi, noi ne grăbim foarte tare…

Zuzu se uită în jur, foarte panicat. Se ridică, se uită sub masă, la scaunele celorlalţi.

ZUZU: Mai bine aşteptăm să vină curentul… aaa… şi mai aduceţi-ne trei brifcore.

Chelnerul îşi încovoaie sprâncenele, suspicios. Radu şi Iulian îl privesc pe Zuzu foarte miraţi. Chelnerul dă să plece. Porneşte curentul.

CHELNERUL: V-aduc nota?

Iulian se uită către Zuzu:

IULIAN: Da… adică nu… trei brifcore.

Chelnerul dă din cap că a înţeles.

RADU: Ce faci, coaie?
IULIAN: Ai înnebunit? Aşa ajungem la noapte.
ZUZU: Fraţilor, am belit-o! Nu mai am rucsacul!

Interior, în maşină, ziua

Şoferul deschide portiera camionului, se urcă şi vede pe locul unde au stat băieţii un rucsac. Îşi strânge buzele şi porneşte camionul.

Interior, local, ziua

Între timp, pana de curent a fost remediată.

CHELNERUL: Poftiţi sucurile. Şi nota.

Pleacă către bucătărie

RADU: (către chelner) Mulţumim! (către Iulian) Bă, eu mă piş pe mine.
IULIAN: Bă, coaie, eu zic să fugim acum cât e la bucătărie, că ăsta ne omoară aici!
ZUZU: Eu zic mai bine să-i explicăm care e situaţia şi poate îşi face milă de noi.
RADU: Până vă mai gândiţi voi, eu mă duc să fac un şuşu.

Radu se ridică şi pleacă spre baie.

IULIAN: Tu n-ai văzut ce faţă are? Lu’ ăsta îi crapă guma de la chiloţi şi tot nu-i dă jos.

Din bucătărie se aud oale trântite pe jos şi un strigăt.

CHELNERUL (o.c.): Tu nu auzi? În momentul ăsta te ridici şi pleci!

Zuzu şi Iulian se uită unul către altul.

ZUZU: Bă, hai să fugim acum!
IULIAN: Ce face ăsta la baie? A adormit pe veceu?

Marina, plângând, traversează localul până la ieşire. În urma ei, chelnerul închide uşa.

IULIAN (în şoaptă): Frăţioare, am căcat-o!

Chelnerul se apropie de masa lor. Cei doi beau câte o guriţă din suc şi zâmbesc nepăsători. Chelnerul strânge meticulos farfuriile.

CHELNERUL: Mai beţi?
ZUZU: Nu… mulţumim!

Chelnerul strânge la fel de meticulos şi sticlele de suc, aproape pline, dar lasă ostentativ un cuţit chiar în mijlocul mesei. Duce toate acestea şi dă televizorul mai tare.
Zuzu şi Iulian, panicaţi, se uită la cuţit, apoi unul către celălalt. Chelnerul se întoarce.

CHELNERUL: Drepţi!

Cei doi execută comanda dintr-o mişcare.

CHELNERUL: Plutonier! Cum te cheamă?
IULIAN: Iulian.
CHELNERUL: Greşit.

Îi dă o palmă peste faţă. Radu, care tocmai dădea să iasă din baie, surprinde scena. Îşi face cruce şi se piteşte după uşă.

CHELNERUL: Plutonier! Cum te cheamă?
IULIAN (printre lacrimi): Dar v-am mai spus o dată, nene, că mă cheamă Iulian.
CHELNERUL: Greşit!

Îi mai dă o palmă. Radu de după uşă, strânge din dinţi la lovitura încasată şi îşi face iar cruce.

CHELNERUL: Plutonier! Cum te cheamă?
IULIAN (foarte rar, printre lacrimi): Mă cheamă…

Zuzu râde pe sub mustaţă de palmele încasate de Iulian şi de situaţia în care se află.

IULIAN: Mă cheamă… Ştefănescu… Petru… Iulian.

CHELNERUL: Ai răspuns corrrect, dar greşit.

Îi mai dă o palmă. Zuzu râde pe sub mustaţă. Radu, panicat, strânge din dinţi şi se uită în stânga şi în dreapta după o ieşire.

CHELNERUL: Plutonier! Cum te cheamă?
IULIAN: Mă cheamă… Ştefănescu… Petru… Iulian… şi…

Chelnerul ridică mâna, Iulian închide ochii.

ZUZU: Şi să trăiţi !
IULIAN: Şi să trăiţi !

Chelnerul îşi opreşte mâna în aer.

CHELNERUL: Buuun… Soldat! Cum te cheamă?
ZUZU: Mă cheamă Stegaru Aurelian Zuzu, să trăiţi!
CHELNERUL: Soldat!
ZUZU: Da, să trăiţi!
CHELNERUL: Ce nume cretin e ăsta ?
ZUZU: Nu pot să vă răspund la întrebarea asta, pentru că nici eu nu ştiu. Aşa a vrut tata. Să trăiţi!
CHELNERUL: Plutonier Iulius!
IULIAN: Da să trăiţi!
CHELNERUL: Unde se află mucosu’ ăla mic?
IULIAN: La W.C., să trăiţi!
CHELNERUL: Ce face acolo?
IULIAN (copiindu-l pe Zuzu): Nu pot să vă răspund la întrebarea asta pentru că nici eu nu ştiu. Să trăiţi!

Iulian se uită către Zuzu mândru. O palmă îi izbeşte faţa.

CHELNERUL: Răspuns grrreeeşit!

Zuzu râde pe sub mustaţă.

CHELNERUL: Soldat Aurelius! Răspunde la întrebare!
ZUZU: Mucosu’ ăla mic se află în post la veceu! Face pişu sau caca. Sau le face pe amândouă din moment ce întârzie aşa de mult.

Zuzu se uită la Iulian şi mai mândru.

CHELNERUL: Plutonier Iulius! Ştii să dansezi?
IULIAN: Da, să trăiţi!
CHELNERUL: Soldat Aurelius, ştii?
ZUZU: Da, să trăiţi!
CHELNERUL: Hai, invită-ţi partenerul la dans şi nu vă opriţi până nu mă întorc.

Chelnerul se îndreaptă către baie.

Interior, toaletă, ziua

Radu, care a urmărit toată scena, intră în panică, căutând un loc de scăpare. Intră într-o cabină de W.C. şi se închide acolo. Deasupra lui e o fereastră mică pătrată. La fereastră apare Marina, care bate în geam. Îi face semne lui Radu, care e suit pe vasul de w.c. să deschidă fereastra. Radu încearcă să o deschidă. Îi face semn acesteia că e înţepenită. Se aud bocănituri în uşă.

CHELNERUL (de după uşă): Căcăciosule…

Radu, panicat, trage şi mai tare şi reuşeşte să o deschidă.

CHELNERUL: Căcăciosule… te ascunzi de nenea?

Clanţa se mişcă. Radu se caţără pe fereastră. E ieşit pe jumătate.

CHELNERUL: Căcăciosule… eu zic să te ştergi la funduleţ, că intru…

Chelnerul forţează uşa şi, chiar în momentul în care intră, picioarele lui Radu dispar prin geam.

Interior, acasă la Radu, ziua

Mama lui Radu deschide frigiderul. Scoate un borcan cu dulceaţă. Observă colţul de scrisoare. Trage de el şi, o dată cu el, cofrajul cade şi ouăle se sparg. Scrisoarea abia se mai poate citi: “Mamă, nu am avut bani de cadou,… că m-am… să-ţi fac o felicitare. Vreau… spun că tu eşti cea mai frumoasă mamă de pe pământ şi să mă ierţi pentru toate… cazurile pe care ţi le fac. Te iubesc cel mai mult. Să nu-ţi faci gri… pleca… u… ştiu când mă… întorc…poa… peste… ni. Am plecat cu iuli… şi zuzu… rog… nu plângi…voi… bine… la mulţi ani. Radu”. Mama se aşează pe scaun, dă televizorul din bucătărie mai încet şi strigă:

MAMA LUI RADU: Gigi!
TATĂL LUI RADU (o.c.): Ce s-a mai întâmplat?
MAMA LUI RADU: Răducu o să întârzâie. A plecat la peşte cu Iulian şi cu Zuzu.
TATĂL LUI RADU (o.c.): Lasă, dragă, că e băiat mare. Eu, la vârsta lui…

Exterior, în spatele localului, ziua

Radu iese pe fereastră, ajutat de Marina. Fug în faţa localului, îi văd pe cei doi dansând.
Radu se întoarce mirat către Marina. Încearcă uşa. E închisă. Bate în uşă. Băieţii se întorc. Încă dansând, îi fac semne disperate să caute ajutor.

MARINA: Am eu cheile!

Radu le face semen să se calmeze. Marina bagă cheile în broască, după ce le-a scăpat o dată pe jos. Chiar în momentul când să descuie uşa, apare chelnerul. Radu şi Marina dispar.

Interior, local, ziua

Chelnerul se apropie de cei doi cu o curea în mână. Se aşează la o masă, pune cureaua pe masă. Începe să noteze cu o cariocă într-un carneţel. Cei doi dansează.

CHELNERUL: Aşa… DREPŢI ! Soldat Aurelius !
ZUZU: Da, să trăiţi!
CHELNERUL: Ai păpat bine? Aşaaa… A fost bun? Aşaaa… Soldat! Câte perişoare ai păpat tu?
ZUZU: Două perişoare. Să trăiţi!
CHELNERUL: Aşaaa… Şi câţi mititei?
ZUZU: Trei mititei. Să trăiţi!
CHELNERUL: Aşaaa…

Îşi notează în carneţel.

CHELNERUL: La care se mai adaugă pâinea… muştarul… Aşaaa… în total, trei şi cu cinci, şi cu încă cinci, plus… în total douăzeci şi unu. Aşaaa… Plutonier Iulius!
IULIAN: Da, să trăiţi!
CHELNERUL: Aud!
IULIAN: Patru perişoare şi trei mititei. Să trăiţi!
CHELNERUL: Greşit. Patru perişoare şi cinci mititei. Pentru că ai minţit, Plutonier, îţi voi trece şi consumaţia căcăciosului. Aşaaa… Patru şi cu cinci plus două şi cu trei, la care se mai adaugă pâine, muştar şi… Plutonier… Iulius… în total… ai de plătit cinzeci şi trei.

Pune punct în carneţel.

CHELNERUL: Aşaaa… acestea fiind spuse, care iese-n faţă?

Băieţii se uită unul către celălalt. De la televizor se aud departajări de la unsprezece metri.

Exterior, pe şosea, ziua

Radu şi Marina fug pe şosea şi fac semne la maşinile care trec. După un timp, apare camionul cu care au mers băieţii. Radu îi face semn; la radio se aude Gol.
CRAINIC RADIO (V.O.): Gooooooolllll!

Interior, local, ziua

Strigătul de durere al lui Iulian îl face pe Zuzu să strângă din dinţi. Iulian stă aplecat peste masă şi aşteaptă o nouă lovitură.

CHELNERUL: Fii puternic, Plutonier! Nu mai sunt decât două.

Chelnerul ridică cureaua, la televizor se aude GOL pentru echipa adversă.
CRAINIC TV (V.O.): Ce meci! Ce meci!

Exterior, pe şosea, ziua

Radu, Marina şi Şoferul fug pe şosea. În spate se vede camionul. Marina se împiedică. Cei doi se opresc şi o ridică.

Interior, local, ziua

Iulian îşi freacă fundul. Zuzu e lungit pe masă. De la televizor se aude ultimul şut pe poartă.
Toţi trei se uită către televizor. Chelnerul ţine cureaua sus.

CRAINIC TV (v.o.): Ratare, şi pierdem acest meci.

Chiar în momentul aplicării corecţiei, geamul localului se sparge. În local se vede doar Radu.

CHELNERUL: Aşaaa, a apărut căcăciosu’.

Ridică cureaua să-l lovească; apare şoferul. Îi dă un pumn chelnerului. Acesta se dezechilibrează şi cade cu faţa către Şofer. Şoferul se apleacă să-i mai dea un pumn, dar rămâne cu el în aer. Pauză lungă. Ia de pe masă carioca dintre foile carneţelului şi îi desenează chelnerului două mustăţi. Pauză.

ŞOFERUL: Băieţi, ia ieşiţi voi afară, că eu am puţină treabă cu domnul Marinică.

Toţi dau să iasă afară. Iulian şi Zuzu se opresc în faţa uşii, se întorc şi încep în grabă să devasteze localul. Ies afară.

ŞOFERUL: Aşaaa… Ei, tovarăşu Marinică, cam cât e scoru’?
CHELNERUL: Cu tot cu lovituri libere… nouă la opt?
ŞOFERUL: Corrrect, dar greşit!

Interior, în maşină, ziua

Soferului i se văd pe volan monturile de la mâini zdrelite. Zâmbeşte.

ŞOFERUL: Mă, băieţi! Da’ voi unde vreţi să mergeţi?

Pe şosea, Marina le face cu mâna.

Exterior, plajă, la mare, ziua

Radu, Iulian, Zuzu şi Marina fac baie în mare. Se joacă. Ies din mare. Se aşează toţi trei în fund, pe nisip. Radu scoate un pachet de ţigări, încep să fumeze toţi. Se aude un tren. Toţi întorc capul să vadă de unde vine sunetul. Se vede un tren care se îndepărtează, apoi îi vedem pe cei trei băieţi, aşezaţi cu fundul pe dalele de beton ale râului, cum se uită după tren. Pe malul celălalt al râului apare o fată care seamană perfect cu Marina. E însoţită de încă două fete. Toate îi observă pe băieţi. Îşi dau jos hainele.Rămân în costume de baie. Se bagă în apă. Băieţii se uită unul către celălalt. Zâmbesc.

TOŢI TREI: Bombăăă…

Sar în apă.

Interior, acasă la Radu, ziua

Roll credits

O vedem pe mama lui Radu care reciteşte scrisoarea. Duce mâna la inimă şi se aude un strigăt.

MAMA LUI RADU: Raaaduu!!!

FADE out