Vai, e criză! Vai, ce criză! A naibii criză, „l-a suspendatără!” (ca să nu lipsească din retorica uzuală şi modelul Caragiale). Cred, vă cred, e evident prin probe palpabile: a scăzut leul, bugetul s-a bălăbănit, apoi s-a bâlbâit pân’ aproape de mărţişor. Dar şi când s-a votat, ce spectacol! Sute de gherţoi şi madame înghesuindu-se la pupitrul amendamentelor, să mai ceară cîteva sute de milioane pentru bisericuţa, drăguţa, de la ei din sat, de la ei din circumscripţie, de la ei din bătătură, din cartier, pe stînga, lângă pompa de benzină... De parcă numai condiţia de epitrop cu zugrăveală pe perete ar fi putut scoate şi parlamentarul, dar şi România, de sub ameninţarea crizei... De sus, din tării, Bunul Dumnezeu îi privea indulgent, dar şi uşor preocupat, iar Sfîntul Petru, la fel de amator de transmisii în direct ca şi noi, ăştia de jos, murmura cu ironie blândă în barbă, suficient de ...

Marie Nimier, La nouvelle pornographie, Paris, Gallimard, 2000 Nici măcar libertatea de a fi pornografic nu mai e ce-a fost! Pînă şi deliciul acesta se însiropează ca o peltea! Şi atunci, la ce bun să te prefaci curajos/curajoasă? Noua bucătărie e o simplificare a ceea ce e „la haute cuisine”, o revoluţie culinară pornită în anul 1972. Obiectivul acestui curent e de a se detaşa de tot ceea ce era complicat înainte, greu de digerat, simplitatea fiind de acum primordială. Aici, important e să stimuleze toate cele cinci simţuri, dar mai ales văzul. De aceea, masa e servită în porţii mici, dar elegante. Dar ce legătura are bucătăria cu cartea Mariei Nimier, La nouvelle pornographie? Faptul că personajul principal, o scriitoare, îşi propune să scrie o carte cu temă pornografică, dar una care ar putea fi echivalentul acestei noi bucătării, în materie de sex. Elanul cu care începe cartea e însă, în scurt timp, ...

Paco Ignacio Taibo II, Subcomandante Marcos, Morţii Incomozi, Humanitas, 2009 Ce mămăliga mă-sii de carte e asta? E un poliţist politic? E o satiră, un soi de parafrază colorat mexicană, la Sufletele moarte ale lui Gogol, fără zăpadă, Cicicov şi troică? E un experiment? Dacă da, experimentează ce? Un sufle de Kill Bill cu topping de mocudrama? Şi, vorba poetului, „who the fuck is Subcomandante Marcos, autor şi personaj totodată? Iată tot atîtea pricini enervante ca să căutaţi şi să citiţi (fie şi-n tren, fie şi-n, mai ales, metrou ori autobuzul de navetă) cărţulia asta. Poate imi răspundeţi măcar la una, două dintre întrebările de mai sus, plus că, inevitabil, ca s-o faceţi va trebui mai întîi să vă controlaţi hohotele de rîs şi mîrîielile rînjite. Pe scurt, e o carte în care doi detectivi, unul de oraş şi unul din zona rebelilor zapatişti, investighează fiecare cîte-o crimă. Iar crimele ajung să-şi răspundă, ...