Sînt tineri şi talentaţi. S-au lansat deja ca prozatori. Dar au demonstrat că pot scrie la fel de bine şi pentru scenă. Nu-i ştia, în această postură creatoare, mai nimeni. Se ştiau mai ales ei între ei. dramatIS şi-a propus să-i arate şi altora. Să le sporească vizibilitatea. Textele lor au mai făcut un pas către desprinderea din pagina de literatură.” Aşa-i promovează criticul Oltiţa Cîntec pe cei trei autori din Tîrgul Ieşilor – Dan Lungu, Cătălin Mihuleac şi Lucian Dan Teodorovici – cuprinşi în Antologia dramatIS, în încheierea prefeţei la volumul apărut în 2008 la Cartea Românească. Da, vizibilitatea celor trei e într-adevăr sporită. Dar cît de bine pot ei scrie pentru scenă? Hmm... hai să mai lucrăm puţin, băieţi! Plutind pe comunism Cu un titlu maimult sau mai puţin pastişant faţă de numele celebrului roman al lui Mircea Eliade, textul lui Dan Lungu, „Nuntă la parter”, e cel care deschide ...

Cum e când nu mai vezi pe cineva de aproape un sfert de secol? Hai să spunem 24 de ani? Surprinzător şi revoltător în acelaşi timp. Go Away White este acel ceva ce a lipsit în toţi aceşti ani, iar când a apărut a fost un şoc. Ultimul produs discografic al celor de la BAUHAUS ieşit pe 4 martie 2008 la propria lor casă de discuri - Bauhaus Music - este mai mult decât s-ar fi aşteptat oricine dintre cei ce au crescut cu părinţii gothic rock-ului. Nimeni nu credea că după, aparent, ultimul album din 1983, Burning From The Inside (© Beggars Banquet) şi rupturile puternice din interiorul trupei aceştia se vor reuni. Să ne aducem puţin aminte că au avut o perioadă extrem de scurtă (1979-1983) cu line-up-ul iniţial: Peter Murphy (voce), Daniel Ash (chitară), David Jay (chitară bass) şi Kevin Haskins (tobe). Dar, chiar şi aşa, au reuşit ...

Dacă unii critici îi consideră pe cei de la Coldpay în cădere liberă spre comercial, în timp ce alţii nu au considerat‑o niciodată mai mult decât o trupă comercială de britpop, eu o văd ca pe o formaţie aflată în obişnuitul punct de declin calitativ, firesc după un succes fulminant, obţinut cu primul album (Parachutes) şi menţinut cu următoarele două, sclipitoare şi ele. Al patrulea album, lansat în iunie 2008, are două-trei melodii devenite hituri şi încă şapte cântece mai mult „de umplutură”; producătorul albumului atrage atenţia asupra calităţii textelor; dar nu asta face valoros un album muzical. Life In Technicolor este o melodie plăcută, veselă, fără versuri(!), care creează atmosferă prin instrumentul oriental, dominant. Cemeteries Of London vine cu un background instrumental complex şi alert, de un lirism aparte, dar care scade în valoare din cauza refrenului: oricâtă vitalitate ar încerca să exprime, cântecul ar trebui să se deosebească de ...

Există un motiv pentru care ar trebui să se interzică ecranizarea cărţilor bune: evident că filmul, oricât de reuşit, nu se va ridica niciodată la nivelul ficţiunii scrise. De ce, întrebaţi? Simplu: pentru că, întotdeauna, fanteziile trăite vor dezamăgi crunt. Pentru că niciodată modelele create de propria noastră imaginaţie nu-şi vor găsi corespondent exact în realitate (creată de alţii), aşa că vom trece, inevitabil, prin aceeaşi experienţă tristă a dezamăgirii. Concluzia: cu excepţia celor 1% din fanii cărţii care au avut norocul să-şi imagineze acelaşi lucru ca şi creatorii filmului, restul de 99% vor fi... exact, dezamăgiţi (repetiţie necesară pentru a sublinia ideea principală)! În atare condiţii, e normal ca filmul să primească cronici negative de la cei care au citit romanul. Dar ce te faci când şi un privitor care nu ştie că se uită la o ecranizare pleacă din sala de cinematograf cu un gust amar, ba, faţă ...

Eram la Alba Iulia, la Festivalul „Poveşti pentru Copii şi Oameni Mari”. Cu Radu Nica mă întâlneam zilnic la spectacole, căci amândoi vroiam să vedem cât mai mult şi cât mai de aproape. Povesteam, schimbam opinii şi, fără să o spunem cu voce tare, simţeam amândoi că urmează un interviu. L-am făcut, deşi cred că aerul relaxat din festival ne-a molipsit şi pe noi. Aşa că ne-a ieşit un fel de discuţie cu de toate, de la idei despre public şi teatru, în general, la concluzii despre cum a fost primit, în festival, spectacolul său, Hamlet. RT: Ce înseamnă un festival de teatru într-un oraş fără teatru? RN: Festivalul ăsta poartă o responsabilitate mare de tot, fiind singurul mobil prin care teatrul îşi face loc în comunitatea din Alba Iulia. Adică poartă o responsabilitate prin producţiile pe care le aduce. De ce? Pentru că publicul din Alba nu are ocazia de a ...

Scenografa Judit Dobre Kóthay nu are nevoie de nici o prezentare. Totuşi, sunt câteva elemente esenţiale care merită menţionate. Este absolventă a Institutului de Arte Plastice, Fa­cultatea de Arte decorative şi design, secţia scenografie. În ţară a lucrat în teatrele din Sibiu, Ploieşti, Târgu Mureş, Cluj, Satu Mare, Craiova sau Bucureşti, iar proiectele din străinătate au inclus Limoges (Franţa), Budapesta şi Debrecen (Ungaria), Subotiţa (Iugoslavia). Poate fi numită scenograful fetiş al lui Bocsárdi Laszlo. În prezent, pe lângă spectacolele la care lucrează, este lector universitar drd. la Facul­tatea de Teatru, Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş. - Când şi cum s-a produs întâlnirea cu scenografia? - Mi-am dat seama, copil fiind, că locul meu nu este pe scenă, deşi mi-aş fi dorit să joc. Şi la şcoală, eram înnebunită să joc, dar am avut revelaţia că eu nu sunt bună pentru acea meserie. Mă uitam la colegii mei, care erau mai adevăraţi, ...

Prima oprire: Alba Iulia. Feriţi linia! Înainte de încheierea Festivalului de Teatru Poveşti pentru copii şi oameni mari, grupul Dramaturgia cotidianului şi-a făcut simţită prezenţa în Alba Iulia prin ale sale X-Days, între 9 şi 12 octombrie 2008. Prima diseminare a taberei de dramaturgie a însemnat patru zile de spectacole lectură şi vizionări de materiale video realizate de studenţi ai Facultăţii de Teatru şi Televiziune din Cluj, sub supravegherea strictă a “mai marilor”, prof.univ.dr. Miruna Runcan, conf. univ. dr. Cristian Buricea-Mlinarcic şi asist. univ.drd. Raluca Sas Marinescu. Nu ne-am jucat noi între noi, ci ni s-au alăturat şi studenţi ai Universităţii de Artă Teatrală din Târgu Mureş. Publicul a fost şi el în conformitate cu tema noastră, generaţia X-Men&Women. La Liceul “Horea, Cloşca şi Crişan”, elevii spectatori au fost deschişi şi interesaţi de “subiecţii” filmuleţelor, dar şi de noua dramaturgie ce încearcă să-şi facă loc pe scenele teatrelor. Soap Opera (Cristiana ...