Scurtă recapitulare Vă mai amintiţi? Programul de cercetare şi creaţie în Dramatugia Cotidianului, iniţiat şi coordonat de Centrul de cercetare şi creaţie teatrală „Vlad Mugur" al Facultăţii de Teatru şi Televiziune din Cluj, ajuns în al cincilea an de viaţă, combină cercetarea antropologică, jurnalismul, artele video şi, fireşte, scriitura dramaturgică cuprinsă în titlu. După începuturile de la Băiuţ-Maramureş şi Baia Mare, grupul nostru a poposit doi ani la Târgu Jiu. Anul acesta, continuînd tema de anul trecut, Generaţia X-Men & Women, peisajul s-a schimbat din nou. Între Târgu Mureş şi Cluj sunt aproximativ 100 de kilometri. Târgu Mureş, dacă n-aţi fost niciodată acolo, e un oraş central european tipic, cu ştaif, bogat în verdeaţă şi cîrciumioare elegante, cu un teatru superb, transformat cîndva de Ceauşescu, din raţiuni pur naţionaliste, în... Teatru Naţional. Şi transformat de unii contemporani într-un fel de vas-fantomă. Nu numai ca o reacţie la această prezenţă masivă şi totuşi...disparentă, ...

N.R.: În numărul 3-2008 al Man.In.Fest, ne-am început călătoria dedicată relaţiei tensionate dintre tineri şi religie cu o secţiune referitoare la spectacolul lui Andrei Şerban Spovedanie la Tanacu. Subiectul, ţinînd în mod  nemijlocit de aria de preocupări a Programului de cercetare şi creaţie în Dramaturgia cotidianului, care reuneşte în el majoritatea redactorilor Man.In.Fest, era, pentru noi, de neocolit. Întregul dosar tematic începea cu o scurtă scanare a reacţiilor provocate de spectacol şi apărute pe Internet (altminteri enorme), plecând de la anonimi şi sfîrşind cu citate din cronicile profesioniste. Ne facem datoria de onoare de a publica mai jos reacţia criticului de teatru Cristina Modreanu, selecţioner al Festivalului Naţional de Teatru, la anumite afirmaţii apărute în secţiunea dedicată spectacolului. (RED.) Am citit cu interes în numărul precedent al revistei Man.In.Fest dosarul despre ti­neri şi religie, alcătuit de redacţie ca prelungire a co­mentariilor pe marginea spectacolului „Spovedanie la Tanacu", în regia lui An­drei ...

Skate-shoes în picioare, de preferinţă Osiris, Dc sau Circa. Şepci de baseball, pierce-uri, tricouri cu dungi orizontale, buline, steluţe colorate, tricouri cu imprimeuri din paiete, cu mesaje funny, cu strigăte de revoltă împotriva sistemului, sau cu bancuri de agăţat fete; jeanşi cu sclipici sau strasuri, cercei cu marijuana, genţi cu marijuana... Peisajul adolescentin e pestriţ, şi nu ai cum să nu te pierzi (cel puţin pentru cateva clipe!) în nebuloasa de genuri înfăţişate zilnic pe stradă, întrebându-te (poate, cu aceeaşi inocenţă de copil aflat la vârsta „marilor" descoperiri legate de diferenţa dintre sexe): eu din ce culoare a „curcubeului" fac parte? În funcţie de preocupările tinerilor, fiecare aderă la un stil de a se îmbrăca ori de a relaţiona, de cele mai multe ori în concordanţă cu muzica pe care o ascultă (sau nu! căci am întâlnit şi exemple în acest sens...); stil prin care se identifică şi pe care îl ...

Se spune că Stendhal, înainte să înceapă să scrie ceva care avea un caracter mai „romantic", citea codul juridic, unde, credea el, găsea tonul potrivit. Dacă ar fi să găseşti vocea potrivită pentru a scrie despre biserica Noua Generaţie, ar fi de preferat ca ea să treacă printr-o staţie, printr-un megafon de felul celor de pe maşinile care trec prin oraş şi anunţă că a venit circul. O cultură al cărei crez e showbizul, cum e cea americană, nu poate să dea mai departe decât tot un spectacol. Chiar dacă e vorba de fapt despre...religie? Nu contează, cu atât mai mult, e ceva „nou" care o să prindă. Şi, preferabil, o să întoarcă suma investită. Căci, oricât ne-am ascunde, orice nouă apariţie pe „scena" credinţei trebuie să aducă şi un profit cuiva. Se investeşte prima dată, iar apoi se recuperează. Noua Generaţie e o biserică in­de­pen­dentă, neoprotestantă, înfiinţată acum şase ani la ...

Ne întoarcem, după o experienţă parţială la Cluj, la studenţii de la Teologie Ortodoxă şi vorbim, pe rând, cu doi dintre ei, încercând să aflăm câte ceva despre această "normalitate" a studenţilor teologi. Până unde merge ea, dacă include sau nu ceva ce nu e "normal", în sensul de "comun": adică vocaţie. Sau, poate, nici nu trebuie să includă pentru ca  mecanismul să funcţioneze. Fie că e vorba de curiozitate intelectuală (transformată poate şi într-o mică obsesie), fie că familia a avut un cuvânt greu de spus în alegerea unui drum (pentru că "dă" bine şi mai ies şi bani) sau că au planuri mari, să salveze suflete, cei doi tineri oferă două imagini diferite asupra pregătirii pentru preoţie - aşa cum este ea făcută individual, în fiecare dintre ei, dar şi de către instituţia de învăţământ în care studiază. Îmi părea uneori că E. şi A. (amândoi studiază la Alba ...

Vânătoarea de subiecţi: Dramaturgia Cotidianului 2008, august, Târgu Mureş. Subiectul ţintă: oameni relaxaţi, cât mai relaxaţi, extrem de relaxaţi...în ceea ce priveşte  unul dintre cele mai tabu subiecte  ale ameţitoarei şi încă oarbei noastre ţărişoare: iarba. Cine, cât, cu cine, cum şi, mai ales, cu ce idee de produs cultural asociază tinerii mutanţi ai Generaţiei X-Men & Women consumul de droguri. Nu orice fel de droguri căci, dacă ar fi fost să scot o declaraţie, măcar la fel de consistentă ca aceasta, de la un heroinoman sau cocainoman, în Târgu Mureş, poate ar fi trebuit să mă fi mutat acolo cu tot cu „familia", pentru câţiva ani. Dar chiar şi aşa, după patru zile de dat telefoane în diverse părţi, tot am rămas cu impresia că oraşul e mort şi ar cam fi timpul să-mi schimb ţinta. După lungi zile de bătut la uşi închise şi multe piste moarte, am ...

Viaţa de tînăr politician nu e uşoară. Pe lîngă activitatea de partid, intensificată în perioada campaniilor electorale (deci, foarte des în ultima vreme) trebuie să te mai ocupi şi de profesie,... şi de firmă. Cel puţin, aşa fac doi tineri democrat-liberali din Târgu-Mureş, Radu Todoran, prim-vicepreşedinte al organizaţiei judeţene de tineret a PD-L, şi Ciprian Todea, preşedintele aceleiaşi. Cei doi au fost colegi de bancă în şcoala generală, de echipă, pe cînd jucau volei, şi de facultate (medicină). Sînt născuţi la patru zile diferenţă unul de celălalt. Încă au 25 de ani. La vîrsta asta, sînt colegi de partid, dar şi parteneri de afaceri: şi-au deschis o firmă profesionistă de curăţenie. „Avem o viaţă atît de activă încît şi-n timpul liber facem ceva", spune Ciprian, încîntat la culme. Le e greu, că îi întreabă subalternii curăţători: „cum puteţi să faceţi atîtea şi să nu patinaţi?" Problemă existenţială: cine ia deciziile? Păi, spun ...