Pagina pricipală - www.maninfest.ro

Reversul monedei

Articolul lui Bogdan Ghiu Reversul monedei: specializarea la export şi ocolirea artistică a prezentului invită la mai multe tipuri de întrebări, în cel puţin trei direcţii. (1) Este povestea de domeniul exclusiv al artei? Şi chiar şi aşa fiind, putem despărţi povestea „artistică" de judecata morală? Şi încă: este arta de domeniul exclusiv al artei? (2) Dacă vorbim de trecut rezultă cu necesitate că ocolim prezentul? Ori şi mai clar: nu include prezentul, ca definiţie, dar şi ca datorie morală, vizitarea continuă a trecutului? (3) Vorbim despre un trend care se manifestă la suprafaţă ca „specializare la export", sau despre un fenomen ale cărui rădăcini mai adânci trebuie investigate? Nu am să răspund aici pe rând, ci într-o relativă dezordine la cele trei direcţii de întrebări, pentru că răspunsurile sunt necesar intersectate. Comunismul, ca şi orice altă experienţă umană colectivă, nu poate fi înrămat decât într-un cadru ...

Adaptare a sentimentelor post apocaliptice

„Another day to live through. Better get started." Şocant? Chiar deloc. Sunt cuvinte pe care nu de puţine ori ne trezim că le rostim. Cu toate acestea, care e farmecul pe care îl capătă cuvintele care deschid filmul The Last Man on Earth? Prima ecranizare, în 1964, a romanului lui Richard Matheson I am Legend avea în rolul principal o legendă a filmului horror, remarcat pentru vocea sa aparte şi atitudinea serio-comică (ce nu te inspira nici la rîs, da' nici la plâns): nimeni altul decât actorul fetiş a lui Tim Burton. Nu, nu Johnny Deep, cel şi mai fetiş... cel mort: Vincent Price. „Freaks! All of you. Freaks! Mutations! I am a man! I am the last... man." De altfel, această primă ecranizare e cît se poate de slabă. Ne mirăm azi cum e posibil ca un asemenea produs să fi „mulţumit" publicul, aşa cum şi cei de ...

Goethe în uzină

Teatrul Naţional Radu Stanca Sibiu: Faust de Goethe. Dramatizarea şi regia: Silviu Purcărete. Decoruri şi light design: Helmut Stürmer. Costumele: Lia Manţoc. Muzica originală: Vasile Şirli. Orchestraţia: Doru Apreotesei. Filmări şi montaj video: Andu Dumitrescu. Asistent de scenografie: Daniel Răduţă. Corepetitor: Gheorghe Stoica. Coordonator proiect: Cristian Stanca. Cu: Ilie Gheorghe şi Ofelia Popii (în rolurile principale). În proiect sunt implicaţi actorii Teatrului Naţional "Radu Stanca" Sibiu, studenţii Secţiei de Actorie a Facultăţii de Litere şi Arte din cadrul Universităţii "Lucian Blaga", muzicieni şi copii. „Imi plac textele asupra cărora timpul a lucrat" declarǎ Silviu Purcǎrete, dar prin asta e puţin probabil ca regizorul sǎ vrea sǎ spunǎ cǎ numai timpul e cel care trebuie sǎ lucreze asupra unui text; De ce a stârnit atâta vâlvǎ aceastǎ reprezentaţie a poemului dramatic semnat de J.W. Goethe? Simplu: o datǎ, pentru cǎ spaţiul de joc ...

Rock'n'Roll. The Show

"Mother do you think they'll drop the bomb? Mother do you think they'll like this song? Mother do you think they'll try to break my balls? Mother should I build the wall? Mother should I run for president? Mother should I trust the government? Mother will they put me in the firing line? Mother am I really dying?" Pink Floyd - ‘Mother', în albumul The Wall, 1979 OK, vă mai amintiţi? Mulţi dintre noi nu am trăit suficient (din fericire) în comunism ca să simţim exact cum a fost. Dar imaginaţi-vă că nu ai voie să asculţi muzică rock (nu numai atât, cred că ştiţi ce a făcut cenzura). Dacă nu, imaginaţi-vă librăriile goale, piesele de teatru, cele care ajungeau să fie jucate, doar cu vorbele care aveau voie să fie spuse şi care nu lezau sistemul, pâinea pe cartelă (şi, Doamne fereşte să fi mâncat mai ...

Meandrele sai’s’optismului estic

Jirous nu vrea să-şi taie părul. Securistul se înfurie. Se încing spiritele, şi se termină cu arestarea lui Jirous. Dar de ce se înfurie securistul? De ce-l supără părul lung? Securistul se înfurie de frică. Indiferenţa îl îngrozeşte. Lui Jirous i se rupe. Atât de indiferent, încât nu vrea să-şi taie părul. Securistului nu îi e frică de dizidenţi! îi iubesc pe dizidenţi, aşa cum Inchizitorii îi iubesc pe eretici. Ereticii dădeau un sens apărătorilor credinţei. Havel îi scrie o scrisoare lui Husàk. Nu contează că-i scrisoare de dragoste sau scrisoare de protest. Înseamnă că ei joacă acelaşi joc.  Populaţia joacă  în felul ei, acceptând să fie mituită cu locuri la universitate, ori cu un autobuz să-i ducă la serviciu... pe de altă parte, nu spun ce gândesc şi se tund astfel încât să nu fie suspecţi. Plasticilor li se rupe. Ei nu pot fi mituiţi. Ei vin de ...

Birds Without Wings

Louis de Bernières, Birds Without Wings, London-New yoek,  Secker & Warburg, 2004 Louis de Bernières nu e un romancier francez, gurile rele susţin chiar că avem de-a face cu un pseudonim:. Posesorul lui s-a născut la Londra şi, în coada de cometă a unei anume tradiţii anglosaxone, şi-a ales mai întîi o carieră militară, pentru ca ulterior să facă studii clasice şi să se dedice, treptat dar definitiv, literaturii. A avut un destin mai degrabă picaresc înainte de debutul său tîrziu, la treizeci şi şase de ani, cu romanul The War of Don Emmanuel's Nether Parts, despre care specialiştii spun că era puternic influenţat de realismul magic sudamerican. Consacrarea completă i-a sosit abia în 1994 (dacă stai bine să te gîndeşti nici nu e aşa tîrziu în raport cu prima carte), cînd Captain Corelli's Mandolin, o urieşenie de roman fluviu, cu bază istorică foarte bine documentată (al doilea război mondial în ...

THERE ARE NO CLEAN GETAWAYS…

NO COUNTRY FOR OLD MEN (2007), Regia si scenariul: Ethan şi Joel Coen. Distribuţia: Tommy Lee Jones, Javier Bardem, Josh Brolin, Kelly Mcdonald West Side Texas, anii '80. Llewelyn Moss (Josh Brolin) găseşte în mijlocul pustietăţii o urmă de sânge. Mai târziu, descoperă şi sursa ei: mai multe camioane parcate, cadavre de mexicani şi o servietă cu două milioane de dolari, mai pe scurt, o afacere cu droguri încheiată cât se poate de prost. Se hotărăşte să păstreze banii, ceea ce îl pune pe urmele lui pe un criminal în serie, psihopatul Anton Chigurh (Javier Bardem). Şi aici începe cursa (demnă de episoadele cu Tom şi Jerry, cu deosebirea că, în cazul de faţă, se moare pe capete). Şeriful (Tommy Lee Jones) nu face altceva decât să cureţe „mizeria" făcută de cei doi şi să le anticipeze mişcările. Pelicula ar avea toate ingredientele pentru un film de acţiune cu Chuck Norris sau Steven Seagal. ...

  • Pg. 2 din 2
  • <
  • 1
  • 2

Cel mai nou număr Man.In.Fest

  • Revista Man.In.Fest - Nr. 3/2009

Parteneri