Să-l căutăm pe Dumnezeu. Pe Google. Omniprezentul trebuie că face act de prezenţă şi pe net. Prima pagină - Wikipedia. Sărim peste. Au contract cu motorul de căutare. De fapt, Wikipedia începe să aibă veleităţi demiurgice şi ar trebui oprită până nu cucereşte lumea, dar despre asta altă dată. Rezultatul nr. 2 - www.god.com. Un site altruist până peste poate, care oferă gratuit cărţi despre, evident, God. Deşi se pretind ecumenici, notiţa din josul paginii, „Copyright © 2008 Evangelical Media Group" ne indică oareşcum încotro bate propaganda. Şi bate bine, căci locul 2 la o asemenea căutare costă mult. Deşi nu e ceea ce căutăm, adică un Dumnezeu autentic, care nu vrea nimic de la noi, situl răspunde unor întrebări pe care, ne asigură ei, ni le punem cu toţii: „Does God exist?,  Is there a heaven and hell?,  If so, how does one go to heaven?,  Why are there so many ...

Dintotdeauna mi-am dorit să fiu gangster (J'ai toujours reve d'etre un gangster) a avut parte de efecte „speciale" la prima proiecţie din cadrul competiţiei. Cînd era filmul mai în toi, chiar pe unul dintre cele mai bune segmente ale lui, un mic accident l-a oprit... de două ori. Cu toate acestea, publicul, deja prins de poveştile ciudate, nu a renunţat la vizionare. Deci, o bilă albă pentru film. Pelicula francezului Samuel Ben­­chetrit, recunoscut de juriile in­ter­naţionale atît pentru scurtmetraje, cît şi pentru primul său lungmetraj, Janis şi John, este o comedie plăcută, în buna tradiţie franţuzească,filmată în alb şi negru şi împărţită în patru capitole şi un epilog (care e cireaşa de pe tort a peliculei). Cele patru micro-comedii de situaţie, legate prin fire delicate, i-au adus lui Benchetrit şi un premiu pentru sce­nariu la Sundance Film Festival şi o nominalizare la marele premiu în ace­eaşi competiţie. Episoadele filmului urmăresc ac­tu­ali şi foşti ...