OFFSET (2006, 110min) Regia: Didi Danquart Scenariu: Didi Danquart, Cristi Puiu Co-producţie: Germania, România, Franţa, Elveţia Premii: Festivalul de film de la Berlin, 2007 Festivalul de film de la Roma, 2006 Am aşteptat TIFF-ul cu sufletul la gură anul acesta, în speranţa că nu o să mă prindă într-o perioadă încărcată şi că o să ies din sala de cinema doar pentru a merge până după colţ, sau peste drum, să îmi iau ceva de mâncare. GREŞEALĂ! Examenele au venit unele peste altele, unele s-au şi suprapus (studenţii ăştia care nu se mulţumesc cu o singură facultate!), şi tot ce mi-a rămas a fost să îmi iau programul festivalului în braţe şi să „tranşez" filmele (după sonoritatea titlului) în „filme care trebuie văzute" şi „filme cu care nu merită să-ti baţi capul". Recunosc că le-am pierdut până la urmă pe toate astea. În afară de unul, la care am avut invitaţie tocmai la premieră, ...

...spune un personaj al filmului, un fel de angajatul-firmei-de-mulţi-ani-şi-punker-în-week- end. Însă Gondry ştie. Cunoscut pentru clipurile sale halucinante şi inventive făcute pentru Bjork, Beck, The White Stripes, The Rolling Stones, Radiohead, Paul McCartney, Michel Gondry regizează un film care merge pe aceeaşi linie. Inventează, adaugă, trece de la real la imaginar, vata devine nor, celofanul e apă, crenguţele sunt pădurea. b„Un,dos,tres,cuatro" - totul începe cu studio-ul cu camere de filmat din carton al unei emisiuni (Stéphane TV), unde un tânăr bate la tobe, explică ce este visul printr-o reţetă culinară. Trece în faţa unui blue screen unde începe magia. Stéphane este tânărul jumătate francez (mama), jumătate mexican (tata), după a cărui moarte vine în Franţa. Diferit în vreun fel? Da - de mic are probleme în a diferenţia visul de viaţa reală. „The brain is fantastic!" Ce găseşte la locul de muncă? Prezintă şefului ceea ce numeşte „Disasterology": fi- ecare lună are ...

“10 Canoes” Să zicem că azi „Clouds Are Made In Factories” (sau by factories - mai bine zis). Să zicem că a fost o perioadă când nu existau “factories”. Atunci cine făcea norii? „Once upon a time, in a land far, far away...” Un început. Un narator care râde de tine. Spune o poveste despre zece aborigeni care merg la vânătoare de gâşte. Şi cel mai bătrân spune o alta. Aceiaşi actori şi în prima dintre poveşti, şi în a doua. Cum diferenţiem cele două planuri? Cea mai veche dintre poveşti va fi redată color, cea mai apropiată în timp, în alb-negru. Iar scenele în care se vânează gâşte şi ouăle lor, în alb negru. Poate ca tribut fotografiilor făcute de Dr. Donald Thomson Credits: inspired by the photos made by Dr Donald Thomson. Info: un faimos antropolog, care în anii 1930 a ajuns pe teritoriile Arnhem Land, unde a petrecut mult timp cu ...

Cred că faptul că Uwe Boll s-a hotărât să regizeze un film „bazat" pe jocul Postal, a cărui primă scenă speculează parodic pe marginile momentului imediat premergător prăbuşirii primului avion în World Trade Center (trailer-ul circulă deja pe www.youtube.com) a enervat mai puţină lume decât acest film al lui Gus Van Sant. Ca să parafrazez o glumă dintr-un desen animat: „Cât timp trebuie să treacă pentru ca să putem glumi pe seama unei catastrofe de genul ăsta?" întreabă un personaj. „Minim douăzeci de ani!" răspunde altul). Interesant că lui Uwe Boll (un om faţă de care, ca regizor, ca spectator şi ca om pasionat de pop-culture n-am decât cel mai crunt dispreţ) i se iartă o glumă (de prost gust, dar reuşită) despre teroriştii din avion; iar lui Gus Van Sant i se impută cu ferocitate o meditaţie plină de sinceritate şi amărăciune despre ultimele clipe ale unui om talentat, ...

Inland Empire Arta cinematografică e una dintre cele mai onirice cu putinţă. Nu atît prin conţinuturile sale (deşi probabil că Buñuel, ca să dau un singur nume mare, m-ar contrazice aprig), cît prin tipul de trăire în care îl scufundă pe spectator. Oarecum aceeaşi ca în vis: spectatorul vede personaje şi situaţii, le „trăieşte" ca şi cum ar fi ale lui. Iar, la sfîrşit, se trezeşte. Reţineţi: se trezeşte! Fără îndoială, domnul David Lynch face şi el parte din galeria „oniriştilor" cinematografici. Şi îşi merită cu prisosinţă acest loc. Şi ce să facă un onirist dacă nu încă una „de-ale lui"? A mai pus de-un vis. Se numeşte Inland Empire, tradus la noi ca Imperiul minţii. Splendidul titlu original a fost cu uşurinţă „demetaforizat" în traducerea românească. Ca atare, nici o surpriză nu-l mai aşteaptă pe spectator - cu condiţia să bănuiască, totuşi, cît de cît, cam cum ar putea arăta un ...

Inland Empire 47. LB. Nikko. Nikki. Maimuţa ţipă ca în filmele horror. Cine e ea? (actriţa, nu maimuţa...) Cîine - iepuri - circ. Fantoma. Camera obscură. Dorothy Lamor. Poveşti populare ale ţiganilor polonezi. Cine e ea? Prostituate din Europa centrală. Cam astea ar fi elementele. Bricolaţi băieţi, numai bricolaţi!... Şi poate vă iese, pînă la final, măcar jumătate din story-ul pus la cale de David Lynch în Inland Empire, lungmetrajul cu care cineastul american s-a mai achitat de un cincinal al carierei sale. Nu mai are nici un rost să intrăm aici şi acum în ample tratate de criptologie lynchologică. Spaţiul e de departe insuficient. Pentru cei care, după ce au ieşit din sală cu rotiţele înţepenite de la atîtea tăieturi dadaiste cîte execută Mr. Lynch în cel mai recent film al său, există, slavă Domnului!, o duzină de poveşti refăcute de specialişti (obsedaţi pentru alţii) în decriptarea părţii bizare a lui ...

Hello! Ce frumos! Am început să domin revista asta! Muhaha! Ok, deci să începem cu începutul. Având o recepţie TV de toată minunea (pe care o plătesc adulţii!!!), prind un canal de desene animate în engleză (God had mercy!!!), Nickelodeon. Păi, n-am putut să nu remarc două fenomene bizare, legate de un canal strict american şi de fenomenul animé. Primul exemplu, genialul exemplu, este Kappa Mickey. Pe scurt, un actor american de mâna a şaptea, teenager (vă dezamăgesc, nu Steven Segal, nu Sylvester Stallone sau mai ştiu eu cine), primeşte un cupon de răzuit şi devine noua stea a serialului Lily-Mu, foarte cunoscut în Japonia (duh!). Ajunge şi îşi cunoaşte colegii: Lily – rea, nesimţită, atrăgătoare şi manipulantă. Mitsuki (ziceţi asta de zece ori, mereu mai repede!) - drăguţă, săritoare şi îndrăgostită de Mickey. Gonard - mare, prost, amuzant, prost (ştiu că am mai zis prost dar el e prost la pătrat…). ...