S-a tot vorbit şi se tot vorbeşte despre generaţia actuală. În general nu se emit ipoteze optimiste. Se întâmplă adesea să auzi afirmaţii de genul "pe vremea mea se mai şi citea" sau "tinerii din ziua de azi nu mai au pic de respect". Adevărul e (ca de obicei) undeva la mijloc. Pentru o mai bună analiză a tineretului din ziua de azi eu propun o categorisire a acestuia în mase şi elite. Afirmaţiile negative la adresa tinerilor sunt perfect justificate în ceea ce priveşte marea majoritate a acestora: da, sunt lipsiţi de bun-simţ, sunt inculţi, sunt delăsători şi, da, sunt total iresponsabili. Într-adevăr, sunt foarte puţine laude ce pot fi aduse maselor. Ce poţi să gândeşti despre un tânăr care trece pe lângă tine pe stradă cu geamurile jos la "BMW-ul lu' tata", cu manelele la maxim şi care afirmă că Ilie Moromete nu era intelectual? Pe de-altă parte, există aşa ...

Într-un demers atât de complex, situat undeva în spaţiile interstiţiale cvasi-organice dintre investigaţie jurnalistică, psihologie (psihiatrie uneori) şi artă teatrală, paradoxul necesităţii apropierii şi distanţării simultane de subiectul studiat este mai presant ca niciodată. În fond, subiectul unui reportaj oferă intervievatorului o anumită siguranţă - jurnalistul pur-şi-simplu este un releu mai degrabă decât un creator. Pentru noi, cei interesaţi mai mult de actul teatral, de spectacular, această detaşare implicită este mai greu accesibilă - intervievatul nu este doar un „studiu de caz", este un potenţial personaj, iar conştiinţa acestui fapt stabileşte un raport afectiv mai intens. Am simţit aşadar nevoia de metodă - un set de principii bine formulate, suficient de rigide pentru a constitui un schelet conceptual stabil; dar şi suficient de flexibile pentru a permite o aplicabilitate practică relativ nestingherită. Problema distanţării se făcea simţită încă de la ediţiile anterioare ale taberei, dar modul ei de manifestare a fost ...

Motto: "Tinerii au un mare potenţial de vitalitate şi de energie. Dacă nu este canalizat spre creaţie, se exprimă prin distrugere." - Anthony Burgess Generaţia X. Vîrsta: 14- 25 de ani. Starea socială: mutanţi (adică neşte monştri mai necool decât Monsters Inc.). Viitor: ăla care este. IQ: Vai de mama lor. Citate celebre: ,,Naşpa!". Semnalmente: freză dată cu gel, pantaloni bufanţi, mers de coioşi cu hernie, atitudine de pokemoni. Caracteristici distinctive: facies clorotic (deh, tiutiunul şi sedentarismul!), ochii beliţi în ecranul PC-ului ore în şir, postura cocoşată de atâta Messenger şi, în consecinţa acestei activităţi, nişte muşchi foarte dezvoltaţi la buricele degetelor. Şi sudarea ţigării de la ţigară. Doză: cîteva pachete pe zi. Când vorbim de Generaţia X automat ne apare o fotografie pe ecranul minţii. Personal şi în grup am convenit să pornim de la imaginea descrisă în alineatul întîi. Dar, cum să vă spun, e numai un clişeu, purtând în ...

Sau o încercare de a-l strecura pe Darwin între geeks şi clubberi, la doi paşi de o singularitate socială Motto: "Nu cea mai puternică specie supravieţuieşte, nici cea mai inteligentă, ci aceea care dă dovadă de cea mai mare capacitate de adaptare" - Charles Darwin, Originea speciilor Generaţia X Men, e degenerată fizic, agramată, incultă, autistă, promiscuă. Gândindu-ne la adolescentul generic, primul lucru care ne vine în minte e fie imaginea unui tocilar acneic, scoliotic, cu palmele prelungite în mouse, chatuind concentrat la 4 dimineaţa, fie imaginea unui clubber complet dezinhibat şi aproape mortificat într-o hipersexualizare nediscriminatorie. Aceste stereotipii reprezintă, desigur, limitele extreme ale sistemului, între ele găsindu-se, inevitabil, o serie de elemente moderate. Ne aflăm într-un moment de tranziţie între societatea industrială şi societatea virtuală/informaţională. Făcând abstracţie de faptul că, pentru orice generaţie, generaţia succesoare apare depravată şi iremediabil decăzută, nu putem să nu observăm că, în fapt, toate aceste trăsături dizgraţioase ...

Observaţii preliminare şi ipoteze de lucru Generaţia X Men & Women nu e o iluzie, nici măcar nu e o metaforă, fie ea oricît de convenabilă. Generaţia X Men, dincolo de obligaţia tematică de a o defini printr-un concept suficient de expresiv, e în plină constituire: mai degrabă un proces decît o mulţime. Ceea ce ne-am propus să facem e să ne lămurim pe noi înşine, dar şi să îi convingem pe ceilalţi asupra faptului că mutaţia care are loc în omul de azi e în mod substanţial diferită de mutaţiile „naturale", de natură adaptativ-comportamentală, care separă de cînd lumea şi pămîntul pe copii de părinţi şi de bunici, pe cei de ieri de cei de azi, ori de mîine. Sigur, o perspectivă psiho-sociologică cu adevărat coerentă despre cele ce se petrec cu noi şi alături de noi presupune ani buni de lucru, în cîmpuri diverse şi cu metode combinate. Cu ...

Jurnal de bord nu poate fi, dar facem noi să fie! Miercuri, 1 august A.D. 2007 Dragă jurnalule, Taberi-m-aş şi n-am cui, Taberi-m-aş şi nu m-aş, Taberi-te-ai şi nu te-ai, Taberi-m-aş şi n-am cui, Cui, ciocan sau nicovală, Măr, banană, portocală, Le supim noi într-o oală, Supă de potroace, De burtă de vace, Baschet, breakeri, emo kids, Fetele-s miştoace-n vid, Vidul şi eterul, Jiul şi cerul, Bidiviul, stingherul. Bine te-am deschis. Cînd ne-am trezit azidimineaţă, eram în Tîrgu-Jiu. Era înnorat, dar feţele oamenilor din jurul nostru erau însorite, dornice să facă, gata să ia tabăra-n piept, deşi n-aveau apă caldă şi, deci, nu puteau să facă duş (şi căminul Liceului Spiru Haret, ca şi întregul oraş, sufereau efectele Codului Roşu de arşiţă). S-au clătit totuşi cu apă rece. Ca să se trezească. După ce s-au trezit, unii au vrut să se trezească şi mai mult. La o cafea. Astfel că tabăra s-a scindat. În două tabere: pro şi contra cafenea. După lupte seculare care au durat ...

Alan Read, Theatre & Everyday Life. An Ethics of Performance, London, Routledge, 1999 Cartea, de la a cărei primă ediţie (cea pe care mi-am permis luxul de a o cumpăra e ediţia a treia) au trecut doisprezece ani, e, în lumea academică şi în cluburile teatrale anglosaxone, un soi de piatră unghiulară. Un, în jargonul de computer, MUST. Autorul ei, pînă nu demult şef de catedră la una din facultăţile de teatru prestigioase din Londra, e, astăzi, professor la catedra de Engleză a King's College, ocupînduse şi de de- partamentul de cercetare în domeniile teatrului, filmului şi performance-ului. Numai că Alan Read e mult mai mult decît un specialist în teatrul contemporan, e o personalitate complexă, dedicată interdisciplinarităţii cu rădăcini profunde în antropologie, etnologie şi, fireşte, teatru contemporan. Întreaga sa viaţă a combinat creator cercetarea directă a teatralităţii vieţii de fiecare zi, în medii dintre cele mai diverse, cu producţia de ...