Un mafiot local În goana noastră după „tipologi" în cadrul Generaţiei X-Man/Woman (tânăra societate „mutantă" ce cuprinde o multitudine de forme şi atitudini) am stat de vorbă cu un tânăr ce poate fi cheia uşii multicolore pe care dorim s-o deschidem. Şi iată-l: Plouă. Suntem în maşină. În mijlocul drumului un tânăr, cu glugă pe cap. Pare că vrea să oprească maşina. De fapt pe el îl căutăm pe strada aceea obscură. Urcă în faţă unde cunoaşte şoferul. - Bag pula în ea de Poliţie că de ei mă feresc! Vede o fată în maşină, are un moment de ezitare. - Fetele‚ care' le cunosc eu sunt obişnuite cu expresiile astea, chiar ele le folosesc. Toţi vrem să fie relaxat. Avem nevoie de el şi de confesunile lui. - Stai calm, e OK. Pula, pizda, futai-de ce să ne ferim? Înconjurăm micul oraş de 3 ori, nu ştim unde să stăm să povestim, nu are ...

Spune-mi, ce te-a determinat să vii la acest festival internaţional studenţesc? Eu în semestrul al doilea am fost plecată cu o bursă, Erasmus, în Portugalia şi am cunoscut studenţi din diferite ţări, m-am simţit foarte bine, chiar simt că m-am îmbogăţit sufleteşte, spiritual şi intelectual. Îmi părea rău că s-a terminat şi duceam dorul; am aflat de festivalul ăsta şi am zis: „De ce să nu aplic?" Cum au fost lunile petrecute în Portugalia? Eu am fost în sudul Portugaliei, în Faro, a fost foarte bine, nu mă aşteptam să fie aşa bine. Zicea un scriitor, Kundera, că trăieşti drama înstrăinatului într-o altă ţară, că nu mai ai o plasă de siguranţă. Eu eram în Iaşi, nu aveam rude, cunoştinţe, prietenii mei erau în alt campus, dar aveai ca plasă de siguranţă limba ta. Ei, dar nu a fost chiar aşa cum zicea Kundera. Chiar m-am adaptat şi mi-am făcut prieteni din mai ...

Mi-a fost prezentat drept „fiul consulului". S-a dovedit că, de fapt, este fiul referentei de relaţii a coloniei diplomatice române de la Istanbul. A făcut liceul turceşte, învăţînd limba de la zero. Cum e să intri în adolescenţă într-o ţară complet străină, cu mama la Bosfor şi tatăl în Bucureşti? Cum e să fii generaţie X-patriată şi apoi revenită pe Dîmboviţa? Presupune asta vreo dezorientare, vreo pierdere de repere? Este ceea ce am încercat să aflăm într-o discuţie cu „subiectul" Răzvan Furdui. În ciuda unei adolescenţe trăite suspendat între două lumi, am descoperit un tînăr de o reconfortantă normalitate. Nu m-am putut împiedica să nu mă gîndesc la dificultatea pe care ar întîmpina-o acel coleg dramaturg care ar dori să şi-l facă personaj. Normalitatea şi echilibrul sînt foarte greu de jucat. De aceea, teatrul modern preferă să le evite. Beyoglu Anadolu Lisesi aşa se numeşte cimitirul tinereţii lui Răzvan Furdui. Dacă ...

Portret-robot de roboţel-baschetbalist România şi oficialii ei se plîng că generaţia de azi (oricare ar fi ea) nu mai face sport. Orele de educaţie fi zică sînt puţine şi mai mult decît pasibile de chiul. „Copiii noştri stau toată ziua în faţa calculatorului! Se anchilozează! Ce se întîmplă cu sănătatea minţii, cînd corpul nu e sănătos?" Dar mai sînt şi unii care-şi exersează fizicul. De pildă, Florin Rotaru din Tîrgu-Jiu. Cîtă sănătate duce creierul unui baschetbalist de performanţă şi cîte scheciuri poate face cu sinapsele, citiţi mai jos. Mijloacele: performanţa. Scopul: necunoscut. Florin Rotaru are 16 ani, e în clasa a X-a la un liceu din Tîrg. Profil: tîrgoveţ. Economic adică. Pe lîngă baschetul de performanţă, practică foarte des ciclismul, dar şi voleiul şi alte sporturi. Deşi aruncatul la coş e pe primul loc, acesta va fi la rîndul lui aruncat, la un moment dat, la coşul de gunoi personal al lui ...

Intro „- Tanti, tanti, melgeţi la Ghela? - Unde? - La Ghela, tanti, ce nu plicepeţi? - Nu, nu merg la Gherla... - Unde melgeţi? - În centru. - Aha... Şi ăla unde vine? - Uite, cam la vreo 4 staţii. - Aveţii zece mii?" Privire schimonosită, copilul-ţigănuş rămâne în urmă şi în autobuz se râde copios de Ghela şi copiii ăştia mai peticiţi, mai nicicum. Târgu-Jiu ReLoaded Prima seară, oboseală mare, se merge în grup numeros şi organizat să mâncăm: vorba ceea, „la plăcinte înainte...". Acolo am contact pentru prima oară cu cel pe care-mi place să-l numesc micul meu subiect de investigat, dar care mi-a scăpat cu pricepere printre degete. Alexandru-Ionel Calotă, de 12 ani, mic vânzător de ziare. Oraşul e plin de ei, la orice pas un copil rupt în coate, mai tuciuriu şi un pic spălăcit, o să te îmbie cu un ziar. Poreclit de grup Castravete, încearcă să ne paseze ceva din multa presă pe care-o ţine ...

Matei, Pete, Adi, Alex, Alin. Interviu într-un act Predoslovie: autorul rîndurilor de faţă le mulţumeşte interlocutorilor săi şi îi asigură că pentru el a fost o conversaţie agreabilă şi din care a avut de învăţat Personaje: Matei - elev la Liceul de Artă „Constantin Brăiloiu" din Tîrgu-Jiu; fost viitor preot ateu, actual viitor actor şi viitor „cel mai biker dintre regizori" (Matei Şorop) Pete - elev la acelaşi liceu; pînă să-şi dea seama că vrea actor, a învăţat să cînte la 20 de instrumente; de aceea filarmonica locală (!!) îl consideră o ameninţare, sub numele de cod „Omul Orchestră" (Petre Ancuţa) Adi - elev de liceu; în el se dă o luptă între Dobrin şi Amza, adică între fotbal şi teatru; îndrăgostit de amîndouă, deşi ştie că nu prea merge „le menage a trois" (chiar dacă în ultimul timp, şi în fotbal se joacă mult teatru) (Adrian Strîmtu) Alex - a crescut odată cu teatrul (i-a priit, ...

scurt excurs despre stat, utilitate şi confiscare Motto: "Libertatea unui om constă în a urmări legile naturale pe care el însuşi le recunoaşte, şi nu în a respecta nişte principii impuse lui de către o voinţă extrinsecă, divină sau umană, individuală sau colectivă." - Mihail Alexandrovici Bakunin Timur Felix Mihancea a mâncat la Masa Tăcerii. Poliţia Comunitară din Târgu Jiu l-a amendat cu 500 de lei. Trecând peste viscerala oripilare în faţa profanării unui monument atât de celebru, nu putem să nu întrezărim în spate problematica spinoasă a confl ictului pe de o parte dintre stat şi creator, iar pe de altă parte dintre stat şi individul guvernat. Să procedăm sistematic. Brâncuşi afirma (apud Dan Grigorescu, Brâncuşi şi secolul său, ed. Artemis, Bucureşti, 1993) că "sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de ...