Ce facem… Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB creşte, se deschide şi face parteneriate. Unul dintre proiectele semestrului al II-lea, adresat teatrologilor, se realizează în colaborare cu Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş, mai exact cu anul I al masteratului de regie condus de lect. drd. Theodor Cristian Popescu şi conf. univ. dr. Oana Leahu. Pentru teatrologi-dramaturgi, coordonatori vor fi conf. univ. dr. C.C.Buricea-Mlinarcic, alături de semnatara acestui articol. Colaborarea constă în aducerea împreună a unui dramaturg şi a unui regizor, în vederea realizării unui one man/woman show, ce urmează a fi prezentat atât la Târgu Mureş, cât şi la Cluj, în cadrul Galactoria 2009. Opt dramaturgi au tras la sorţi 11 regizori. De menţionat că acest proiect este urmarea parteneriatului dintre cele două facultăţi în baza căruia tabăra de Dramaturgia Cotidianului s-a realizat, în 2008, la Târgu Mureş, locaţie pe care o vom „îmbrăţişa” şi anul acesta, pe de ...

Se spune că imensa valoare a lui Shakespeare stă în universalitatea lui, în faptul că, indiferent de epocă, problemele dezbătute în piesele sale rămân nu doar valabile ci, mai mult, cruciale. Problema apare atunci când mijloacele de expresie devin repetitive, când nu numai că e adus în contemporaneitate, dar e resuscitat în cele mai variate moduri, întors pe toate părţile şi stors de toate semnificaţiile, încât nu pare să mai rămână ceva de exploatat pentru alte, viitoare, abordări. Noua montare a lui Richard al 3-lea demonstrează că, în ciuda repetiţiilor inevitabile, bardul englez are întotdeauna încă ceva de spus, chiar dacă prin refolosirea şi suprapunerea unor conotaţii şi mijloace deja uzate. Spectacolul începe cu o scenă non-verbală, în care o blondă într-o costumaţie sumară, din piele neagră, execută un dans lasciv cu o coroană, în timp ce Richard, imitând un câine, salivează în jurul ei. Acest prolog comico-explicativ aduce cu sine, ...

Credeţi că a intrat la grădiniţă la grupa mare şi deja s-a cuminţit? Nici vorbă...Teatru 74 poate încă. Şi ne şi arată asta, încăpăţânându-se să scoată producţii noi, provocatoare, alternative. Spectacole la care publicul nu e tentat să adoarmă pe un jilţ catifelat, după cele trei ore ale reprezentaţiei, ci chiar îl interesează ce se întâmplă pe scenă, sincer şi fără snobisme. Adevărul e că ar fi şi dificil să încerci să îţi găseşti altceva de făcut într-o sală cum e cea din turn. Actorul e la doi paşi de tine şi actorul e o vietate neobişnuită. Culmea, vrea să joace şi să se joace tot timpul, iar dacă te trage după el... aia e! Lasă inhibiţiile, tracul şi intră în joc. Nu e nici un pericol - cel puţin dacă nu părăsiţi incinta... Spectacolul Până când... abordează o temă veche de când lumea. Până când moartea ne va despărţi este ...

Spaţiu şi responsabilităţi După ştiinţa mea, capitala scoţiană muntos-marină nu e doar gazda unuia dintre cele mai intrate în tradiţie festivaluri de teatru din lume, nici doar pitoresc impozanta marcă turistică a unui spaţiu îmbăiat în propria istorie. E şi gazda, din 2003, a unei conferinţe internaţionale bianuale, probabil singura de această amploare şi prestanţă din lume, dedicată studiului aplicat asupra publicurilor de film. Ea e organizată de două entităţi care s-au logodit frumos în acest scop: Academia de Film Scoţiană, departament subordonat Universităţii Napier din Edinburgh, şi Edinburgh Film Guild, club al breslei distribuitorilor şi publicurilor de film, parte componentă a Film Society UK, una dintre cele mai solide şi mai consecvente forme de asociere din lume, între cei ce difuzează şi cei care beneficiază de arta filmului. Ca să vă faceţi o idee, cu toate că e manageriată în voluntariat, Film Society trăieşte, fără pauze, din 1925, are astăzi peste ...

Ea Pescuit sportiv e, înainte de toate, filmul Mariei Dinulescu. Sigur, aţi văzut-o cu toţii, acum cîţiva ani, în California Dreamin’ al regretatului Cristian Nemescu, dar acela n-a fost un film (sau, cel puţin, un rol) care s-o pună în valoare la fel cum o face personajul Ana/Violeta, prostituata care se insinuează în cuplul (ne)fericit din pelicula lui Adrian Sitaru. Unii ar spune că nu e neapărat meritul ei, că rolul e atît de bine scris încît ar pune în valoare pe oricine ar intra în el. E drept, e un personaj parcă desprins din neorealismul italian, demn de Giulietta Massina ori de Sophia Loren. Dar tocmai asta e chestia: e nevoie de o Massina sau de o Loren (La Loren...) ca să facă personajul memorabil. Tot aşa, e nevoie de Maria Dinulescu s-o creeze pe cameleonica şi misterioasa eroină, dar şi de o astfel de eroină pentru a o scoate ...

Un învins al Oscarurilor, Frost/Nixon eludează contextul politic Watergate şi se concentrează pe interviurile propriu-zise şi pe impactul lor pentru cei doi protagonişti. Poate de aici distanţa faţă de film, care nu încearcă să facă o figură frumoasă (a se citi spectaculoasă), ci să facă dreptate ambelor părţi implicate, într-un mod reţinut şi corect. Dacă Larry Frost, o vedetă de televiziune specializată pe entertainment, vedea în interviuri posibilitatea de a se relansa în carieră şi de a da lovitura cu un subiect succulent, ex-preşedintele spera într-o reabilitare post factum în ochii naţiunii americane şi, eventual, într-o relansare a carierei politice. Ambele motivaţii apar în film, ‘fiecare are dreptatea lui’, de unde şi imparţialitatea demersului. Mai mult decât o chestiune de interes public, interviurile devin şansa (re)afirmării, şi se transformă într-o confruntare din care poate ieşi un unic învingător. Pregătirea în sine a evenimentului denotă miza jocului : Larry Frost riscă enorm financiar, ...

Testamentul elogiatului regizor/coregraf Bob Fosse injectează în vena autobiografiei doze felliniene de fantasmagorie, à la 8½. Ultra-uzitata, şi de-altfel consistenta, comparaţie bate în retragere odată cu deplasarea peliculei All That Jazz în dimensiunea exclusivă a sunetului. Shot după shot Ilustraţie academică vie a termenului de workaholic, Joe Gideon (Roy Scheider) orchestrează selecţia de dansatori şi coregrafia unui spectacol de Broadway, post-producţia tipic hollywodiană, adică depăşită de termene, a unui material despre stand-up comedy şi conducerea unui teatru. Ritmul ameţitor al scenei se distilează în spatele cortinei, unde propriul spectacol scapă din frâie. Porţii halucinante de Vivaldi, medicamente, ţigări şi sex racordează propria viaţă la un sistem în degradare. Prăbuşirea în spirală atinge permanent aceeaşi raţie de halucinogene, pe măsură ce coboară tot mai adânc spre inevitabilul final: masa de operaţie. Flirtul permanent cu şarmantului înger al morţii Angelique (Jessica Lange) dezbracă de costum şi sclipici existenţa lui Joe, pentru ca în ...