Îmi place arta care nu uită să exprime lumea, pe înţelesul lumii. Ador teatrul care nu uită să fie de folos celor din sală, care-l rabdă, şi respect artiştii care nu uită pe ce lume se află. Însă nu dau doi lei pe arta făcută de uituci. Spun asta ştiind cât de bine e să te întorci de la un spectacol împlinit, la fel cum ştiu cât de aiurea e când pleci de la o „arătare teatrală" - că altfel nu le pot spune demonstraţiilor aculturale şi egoiste care-ţi spun una şi bună că „ăsta-s eu, regizorul"...
Într-un fel mă aşteptam să nu găsesc asemenea abuzuri la Hamlet1-ul lui Radu Nica. Producţie a Teatrului Naţional „Radu Stanca" din Sibiu, Hamlet nu i-a luat şi nici nu îi va lua pe nepregătite pe spectatori. De ce? Fiindcă sibienii sunt printre puţinele publicuri din ţară care sunt „la zi" cu ceea ce le ...
Leonid Ţâpkin - O vară la Baden-Baden,Ed. HUMANITAS, 2007,Traducere din limba rusă de Nicolae ILIESCU, Introducere de Susan SONTAG
Cum să scrii literatură despre literatură? Subiectul te „închide" din start, iar dacă e şi despre Dostoievski, războiul pare pierdut de la început. Când am primit romanul „O vară la Baden-Baden" nu ştiam nimic despre autorul ei. Nici nu e de mirare: acesta e singurul lui roman. De fapt, Ţâpkin nu a fost nici măcar scriitor „de meserie" ci „de sertar", nu a avut nici o tangenţă cu cercurile literare din Moscova, nu a publicat nimic în Rusia, iar singurii cititori pe care i-a avut în timpul vieţii au fost familia şi prietenii apropiaţi. De fapt, Ţâpkin scrie pentru sine...chiar viaţa lui pare a fi un roman. Născut în 1922 într-o familie de evrei din Minsk, are de suferit persecuţiile sistemului în timpul celui de-al doilea război mondial şi după; fraţii lui ...
E sau nu e adevărat că, din punct de vedere antropologic, societatea contemporană de tip occidental poate fi descrisă ca o „cultură a excesului"? Sunt formulele noastre de viaţă în dezechilibru în raport cu structurile sociale în care suntem înscrişi, cu sau fără conştientizarea noastră? E lumea, în general - şi a noastră, românească, în particular - auto-expusă, cu infatuare, unor practici şi cutume care ar putea fi descrise (ori măcar percepute) ca excesive şi, deci, periculoase pentru individ şi pentru comunitate? E hybrisul un concept matrice pentru acest peisaj halucinant care e viaţa noastră cotidiană?
„HÝBRIS s.n. (Lit.) Mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere a forţelor şi libertăţii sale în confruntarea cu destinul (considerate ca surse ale tragicului în teatrul antic). [Pr.: hübris] - Cuv. gr. ( DEX '98 ). (Lit.) Termen denumind excesul, violenţa, considerate în literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului şi ...
