Artele vizuale occidentale, în lunga lor istorie, au cunoscut trei mari direcţii de reconsiderare a paradigmei utilităţii şi finalităţii produsului artistic. Aceste direcţii, deşi imposibil de delimitat cronologic, sunt recurente şi definesc toate marile civilizaţii vestice. E vorba de tranziţia de la arta sacră la arta ca structurator al claselor sociale, urmată apoi de o „cădere în vulg", în „artă pentru toţi". Pentru o bună parte al celui de-al doilea mileniu, produsul artistic/opera de artă a îndeplinit o funcţie utilitară. El a fost scos din biserici şi introdus în vile şi palate, plătit scump şi tranzacţionat ocult, devenind, mutatis mutandis, „chestia aia pe care plătim o avere ca să o punem pe perete şi să crape vecinul de ciudă". E clar că funcţia unui atare obiect nu e în nici cea mai mică măsură una de extaz estetic. E vorba strict de bani, valoare artificială, şi snobism. Strict estetic, sau ca ...

Un film pe care să-l vezi ziua, când păsările cântă, soarele e pe cer. . Sau ai putea să vorbeşti cu oamenii, pentru ca astfel să scapi de frică. Pentru că noaptea s-ar putea să rămâi cu traume. Doi tineri- Tun (el), Jane (ea), după o petrecere la care s-a băut, pleacă cu maşina. Pe drum lovesc pe cineva, dar nu se întorc. Rănita va rămâne acolo. Ceea ce ar uimi este faptul că nu de aici pleacă „blestemul", ci acesta este deja pornit. Cum? Aflăm mai târziu. Pentru moment pare a fi doar un accident, dar fără ca cineva să fie raportat poliţiei ca fiind rănit. Revenind, până aici ar fi un-alt -film-despre-tineri-iresponsabili. Bine-nţeles, apar şi divergenţele, ca în orice „cuplu" de răufăcători. El este mai puternic şi pare a uita uşor, ea îi reproşează insensibilitatea. Dar (şi aici e punctul din care începe frica şi îndoiala) nişte fotografii pe ...

Recenta premieră a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca cu „Peer Gynt" (regia David Zinder) merită remarcată din cel puţin un punct de vedere. Pe unii piesa lui Henrik Ibsen, lungă cât o saga, are darul să-i dezumfle. Şi, într-adevăr, montarea suferă de o anumită lungime, care nu se traduce printr-un deficit de atenţie din partea spectatorilor, cât, poate, printr-o oarecare diluare a jocului actoricesc la Peer Gynt cel tânăr (Sinkó Ferenc) care în anumite momente a dat senzaţia de ieşire din ritm. Ceea ce, ţinând seama de metrica textului şi de cerinţele fizice ale rolului nici nu e surprinzător. Ansamblul de actori ai Maghiarului au dovedit încă odată că reprezintă una din trupele de elită ale României şi Ungariei. Merită menţiune specială Pethő Aniko- o Solveig pură, proaspătă şi ingenuă, pe potriva rolului, Bogdán Zsolt (Peer Gynt matur), foarte în personaj atât spiritual cât şi fizic; Biró József- mereu ...

William Burroughs este, în opinia mea- indiferent care i-ar fi intenţiile conştiente- un scriitor religios. Există în Prânzul dezgolit un sentiment al distrugerii sufletului, care este mai intens decât oricare altul de felul său pe care l-am văzut în vreun alt roman .1 - Norman Mailer la procesul Prânzului dezgolit. Când apărea în anul 1962 în America, după o ediţie în Franţa care nu a ridicat probleme, W. S. Burroughs a fost chemat în Instanţă. Cei ce trebuiau să „apere" cartea erau Norman Mailer, Allen Ginsberg, John Ciardi şi alţii. Curtea Superioară spunea: „Pentru noi, este profund ofensator şi este, aşa cum autorul însuşi îl numeşte, < brutal, obscen şi dezgustător>." Dar o şi mai mare problemă ar fi faptul că nu are o „valoare socială"2. Adică? O Curte Superioară care judecă un text după ceea ce ar aduce acesta societăţii? Asemănător sistemului antic grecesc, unde în scenă puteau fi puse doar ...

Dacǎ ştii unde sǎ cauţi -şi nu trebuie sǎ cauţi mult- e imposibil sǎ nu gǎseşti serii manga, chiar şi din cele mai proaspǎt publicate. Majoritatea în limba englezǎ, ce-i drept, deoarece, la noi, s-a început abia de un an sǎ se publice benzi desenate japoneze, traduse în limba românǎ. La televizor sunt cel puţin trei canale care transmit anime-uri, fie cǎ sunt ele kodomo, adicǎ pentru copii (shōnen pentru bǎieţi şi shōjo pentru fete), fie cǎ sunt pentru adulţi (seinen - indicator demografic pentru publicul de sex masculin ajuns la, sau trecut de, vârsta adolescenţei, şi, ceva mai puţin rǎspândite, josei pentru publicul matur, de sex feminin). Pe internet, pe lângǎ site-uri şi bloguri, gǎseşti şi reviste online, în limba românǎ, specializate pe studiul manga sau anime. Cu alte cuvinte, cultura otaku -care înseamnǎ manga şi anime-uri strâns legate de jocuri video, muzică şi film japoneze- începe, şi la ...

Pe scurt, trei filme în care eroii calcă strâmb. Şi nu mă refer la boacănele lui Mr. Bean, ci la Falling Down, Apocalypse Now şi Faleze de Nisip, rămase celebre şi, chiar şi după atâţia ani, năucitoare. Nu le uiţi pentru că fiecare te învaţă ce-i aia tragedie şi gust amar de viaţă, mai ales dacă apuci să le vezi unul după altul. Iar dacă tot ai ghinionul ăsta, pun pariu că imediat fugi înapoi la cuminţelul Bean... Ideea e că fiecare din cele trei pelicule are felul ei de a-ţi aminti că viaţa nu-i roz. Nici măcar cenuşie. De fapt, culoarea filmelor de care vorbim e un fel de alb insuportabil, de bliţ aruncat în ochi. Şi că tot veni vorba de tragedie, culoarea o vom numi, greceşte, hybris. Iar hybris-ul e ceea ce grecii antici vedeau în cutezanţa personajului de a depăşi limita. La fel se întâmplă în filmele pomenite ...

CR: 02: 02: 42: 00. Omul arde în noapte. Înaintează în cadru venind din întuneric şi înaintînd spre întunericul şi mai mare din faţa sa. Genunea cheamă genune, cum bine spunea Sadoveanu. Flăcările conturează silueta umană şi, în acelaşi timp, luminează slab la un metru împrejur. Omul păşeşte la relanti, spre nicăieriul întunecat, merge calm, ferm, parcă acceptându-şi soarta. Ca un samurai care-şi contemplă propriul sepukku. Melodia e stranie, ireal de frumoasă. Spune: "I want to be alone/ I need to touch each stone/ Face the grave that I have grown/ I want to be/ Alone". De ce arzi aşa, omule în noapte? Cumva de dorinţa de a fi mai om? Eşti prost? Crezi că ţi se merită? Există două feluri de cascade cu foc: cu ardere pe spate şi cu ardere totală. Cu ardere de tot, cum ar veni. Arderea pe spate presupune ca flăcările să cuprindă numai omoplaţii şi ...