Be-Bop-Balul-A!
Pe scena Teatrului Radu Stanca din Sibiu s-a montat una dintre cele mai atractive lecţii de istorie a României. Însă cititorul (eventual spectator) nu trebuie să fie indus în eroare de cuvîntul „lecţie”, în general aducător de conotaţii didacticiste, explicative, lămuritoare. Nu. Pentru că, o dată ce accepţi să participi la un bal, deci şi la Balul, se presupune că deja ştii să dansezi. Nu te-arăţi dichisit în ditai sala/salonul, doar ca să faci nişte paşi ezitanţi, împiedicaţi, amatoristici. Sigur, nu vii nici „ca să te dai mare”, să epatezi cu graţia-ţi, talentul şi cele mai în vogă mişcări. Vii să dansezi, pur şi simplu. Că o faci de dragul de a simţi bucuria vieţii sau că e în scopuri curative, exorcizatoare, defulatoare – asta e altă poveste.
Ideea spectacolului e simplă(?) O sală (de bal/bar/bodegă) prin care se perindă diverse personaje (jucate de aceiaşi actori) din diferite epoci – sau, ...
O fi oare o exagerare, sau Generaţia X-Men există? Pentru aceia - probabil destul de puţini - care nu ştiu ce e X-Men, vom spune, în două vorbe, că e titlul unei serii de benzi desenate, creată sub sigla prestigioasă Marvel de Stan Lee şi Jack Kirby în 1963. Conform modelului industriilor de astăzi din lumea artelor video, BD-ul a devenit serial animat în anii ’90, după ce suferise o enormă expansiune multiculturală pe parcursul anterioarelor două decenii (cu personaje adăugate cam din toate rasele şi din toate tradiţiile culturale). Pentru ca, în 2000, să înceapă exploatarea sa de cinema, cu deja trei filme în serie, primele două semnate de Bryan Singer, straniul regizor care reuseşte să combine teme şi sitlistici aproape genialoide (vezi Usual Suspects) cu serii de televiziune şi blockbustere adolescentine, pigmentate cu grozăvenii de simulări pe computer.
Dacă tot mai există cititori nedumeriţi, vom spune că ţesătura narativă ...
Balul: O producţie a Teatrului Naţional „Radu Stanca”, Sibiu, versiune scenică: Radu-Alexandru Nica şi Mihaela Michailov, după o idee a Théâtre du Campagnol, regie: Radu-Alexandru Nica, coregrafie: Carmen Coţofană, costume: Maria Miu, Decor, light-design: Helmut Stürmer, coordonator muzical – compozitor: Vasili Şirli, cu: Diana Fufezan, Gabriela Neagu, Ofelia Popii, Florentina Ţilea, Codruţa Vasiu, Florin Coşuleţ, Adrian Matioc, Horia Nicoară, Adrian Neacşu, Cătălin Pătru, Viorel Raţă, Pali Vecsei
Am un prieten care, dacă-l întrebi de ce merge la teatru, îţi zice: „ca să mă râd”, sau ceva de genul... Mi se pare aşa o vorbă cu miez, scoasă după o matură chibzuinţă, că o port peste tot, ca mătăniile la încheietură.
Am purtat-o şi la Sibiu, în 17 februarie, când m-am dus la teatru să văd Balul, convins că dau peste o comedie la care să mă distrez şi să uit de grijile mele româneşti. Nici vorbă. De distrat, m-am distrat, ce să ...
