Skate-shoes în picioare, de preferinţă Osiris, Dc sau Circa. Şepci de baseball, pierce-uri, tricouri cu dungi orizontale, buline, steluţe colorate, tricouri cu imprimeuri din paiete, cu mesaje funny, cu strigăte de revoltă împotriva sistemului, sau cu bancuri de agăţat fete; jeanşi cu sclipici sau strasuri, cercei cu marijuana, genţi cu marijuana… Peisajul adolescentin e pestriţ, şi nu ai cum să nu te pierzi (cel puţin pentru cateva clipe!) în nebuloasa de genuri înfăţişate zilnic pe stradă, întrebându-te (poate, cu aceeaşi inocenţă de copil aflat la vârsta „marilor” descoperiri legate de diferenţa dintre sexe): eu din ce culoare a „curcubeului” fac parte?

În funcţie de preocupările tinerilor, fiecare aderă la un stil de a se îmbrăca ori de a relaţiona, de cele mai multe ori în concordanţă cu muzica pe care o ascultă (sau nu! căci am întâlnit şi exemple în acest sens…); stil prin care se identifică şi pe care îl înfăţişează pe diferite căi. Una dintre aceste căi este site-ul www.Hi5.com, în mare trend la ora actuală printre adolescenţii şi tinerii din orice colţ al lumii. Pentru cei care nu au auzit încă de acest site, sunt necesare câteva lămuriri.

Hi5 este un serviciu de reţea socială creat de Ramu Yalamanchi care, în prezent, se bucură de 50 de milioane de membri: dintre care mai mult de un milion sunt din România. Utilizatorii înscrişi pe Hi5 au un profil online, unde pot fi afişate informaţii precum vârsta, localitatea de reşedinţă, pasiuni, muzică, filme, emisiuni, cărţi preferate etc. De asemenea, sunt încărcate fotografii, create albume foto, unde ceilalţi utilizatori lasă comentarii. Există posibilitatea de a scrie un mesaj de stare, de a seta un player muzical în profil, de a trimite cereri altor utilizatori pentru crearea unei liste de prieteni, de a alege grupurile virtuale din care cei înscrişi aici vor să facă parte. Criteriile de selecţie sunt strict personale.

Întrebările esenţiale care reies din apariţia fenomenului Hi5 (pentru că este într-adevar un fenomen!, cifrele stau mărturie) sunt: E doar o modă pasageră? Poate fi vorba de o nevoie acută de noi prieteni, virtualul favorizând şi facilitând crearea acestor legături? Şi, nu în ultimul rând, îşi pune cineva problema identităţii reale?

Declarându-se un fan de hip-hop underground, înscriindu-se în acest stil prin look-ul său, Adi, tânar de 17 ani din Tg. Mures, poreclit de către prieteni Scooby, pare indiferent la fenomenul Hi5. Spune că şi-a făcut profil „ca să fie”, nu pentru că l-ar interesa prea mult,… pentru că nu consideră că îl reprezintă în totalitate. E de acord că Hi5-ul e un trend, dar răspunde, pasiv, că el nu se înscrie în acesta, deşi are profil… O contradicţie întărită  şi de ce ceea ce a afirmat anterior. La capitolul „interese”, are completate rubricile despre muzica şi filmele preferate. De asemenea, menţionează în profilul său că „Viaţa satului” e emisiunea lui favorită, o intenţie de autoironizare şi parodiere caracteristică grupului său de prieteni, dar şi a generaţiei înseşi. Răspunsurile sale, uneori evazive, alteori pierzându-se în platitudini, ne trimit cu gândul la o totală detaşare faţă de fenomen, deşi la întrebarea legată de identitate afirmă că Hi5 e un mod de autocaracterizare. Parţială însă, dezvăluind doar ceea ce Hi5-erul doreşte să arate pe pagina sa. Nu simte nevoia de a-şi face noi prieteni prin această cale, şi nu a încercat până acum, pentru că are gaşca sa, cu care stă prin cetate, prin puburi, sau cu care colindă prin alte zone de distracţie ale oraşului.

Gaby – sau Devil Kid pe HI5 – are 15 ani şi e proaspăt intrat la un liceu din Tîrgu-Mureş. Vestimentaţia sa e o combinaţie între stilul rock şi cel hip-hop, acestea fiind şi genurile de muzică pe care le ascultă. Pasiunea pentru mu­zica rock vine de la tatăl său. Dar… „eu nu ştiu ce întelege tata pentru că el nu ştie engleza”, ne spune Gaby, care crede că „rock-ul şi hip-hop-ul spun din realitate”. O altă pasiune de a sa sunt desenele animate japoneze, manga sau anime; şi, spre surprinderea noastră, Gaby ştie chiar şi câteva cuvinte în japoneză.

Revenind la profilul său de Hi5, acesta îl reprezintă în totalitate, susţine tânărul. Background-ul folosit este unul în flăcari, iar prima poză care apare la profil este „semnul rock-ului în flăcări”. Mesajul său de stare este, de asemenea, în concordanţă cu aceste elemente: „Life is a bitch and then you die, so fuck the world and let’s get high”: doar e un Devil Kid! Însă această imagine virtuală de „bad boy” nu corespunde cu imaginea lăsată de Gaby, după o mică discuţie: un băiat paşnic, sociabil, poate un pic inhibat la început de camera de filmat. Aşa că „teribilism ” şi „exagerare” sunt cuvinte care ţi se nasc imediat în minte. Dar asta nu constituie neaparat o problemă. Dacă Hi5-ul reprezintă unul din locurile în care poţi să afişezi ce personalitate vrei, atunci de ce ne-ar deranja dacă unii vor să pară mai mult decât sunt?

Pentru Gaby (deşi susţinea anterior că e exact imaginea lui) acest profil nu înseamnă prea mult; ba chiar e convins că în curând îl va şterge. Mai multă importanţă au pentru el prietenii săi, plimbările cu ei în alte oraşe, ieşirile la pădure şi alte lucruri pe care le fac împreună. În ciuda faptului că are doar 15 ani, părinţii săi îi oferă multă libertate şi au încredere în el. Nimic nu pare să disturbe viaţa acestui adolescent, în fond senin şi relaxat.

Absenţa totală a fetelor de la discuţii (deşi mari „consumatoare” de Hi5), ne-a îndrumat paşii către un alt vorbareţ al grupului, Hotza (pe Hi5, Hotza prietenul lui Figura) care mărturiseşte că şi-a creat profilul din plictiseală, pentru a se distra pe seama altora. De exemplu pe seama „fetelor grase, care se cred frumoase şi îşi trag burta la poze”. Micile comentarii răutacioase, permanenta tendinţă de cârcoteală au devenit o formă de exprimare generală în acest perimetru de vârstă, la care se adaugă şi ispita de a lua în râs tot ceea ce nu se aseamănă cu propriile modele, create dintr-un amalgam de vedete, citate şi versuri, cântecele şi videoclipuri de pe Youtube. În acest sens, mesajul de stare al lui Hotza, e preluat dintr-o piesă de rap underground românesc, „Nu aplauda un om dacă nu îl întelegi!” (Asemănarea dintre versul citat şi campania LiterNet, susţinută şi de revista noastră e, trebuie să recunoaştem, frapantă n. red.).

Discursul său se pierde în generalităţi şi de prea puţine ori iese din poziţia confortabilă, de autoapărare, pe care şi-a creat-o în timpul interviului, de indiferenţă în faţa temei propuse, de nepasare faţă de imaginea sa în raport cu ceilalţi. Pe alocuri, strecoară câte o glumiţă, tentativă de a trata cu ironie întrebările care îi sunt adresate, mărturisind, în unul dintre cazuri, că un sport pe care îl practică este „coniac-canoe”.

Revenind la Hi5 (deşi începe să fie vizibilă îndepărtarea faţă de temă, îndreptându-ne către noi orizonturi, de analiză a discursurilor de tip parodic ale Generaţiei X-Men), Hotza susţine că, mai nou, e la modă să nu mai ai un profil, pentru a sugera originalitatea şi superioritatea sa în faţa celor care, încă, deţin unul.

Surpriza  grupului, Andi (pe Hi5, Figura, prietenul lui Hotza) are 16 ani, este campion la carting, face versuri şi mai cântă din când în când. Profilul său de Hi5 e construit într-o manieră persiflantă,  „la mişto”. Mesajul său de stare sună cam aşa “<<S-a legalizat iarba>> e o farsă, Pe care mi-o fac toţi prietenii când sunt într-o pasă proastă”. Iar când l-am cunoscut noi avea pregătit altul, mai expresiv: „Muie!facem revoluţie!”.Coborând „în jos”(vorba poetului) pe profilul său, mai descoperim că „Răţuşca cea urâtă [vai săraca]” e cartea lui preferată, că emisiunea sa preferată e „CârcoCronica Cârcotaşilor” şi că are şi câteva citate preferate, ca de exemplu: „3 reviste  la 10 000″, „ce faţă de prost are ăla” şi „haideţi băh că vă ţine”. Mai interesante, însă, sunt cele două clipuri : „Andi.traia!” şi „Underground”.

În primul clip, Andi, într-o postură de folkist, cântă la chitară şi voce, o piesă compusă de el, care are 3 versuri : „Eu trăiam pe când nimeni nu exista/ Eu citeam pe când nimeni nu citea/ Eu fugeam pe când nimeni nu umbla” . Piesa, aparent absurdă, ne trimite imediat cu gândul la cântecele Adei Milea, pline de substrat. Nu ştim în ce măsură tânărul vrea să se apropie de stilul acesteia, însă observăm nevoia de a exprima ceva într-un mod cât mai ermetic şi codificat, de dragul amuzamentului. Pe alocuri, în interviu, chiar pastişează voit gesturi şi posturi ale cîntăreţei/actriţei/compozitoarei…Cel de-al doilea clip, „Underground”, îi are ca protagonişti pe Andi şi pe un prieten de-al său, într-un subsol, unde fumează la narghilea. Dar, între ceea ce vedem şi ceea ce ni se spune, apare o mare discrepanţă. De fapt, după spusele lui Andi, în această filmare, ei „suflă în varză”, luându-şi unul altuia „intreviu undreground”. Şi asta nu e tot; într-un moment de mare „profunzime”, Andi încearcă să prelucreze creator o replică din înregistrarea lui Andrei Gheorghe cu cei de la Paraziţii: „transpirăm de ne cad flocii şi dinţii”. În varianta lui Andi e ceva mai lungă şi mai expresivă: „Suntem la 2000m sub pământ, transpirăm de ne cad flocii din cap şi de la cur”.

În mod evident, aceeaşi atitudine o are şi de-a lungul discuţiei cu noi. Ba chiar, mai mult, ne vorbeşte cu ecou, folosit atât ca un soi de apărare, cât şi pentru propriul său amuzament.

Are oricând replică la orice i s-ar spune şi aşteaptă cu nerăbdare să fie provocat, pentru a putea să dejoace la vedere aşteptările celui cu care vorbeşte, făcând trimitere spre cât mai multe tendinţe sociale, politice sau culturale. Tot discursul său e plin de gaguri, iar în puţinele momente când avem impresia că va fi serios, Andi răstălmăceşte cuvintele într-un mod caracteristic generaţiei. Vorbind despre pasiunea sa pentru citit, el ne mărturiseşte că citeşte foarte mult, dar citeşte…reviste porno! Asumarea unui rol imaginar şi parodierea acestuia, prin preluarea unor citate din diversele emisiuni televizate, de la trupe de hip-hop românesc, printr-o tehnică ce se vrea a fi  uneori de tip „stand-up comedy”,  prin asocierea unor cuvinte incompatibile, prin inventarea altora noi folosindu-se de confuziile paronimice din limba română, dar şi micile contradicţii (uneori voite, alteori nu), toate acestea, deschid – revelator – calea către o nouă anchetă: cea a tipului de discurs specific Generaţiei X-Men şi a codurilor de grup utilizate de ea, cu interferenţe din diverse câmpuri culturale.

Un fel de pastişă intenţionată şi asumată, care ar putea da, cu acuitate mult mai mare, măsura universului de reprezentare socială şi culturală.

Subiectul propus (în caz că aţi uitat, Hi5)  se pare că a fost doar un generator de energie şi de noi teme de meditaţie, lăsând în urmă problemele legate de trend-ul profilelor (de care tinerii intervievaţi se pare că s-au de­taşat).

Nevoia disperată de comunicare prin intermediul virtualului (să fim serioşi! l-aţi „ascultat” pe Andi?) sau problema identităţii (problemă?!  un fel de jocul de-a masca, la care care ne holbăm mai întâi, după care o luăm în râs …) s-a dezumflat ca un balon cu heliu uitat pe balcon. Hi5-ul a cam dat bir cu fugiţii, acum, la concluzie… Dar n-a ridicat el miza?