Dintotdeauna mi-am dorit să fiu gangster (J’ai toujours reve d’etre un gangster) a avut parte de efecte „speciale” la prima proiecÅ£ie din cadrul competiÅ£iei. Cînd era filmul mai în toi, chiar pe unul dintre cele mai bune segmente ale lui, un mic accident l-a oprit… de două ori. Cu toate acestea, publicul, deja prins de poveÅŸtile ciudate, nu a renunÅ£at la vizionare. Deci, o bilă albă pentru film.
Pelicula francezului Samuel Ben­­chetrit, recunoscut de juriile in­ter­naţionale atît pentru scurtmetraje, cît şi pentru primul său lungmetraj, Janis şi John, este o comedie plăcută, în buna tradiţie franţuzească,filmată în alb şi negru şi împărţită în patru capitole şi un epilog (care e cireaşa de pe tort a peliculei).
Cele patru micro-comedii de situaţie, legate prin fire delicate, i-au adus lui Benchetrit şi un premiu pentru sce­nariu la Sundance Film Festival şi o nominalizare la marele premiu în ace­eaşi competiţie.
Episoadele filmului urmăresc ac­tu­ali ÅŸi foÅŸti gangsteri, fiecare fiind cît mai nepotriviÅ£i sub denumirea pe care a purtat-o un Al Capone, spre exemplu. „Rău-făcătorul” dezarmat, hoÅ£ul de par­tituri, cuplul de răpitori bono­mi sau foÅŸtii gangsteri, acum pensionaÅ£i, se învîrt în jurul unei cantine de pe marginea autostrăzii. Unii visează la cîştiguri, alÅ£ii la vremurile demult apuse sau la glorii uÅŸor de obÅ£inut. Cu toÅ£ii, însă, sînt protagoniÅŸtii unor situaÅ£ii comice, cu accente puternice de melancolie.
Cadre interesante, o tratare a spaţiului într-o manieră jarmuschiană, un soundtrack discret şi bine gîndit, sînt doar o parte din elementele care participă la succesul filmului. succes cer­tificat de aplauzele de final ale pu­bli­cului spectator. Pe alocuri, filmul o trage bine spre ciudăţenii care aduc aminte poate şi de un alt succes de public la una dintre ediţiile trecute ale TIFF-ului, comedia neagră Aaltra, a cuplului Kerven şi Delepine.

• Regie: ✰✰✰✰
• Scenariu: ✰✰✰✰
• Imagine:✰✰✰✰✰
• Actori: ✰✰✰✰
• Priză la public: ✰✰✰✰