Personaje:

CRISTINA MULLER – 17 ani
DOCTORUL - 48 de ani
BUNI
CLARA
ELA, LAURA, EMA, DAN
FRANK, tatăl Cristinei
SOÅ¢IA lui Frank
COPILUL lor
VÂNZĂTORUL
3 PROFESORI
aceiaşi actori pot juca mai multe personaje, deoarece apariţiile lor nu se suprapun

EPISODUL I – MATY

CRISTINA: Trebuie să vă spun. Pentru asta sunt aici. Nu mai rezist şi, în plus, e şi foarte interesant. Vă promit. Mă ascultaţi, nu? Aşa-i că mă ascultaţi?
DOCTORUL: Cum să nu, draga mea.
CRISTINA: Numai tata e de vină. Mă jur. Trebuia să mă ia cu el. Ştiţi că, atunci când aveam io cinci ani, au plecat în excursie şi m-au lăsat la bunica Magda. Era mama tatălui meu. Cu buni nu m-am înţeles niciodată prea bine.
BUNI: Mă-ta a murit în accident. Nu mai e aici să îţi dea voie să faci ce vrei.
CRISTINA: După accident, tata a plecat. Nu ştiu unde, că nu mi-a spus niciodată. Într-o zi a spus că merge la biserică şi nu s-a mai întors. Era de Crăciun. Ştiţi, sărbătoarea aia idioată când toată lumea zâmbeşte la toată lumea şi când mă îmbrăcau ăştia în zână şi îmi făceau codiţe. Zână pe pizda mă-sii, că muream de ruşine şi de nervi. Oh, iertaţi-mă, o să încerc să nu mai înjur. Ce ziceam?
DOCTORUL: Plecarea tatălui, Crăciunul…
CRISTINA (îşi aprinde o Å£igară): Da, mă,… da. Crăciunul… Am primit aceeaÅŸi păpuşă în fiecare an. Åži, după ce a plecat tata, primeam de la buni câte o batistă sau un ÅŸorÅ£uleÅ£:
BUNI: O domnişoară trebuie să fie pregătită. Îi vine vremea de măritat şi trebuie să aibă de toate.
CRISTINA: ÃŽnnebuneam. Åži Maty… Maty era pisica. Pisica lu’ buni. Uneori aveam senzaÅ£ia că buni o iubea mai mult pe ea decât pe mine. Io mâncam pilaf, Maty cărniţă, io pilaf, Maty lăptic. ÃŽn plus, pe Maty o pupa întotdeauna de noapte bună. ÃŽntr-o zi, buni era la vecina Clotilde, la canastă. Mă uitam la televizor. Era singurul moment în care puteam să mă uit la Naruto. Mângâiam pisica ÅŸi mă gândeam: “Cum ar fi, Maty, dacă Å£i-aÅŸ bea eu lăpticul? Cum ar fi, Maty, dacă m-ar duce buni la stomatolog pe mine, în loc să te ducă pe tine la veterinar?” Åži atunci s-a-ntâmplat. I-am rupt gâtul. Ce e doctore, de ce te uiÅ£i aÅŸa? Am ascuns-o în beci. Când a venit buni ÅŸi a strigat prin casă:
BUNI: Maty, MatyÅŸor…
CRISTINA (în jos, spre bunică): A plecat la futut! (ÃŽnapoi către doctor) Evident, am primit o palmă de-am căzut direct în cur pe covor… Iar apoi, timp de trei zile a trebuit să citesc câte două ore din Biblie. Doar că Biblia mea avea de mult lipite în locul paginilor un manga cu Dragon Ball. ÃŽn prima noapte după ce am scăpat de Maty n-am dormit: mi-o imaginam cum iese aÅŸa, cu gâtul rupt ÅŸi vine ÅŸi se bagă lângă buni în pat. Dar a trecut repede. Buni a mai pisăit vreo trei-patru zile, după care s-a plâns tuturor că i-a otrăvit cineva pisica.

EPISODUL II -  BUNI

DOCTORUL: Eu cred, totuşi, că bunica te-a iubit.
CRISTINA: Iubit pe dracu. Buni n-a iubit niciodată pe nimeni în afară de ea. Şi, poate, pe Maty. Iertaţi-mă, dar mă enervez de fiecare când îmi amintesc. Ai mei mă lăsau la ea de câte ori mergeau undeva. Şi, de fiecare dată, mă luau după două zile cu febră şi flămândă. Când a murit mama, m-am mutat definitiv la ea.
BUNI: CRISTINA, treci şi exersează la pian. Şi te rog să duci gunoiul.
CRISTINA: Şi apoi când am mai crescut:
BUNI: CRISTINA, sunt obosită azi, ia-ţi tu ceva de mâncare.
CRISTINA: Sau:
BUNI: CRISTINA, trebuie scos covorul din sufragerie şi bătut.
CRISTINA: Cel mai nasol era când mă punea să o spăl pe spate. Odată i-am spus: Buni, oricum puţi, de ce te mai speli? Şi iarăşi trei zile cu Biblia-Dragon Ball. Adevărul e că puţea. Aşa cum put bătrânii graşi, care transpiră. Ştiu că o încurcam. Pe mama n-a plăcut-o niciodată. O auzeam povestindu-le prietenelor ei:
BUNI: Putea şi fi-miu ăsta să îşi ia una mai bună. Ce e aia bibliotecară? Să stai toată ziua între cărţi şi să nu îţi vezi de bărbat şi copil. Putea să îşi facă şi ea o afacere, să alerge, să câştige bani. Eu toată viaţa am fost şefă.
CRISTINA: …de raion! La fabrica de perdele! ÃŽn concediu mergeai singură! ÃŽl lăsai pe bunicu singur să aibă grijă de casă ÅŸi de tata! Dar faza cu portocalele m-a enervat cel mai rău. Aveam vreo treisprezece  ani, cam la un an de la plecarea lui Maty. Am primit de la mama unei colege două portocale. Buni nu-mi lua niciodată nimic, aÅŸa că eram nevoită să fur,… Åži de cele mai multe ori o încasam.
VÂNZĂTORUL: E puşlamaua lui Frank. Nenorocito!
CRISTINA: Cuvântul ăsta s-a transformat, în timp, în “Curvă”!
DOCTORUL: Povesteai de portocalele primite…
CRISTINA: Păi, da…. Am ajuns acasă ÅŸi i le-am arătat lui buni. Le-a pus sus pe bufet, cică nu erau suficient de coapte. A doua zi nu mai erau.
BUNI: Le-am dat lui Clotilde. Avea nevoie de ele. Făcea prăjituri pentru un parastas şi de ce să mai dea bani pe portocale?
CRISTINA: Şi s-a aşezat în şezlong şi a început să facă rahatul ăla de goblen.
BUNI: Cristi, nu vii să mă pensezi?
CRISTINA: Şi atunci s-a-ntâmplat. Am ieşi din bucătărie şi am aruncat un shuriken spre ea. Din păcate am nimerit-o în mână. Vedeţi, încă nu aveam suficientă experienţă. A început să zbiere, aşa că nu mai aveam de ales. Clotilde avea casa lângă a noastră şi ar fi putut auzi.. Am fugit înspre ea: Buni, buni, iartă-mă!
BUNI: Nemernico, îmi mănânci zilele. Acuma te dau. Eşti la fel ca şi curva de maică-ta. Nu mai scapi.
CRISTINA: Dar am scăpat. Am scăpat cuţitul în ea. De trei ori. Apoi am tras-o, cu scaun cu tot, până la uşa de la beci, şi acolo i-am dat drumul pe scări. Lângă Maty, că şi aşa erau ele prietene.
DOCTORUL: Păi bine, dar cum de…, n-a aflat nimeni?
CRISTINA: Pentru că, în afară de Clotilde, pe noi nu ne vizita nimeni. Iar la telefon o imitam uÅŸor pe buni…. A, ba da, mai venea din când în când poÅŸtaÅŸul, dar lui nu-i prea păsa. Iar pe Clotilde au găsit-o moartă în casă. Åžtii, ea uita mereu gazul aprins. Am intrat pe uÅŸa din spate, direct în bucătărie, pe la patru după-amiaza, când se uita la serialul ei preferat. Am anunÅ£at a doua zi o altă vecină că miroase a gaz. I-am zis că buni e plecată ÅŸi nu ÅŸtiu ce să fac. Să vezi ce se agitau toÅ£i: poliÅ£ie, pompieri, salvare. La doi metri de mine ÅŸi n-au înÅ£eles nimic. Au venit la mine să îi ceară lui buni numărul fetei lui Clotilde. Le-am dat numărul ÅŸi au plecat. Au înghiÅ£it gogoaÅŸa cu buni plecată la tratatment. (Râde) Am fost ÅŸi la înmormântare. ÃŽmi părea rău, dar ce să fac dacă punea prea multe întrebări?
DOCTORUL: Åži cum te-ai descurcat? Aveai doar treisprezece ani.
CRISTINA: Şi aşa le făceam eu pe toate. Iar macaroanele cu brânză pe care mi le dădea buni în fiecare zi le ştiam amesteca şi eu.
DOCTORUL: Åži cu banii?
CRISTINA: Păi, buni avea puÅŸi deoparte “pentru zile negre”. Åži, în plus, mai trimitea ÅŸi tata câte ceva, din când în când. Facturile le plăteam pe net. Oricum, primul lucru după ce am rămas singură mi-am luat laptopul. Mă rugasem de buni ÅŸi înainte, dar ea “nu ÅŸi nu”. ÃŽmi făcea cadou tot prosoape de bucătărie ÅŸi batiste…. Åžtii, numele meu pe net e Aikan. AÅŸa l-am cunoscut ÅŸi pe Dan. Dar încă n-am chef să-Å£i povestesc de el (îşi aprinde o Å£igară).
DOCTORUL: Åži ÅŸcoala?

EPISODUL III: ÅžCOALA

CRISTINA: Cu ÅŸcoala era aÅŸa: Nu-mi plăcea. Mă enervau profii… ÅŸi mă enervau colegii. Profii pentru că aveau mereu ceva cu mine:
Intră doi bărbaţi şi o femeie, îmbrăcaţi în costume sobre, negre, ce par a fi o uniformă a liceului şi, pe parcursul celor trei  replici, au aceleaşi mişcări din mâini, care  amintesc de exerciţiile jujytsu. Dau senzaţia că sunt la un antrenament foarte exact
PROF 1: CRISTINA, nu mai scrie pe bancă
PROF 2: CRISTINA Müller, o oră de pedeapsă pentru că ai înjurat.
PROF 3: Müller!!! Müller, trei zile de exmatriculare pentru că l-ai bătut din nou pe Peter.
(continuă exerciţiile pentru încă câteva secunde, după care se retrag)
CRISTINA: Io ce să-i fac, era un tăntălău. Åži mă enerva de fiecare dată când nu-mi dădea să-mi copiez temele. L-am bătut aÅŸa de tare încât n-a venit o săptămână la ÅŸcoală. Mai făceam ÅŸi ceva bănuÅ£i pe acolo: instaurasem taxa la budă pentru fetele mai mici: cine n-are bani, face pe ea. Până m-a reclamat Maria, dintr-a doua. A făcut pe ea, proasta naibii… Åži, în loc să plece acasă, s-a dus la profa de istorie. AÅŸa că a trebuit să inventez altceva: mi-am făcut o mică afacere bazată pe vânzarea ideilor de răzbunare. Tarifele erau în funcÅ£ie de importanÅ£a faptei. Cele mai scumpe erau problemele în dragoste. Alea nu se rezolvau cu o bătaie, sau cu o scufundare cu capul în budă. Acolo construiam scenarii: scrisori pe mail, întâlniri, campanii de discreditare. Nu era uÅŸor, dar trebuia să trăiesc ÅŸi eu din  ceva. (Pauză de gîndire) Clasele le treceam, pentru că Å£i-am zis: îmi copiam temele. Iar proÅŸtii ăia de profi îşi făceau subiectele pentru teste pe calculatoarele de la ÅŸcoală, care de mult aveau backupuri ÅŸi pe laptopul meu de acasă. Eram conectată permanent la ei. Evident că luam ÅŸi pe astea bani. Dar numai de la cei fideli. Nu puteam risca să mă prindă. Atunci credeam că voi termina liceul, că îmi voi lua maÅŸină ÅŸi voi pleca în lume. Mi-am luat maÅŸina ÅŸi am plecat, dar cu liceul…
DOCTORUL: Aş zice că te descurcai bine.
CRISTINA: Da, până a apărut Clara. Clara a fost cea mai bună prietenă a mea. Åžtii, în ÅŸcoala aia toÅ£i aveau bani, toÅ£i aveau părinÅ£i sus puÅŸi. De multe ori, o încasam numai pentru că mă luam de fiul nu ÅŸtiu cărui ÅŸef din minister, sau de “păpuÅŸa” lu’ papa bancherul. Clara părea altfel… la început. Am crezut că va fi alături de mine. Era singura care stătea ore întregi cu mine pe mess. Ne prefăceam că suntem femei mature ÅŸi agăţam bărbaÅ£i singuri ÅŸi neconsolaÅ£i. Numai că Clara s-a împrietenit cu ele. (îşi aprinde o Å£igară)
DOCTORUL: Ele?
CRISTINA: Stai să vezi: ele erau fetele cool: Ema, Laura, Ela
În acest timp intră trei fete, îmbrăcate în majorete,  care încep să execute exerciţiile specifice unui program de deschidere de competiţie. La un moment dat,  li se va alătura şi Clara. În timpul luptei dintre Clara şi CRISTINA, pe fundal se va proiecta o imagine sau un episod de confruntare din Sailor Moon.
CRISTINA: Înţelegi, nu? E.L.E. Aveau bani, aveau maşină cu şofer, care le lua de la şcoală în fiecare după-amiază. Aveau iubiţi din echipa de baschet, se îmbrăcau cum aveau chef şi nu ajungeau niciodată la director. Pentru că le acopereau alţii. Mai mult, se luau de fetele grăsuţe cu ochelari:
EMA: Bondoaco, dacă te mai prind că te uiţi la el în timpul meciului, îţi sparg faţa.
LAURA: Dragă, oja asta nu ţi se potriveşte
ELA: Trebuie să mergem astăzi la Zara. Au reduceri.
EMA: Şi să-mi iau rimel, de la Rimmel.
DOCTORUL: Åži Clara?
CRISTINA: Deja eram prietene de ceva vreme. Mă pregăteam să îi povestesc de buni şi de Maty. Aşteptam doar momentul potrivit. Până într-o zi când am întrebat-o dacă vine cu mine la ţigară. Mergeam mereu împreună, în spatele tomberonului din curtea şcolii: noi şi încă vreo 50 de elevi.
CLARA: Nu pot Cri, mă duc să dau probe la majorete. Nu pot să vin Cri, mă duc cu ele la meci. Nu pot să vin Cri, mă duc cu ele la mall.
CRISTINA: Am chemat-o într-o seară la mine.
CLARA: Cri, merg cu ele la film.
CRISTINA: Am subiectele la testul de engleză.
CLARA: OK, vin, dar stau doar zece minute.
CRISTINA: Şi atunci s-a-ntâmplat.
Scena următoare este o scenă de luptă între cele două, în stil manga, la viteză foarte mare. Lupta începe cu Clara aşezată în şezlongul bunicii, şi CRISTINA dându-i încet târcoale, până ajunge în spatele ei, şi îi taie părul dintr-o mişcare.
CRISTINA: Clara a făcut lupte în copilărie…. Dar tot s-a împiedicat… I-am tăiat mâna dreaptă… iar de acolo totul a fost o simplă formalitate. A urmat mâna cealaltă, pe urmă cuÅ£itul kunai ÅŸi lovitura de graÅ£ie: i-am tăiat capul.
Pe ecran, episodul din Sailor Moon se transformă într-o scenă de anime pentru adulţi, cu o decapitare
CRISTINA: Am trimis-o apoi în beci, să o cunoască pe buni.
DOCTORUL (în mod evident din ce în ce mai speriat): CRISTINA, e foarte grav ce îmi spui.
CRISTINA: Da, a făcut multă mizerie, ai dreptate. Mi-a luat toată noapte să curăţ. A doua zi, la şcoală era mare agitaţie. M-au întrebat şi pe mine dacă ştiu ceva de Clara şi le-am spus că trebuia să vină pe la mine, dar n-a mai ajuns. I-am aruncat mobilul în tomberonul de lângă lac, dar lăsasem pe el câteva mesaje disperate. Alea m-au salvat.
Pauză. DOCTORUL e din ce în ce mai uluit.
DOCTORUL: CRISTINA, o să-ţi fac acum un calmant. Vei adormi liniştită.
CRISTINA: Nu-mi faci nimic, că n-am terminat. Sau vrei s-o cunoşti şi tu pe buni?
DOCTORUL: Bine, dar după ce termini va trebui să rămâi aici, cu mine.
CRISTINA: Asta rămâne de văzut. (Pauză.) ÃŽn fine, am avut noroc că oraÅŸul e mare ÅŸi e uÅŸor să te fereÅŸti de belele. Da’ tot a trebuit să plec. La ÅŸcoală lucrurile erau din ce în ce mai naÅŸpa. Nu mă înÅ£elegeam cu nimeni: ele erau din ce în ce mai încrezute, afacerea mergea prost ÅŸi îmi picam tot mai multe teste. AÅŸa că, m-am hotărât să plec. Oricum, nu mai aveam chef de căcăcioÅŸii ăia. Am luat vechea maÅŸină a lui buni, câteva haine, laptopul, ceva de mâncare ÅŸi am plecat. M-au sunat de la ÅŸcoală pe mobil, după vreo două săptămâni. M-am dat drept buni ÅŸi le-am zis că am murit. De altfel, deja plătisem pe net o firmă să mă înmormânteze. “Presupusa cenuşă a tinerei CRISTINA Müller s-a întors astăzi în pământ. A murit din cauze neelucidate ÅŸi, dată fiind incinerarea, anchetatorii nu pot oferi mai multe informaÅ£ii”. Doar că au îngropat-o pe Clara. Cu toate astea, povestea ei mă urmărea. Era în toate ziarele ÅŸi pe toate televiziunile.
ÃŽn funcÅ£ie de dorinÅ£ele regizorului, pe ecranul din fundal se pot proiecta imagini din jurnalele de actualităţi,  ori secvenÅ£e de anime  cu urmăriri pe autostradă…
VOCE OFF – RADIO: „Adolescenta de ÅŸaisprezece  ani din (beep) e în continuare dispărută. PoliÅ£ia speră ca cel care a răpit-o să facă o greÅŸeală. ÃŽncă nu a fost înregistrată nicio cerere de răscumpărare. Anchetatorii nu cred că ar mai fi în viaţă, însă părinÅ£ii nu ÅŸi-au pierdut speranÅ£a”…
VOCE OFF – RADIO: „Clara Volt e dispărută de paisprezece zile. Din păcate, poliÅ£ia îşi demonstrează din nou incompetenÅ£a, neavând niciun indiciu despre fata de ÅŸaisprezece ani. PărinÅ£ii sunt pregătiÅ£i să plătească pentru orice tip de informaÅ£ie care poate duce la găsirea fiicei lor”.
CRISTINA: Până la urmă m-am oprit în (beep), unde am închiriat o garsonieră. Îmi petreceam timpul uitându-mă la Arc Angels şi conversând pe net. Aşa l-am cunoscut pe Dan.

EPISODUL IV – DAN

CRISTINA: nick-ul lui era Naruto ÅŸi de aici a pornit totul.
Pe ecran se deschide o ferestră messenger. Tot textul va fi proiectat.
Aikan: sal
Naruto: sal
Aikan: văd că-ţi place manga
Naruto: da. Ai ceva important de zis?
Aikan: dacă nu aveam nu începeam convers. asta
Naruto: yeap. Asl
Aikan: ce kkt. E fumată faza
Aikan has signed out
CRISTINA: După câteva zile m-a accesat el. I-am trimis o poză…
Naruto: wow, cool. N-ai vrea să ne vedem?
CRISTINA: Åži ne-am întâlnit. ÃŽncet-încet s-a mutat la mine. Povesteam de toate. Ne jucam pe calculator. Eu găteam… din când în când.
Intră un delivery boy cu 2 pachete de mâncare, pe care i le dă lui Dan, care începe să mănânce, preferabil din cutiuţe de fast food chinezeşti şi cu beţişoare. La un moment dat, pune cutiuţele pe jos, cu beţişoarele înăuntru. Pe tot parcursul scenei următoare Dan încearcă să o dezbrace pe CRISTINA.
DAN: Stau de o lună la tine şi încă nu m-ai lăsat să te ating. Nu crezi că ar fi cazul să trecem la lucruri mai serioase?
CRISTINA: Adică vrei să mi-o tragi. Dar eu vreau să rămân aşa cum m-am născut.
DAN: Asta-i o porcărie. O să mă faci să merg la alte femei. Şi, în plus, tu cum crezi că se fac copiii?
CRISTINA: Eu nu voi face copii. Decât să le dau drumul în lumea asta de căcat, mai bine le salvez viaţa nefăcându-i.
DAN: Hai Cri, că nici măcar nu doare atât de tare. Hai cu tata. (Hârjoneală prelungită)
CRISTINA: Åži atunci s-a-ntâmplat. Am ÅŸtiut ce am de făcut. Am făcut dragoste cu el, iar apoi…
Are loc crima în timpul actului sexual, atât pe scenă, cât şi pe proiecţie, fără arme. De preferinţă, întreaga scenă trebuie să arate în acelaşi timp destul de explicit, dar şi coregrafiat, eventual în mişcări lente, iar dublajul dintre imaginile de pe fundal şi cele din prosceniu trebuie să fie foarte evident.

EPISODUL V – TATA

CRISTINA (Urcă spre doctor îmbrăcându-se): ÃŽn fine, îţi dai seama că a trebuit să plec repede. Mi-am tăiat părul, l-am vopsit. (CRISTINA îşi dă jos peruca) Eram destul de derutată ÅŸi nu ÅŸtiam unde să merg. AÅŸa că, am decis că a venit momentul să fac o vizită pe care o plănuisem de ceva vreme. Åžtiam deja că tata s-a recăsătorit ÅŸi că eu mai am un frate. M-a sunat pe vremea când stăteam încă la buni. Mi-a dat adresa ÅŸi m-a invitat să-l vizitez, cândva…. Am ajuns pe la nouă seara.
În scenă intră tatăl, soţia lui şi un băieţel de vreo zece  ani. Se poziţionează ca într-o fotografie rusească de familie, cu tatăl aşezat pe scaun.
CRISTINA: I-am cunoscut familia (coboară şi arată spre ei ca la şcoală, cu un arătător) SOŢIA: patruzeci şi trei de ani, fericita mamă a unui copil debil. Femeie harnică, ce reuşeşte să îmbine cu success cariera cu munca la cratiţă. S-a autodeclarat salvatoarea tatălui meu.
SoÅ£ia: După tragedia prin care a trecut bietul om…
CRISTINA: Tata şi-a deschis un atelier de reparat televizioare. Nu are nimic spectaculos şi nici nu a avut vreo emoţie deosebită când m-a văzut.
TATÄ‚L: Mda… e bine că ai venit. AÅŸa vei putea să-mi cunoÅŸti minunata familie. Cât stai?
CRISTINA: Eu mă gândisem iniţial să mă mut cu el, dar în lumina noilor evenimente, mi-am schimbat opţiunile. Frank Jr. era un copil cu care nu prea aveai ce povesti. Stătea toată ziua cu nasul în calculator şi se juca cu ceva tancuri imbecile.
FRANK JR.: Nu vreau să mănânc supică, vreau la calculator.
CRISTINA: Nu prea aveam ce căuta acolo.
SOŢIA: Nu prea ştiu de ce ai venit. Tu nu îţi dai seama că îi faci numai rău tatălui tău?
CRISTINA (urcând): Şi atunci s-a-ntâmplat.
Peste familia aflată în aceeaşi poziţie, se răstoarnă de la pod o găleată cu sânge.
DOCTORUL (impacientat): Nu pot să cred. Boala ta e una foarte complicată. Am să te rog să stai puţin. (Iese)
Pauză lungă, cu muzică pe fundal. Apoi muzica se întrerupe brusc. Sună telefonul Cristinei
CRISTINA: Da. Aaa, mama! Salut. Da, sunt încă la medical ăla idiot la care m-aţi trimis, pe motiv că nu ne înţelegem.
Pe parcursul acestei conversaÅ£ii intră toate personajele ÅŸi CRISTINA începe să le picteze cu o pensulă pe care o înmoaie din cînd în cînd într-o găleată de sânge…
CRISTINA: Trecem pe la buni în drum spre casă? M-a rugat să îi luăm lui Maty de mâncare. Nu mama, deseară ies cu Carla şi cu Dan. Da, pupă-l pe tata. Te iubesc, pa!

Sfârşit