Personaje:

MAMA LUI ZUZU (în jur de 35 de ani,trasă la faţă, mâinile crăpate de la muncile casnice)
TATĂL LUI ZUZU
UN VECIN
ZUZU, 14 ani, poartă părul mai lung şi e destul de fibros pentru vârsta lui
IULIAN (16 ani) e înalt şi costeliv, blond, tuns cu breton, are coşuri pe faţă
RADU (13 ani) e grăsuţ, cu pistrui pe faţă, poartă părul scurt cu codiţă la spate
FEMEIA: 25 de ani, blondă, poartă o bluză decoltată şi fustă mini roşie
CONTROLORUL
POLIŢIST (40 de ani)
BĂTRÂNELUL
BĂRBAT la vreo 40 de ani
ŞOFERUL: bărbat la 30 de ani, masiv, tatuat, chel cu mutra agresivă
CHELNERUL, bărbat la 40-45 de ani
MARINA, nepoata chelnerului, e foarte frumoasă
MAMA LUI RADU
TATĂL LUI RADU

Fade In: interior, acasă la Zuzu, ziua

Roll credits

Mama lui Zuzu spală haine la maşina de spălat. Cîntă, fără înţeles. Toate hainele sunt controlate prin buzunare cu mare atenţie; în unele buzunare găseşte tot felul de lucruri pe care le bagă în buzunarul halatului. În camera alăturată se aude la televizor începutul unei partide de  fotbal şi două voci de bărbaţi.

Tatăl lui Zuzu(o.c.): Hai noroc!
Un vecin (o.c.): Hai noroc, nea’Gică!

Se aud paharele ciocnind, maşina de spălat porneşte.

Exterior, malul râului, ziua

Din depărtare se văd trei băieţi ce se scaldă într-un râu. Se joacă. În apropierea râului trece o cale ferată. Cei trei ies din râu. Se usucă pe dalele de beton. Stau pe burtă. Dârdâie.

ZUZU (către Iulian): Hai bă, coaie, te bagi? (Zuzu scuipă)
IULIAN (Aruncă o piatră în râu.): Păi eu am venit cu ideea…
ZUZU: Păi, da, da’…
IULIAN: Păi, da’ce? Am spus că ne băgăm, ne băgăm.

Iulian scuipă şi el printre dinţi. Zuzu se uită la Radu.

ZUZU: Tu te bagi, nu?

Radu se întoarce de pe burtă, se pune cu fundul pe dală, scoate din rucsac un pachet de ţigări, aprinde o ţigară. Ridică din umeri, semn că nu ştie ce să facă. Îi vedem pe toţi trei fumând şi scuipând printre dinţi. Iulian se întoarce către Radu şi îl împinge de umăr.

IULIAN: Hai, bă, târşă ce eşti! Ce se poate întâmpla?

Zuzu îl împinge şi el, în semn de încurajare.

ZUZU: Bă, da ce morcovete eşti…
RADU: Nu ştiu… maică-mea suferă cu inima şi…

Din depărtare se aude sunetul trenului în doi timpi, asemenea unei inimi.

IULIAN: Zi că te-ai morcovit şi gata!

Se aude trenul din ce în ce mai tare.

RADU: Nu m-am morcovit, da’…

Trenul trece în viteză. Toţi trei privesc spre el cum se îndepărtează.

Interior, acasă la Zuzu, ziua

Mâna lui Zuzu scrie finalul unei scrisori. O împătureşte şi o bagă în buzunarul unor pantaloni pe care îi pune în coşul de rufe.

Interior, acasă la Iulian, ziua

În bucătăria demodată, mâna lui Iulian bagă scrisoarea într-o oală, îi pune capacul, apoi o bagă în  dulap.

Interior, acasă la Radu, ziua

În bucătărie, mâna lui Radu pune scrisoarea pe un cofraj de ouă, acoperă scrisoarea cu ouă, apoi bagă cofrajul în frigider. Se închide uşa la frigider şi începe să zbârnâie…

Interior, tren, ziua

Un accelerat destul de vechi, cu vopseaua căzută. Banchetele de muşama sunt roase şi prin unele locuri rupte. Iulian, Zuzu şi Radu, în scara mâţei, stau aşezaţi pe banchetă. În faţa lor, femeia se fardează şi se dă cu ruj. Se uită la ei pe sub sprâncene.

FEMEIA (către Iulian): Cum te cheamă?
IULIAN: Iulian.
FEMEIA: Şi ei sunt fraţii tăi?
IULIAN (îşi caută cuvintele): Nu… îîî…
ZUZU: Suntem verişorii lui.
FEMEIA: Şi unde mergeţi?

Tăcere. Femeia îşi desface picioarele, cât să i se vadă chiloţii albi, din dantelă. Lui Iulian i se întrezăreşte o umflătură prin pantaloni. Zuzu îşi bagă mâinile în buzunare. Radu se uită pe fereastră.

FEMEIA: Şi pe tine cum te cheamă, puişor?
RADU: Pe mine mă cheamă Radu.
FEMEIA (se uită la pantalonii băieţilor): Văd că tu eşti cel mai cuminte!

Femeia se ridică şi le face semn cu ochiul lui Iulian şi lui Zuzu să o urmeze. Uşa compartimentului se închide. Radu îşi mută privirea pe fereastră. I se zbate bărbia de ciudă. Pe culoarul trenului se aude controlorul. Panicat, Radu se suie în locul destinat bagajelor şi se ascunde după ele. Controlorul deschide uşa, se uită în stânga şi în dreapta, mai scoate o dată capul pe culoar, nu vede pe nimeni. Deschide geanta femeii de pe banchetă; scotoceşte şi îi ia banii. Pleacă. Deschide uşa celuilalt compartiment

CONTROLORUL: Bună ziua! Biletele, vă rog.

Controlorul compostează. Ceilalţi revin în compartiment. Radu, priveşte pe fereastră ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Iulian şi Zuzu chicotesc complice. Femeia observă că geanta e deschisă. O controlează. Împrăştie totul pe banchetă.
FEMEIA: Bă, pulică, scoate banii!

Lui Zuzu şi lui Iulian li se pierde orice urmă de zâmbet de pe faţă.

RADU: Da’ n-am luat nici un ban, tanti !
FEMEIA: Bă, pulică, scoţi banii acum, dacă nu, chem poliţia!
RADU (aproape plângând): Tanti… da’ nu am luat nici un ban. A venit controlorul şi v-a…
FEMEIA: Şi tu unde erai?
RADU: La bagaje.

Iulian şi Zuzu se uită unul la celălalt. Nu înţeleg nimic.

IULIAN: Scoate, bă, banii, dacă i-ai luat…
FEMEIA: Ei, în pizda mă-tii, să-ţi fut eu astăzi şi mâine…

Femeia iese.

RADU: Vedeţi, bă, bulangiilor… că dacă mă luaţi şi pe mine, nu mai intram în belea…
IULIAN: Ia taci!

Pe culoar se aude glasul Femeii.

FEMEIA: Da, dom’le… trei huligani mi-au furat banii… ce nu înţelegeţi?

Uşa compartimentului se deschide.
Din perspectiva băieţilor se vede Femeia, Controlorul şi un poliţist. Cei trei stau pe banchetă, afişând o expresie de nevinovăţie.

RADU: (uitându-se la Controlor): Uite tanti, ăsta ţi-a luat banii.
POLIŢISTUL: La cine sunt banii?
FEMEIA: La ăsta micu.
POLIŢISTUL: Da’ tu de unde ştii?
FEMEIA: Păi… ei doi au coborât să-şi cumpere biscuiţi.

Toţi trei se uită unul către celălalt foarte miraţi. Controlorul îşi ridică chipiul şi se şterge cu mâneca de transpiraţie.

POLIŢISTUL: Şi tu?
FEMEIA: Şi eu ce?
POLIŢISTUL: Păi, şi tu unde erai?
FEMEIA (încurcată): Eram… şi eu îmi cumpăram biscuiţi…
RADU: Cu ce bani?
CONTROLORUL: Da, domnişoară, cu ce bani?
FEMEIA: Cum cu ce bani…? Cu banii de la pulică ăsta.

Pe culoarul trenului trece un bătrânel cu o găină sub braţ. În cealaltă mână ţine un radio.Se aude crainicul meciului:

CRAINIC RADIO (v.o.): Ne aflăm în minutul 10. Atacăm pe flancul stâng, hai băieţi! Hai că se poate!
CONTROLORUL: Domnişoară, vorbiţi frumos, că aude călătorii!
POLIŢISTUL: Buletinele!
RADU: Eu încă nu am buletin, la anu’.
ZUZU: Eu am 14 ani, da’ nu mi l-am făcut încă.
IULIAN: Şi eu… adică îl am, da’nu-l am cu mine…
FEMEIA: Chiar luna asta l-am… adică a expirat şi… e…

Controlorul scoate buletinul şi îl întinde poliţistului.

POLIŢISTUL: La prima coborâm cu toţii şi rezolvăm problema.
CONTROLORUL: Da’ eu…
POLIŢISTUL: Domnişoară, scrieţi o declaraţie şi sesizaţi în detalii exact ce şi cum. Nu uitaţi să constataţi despre ce sumă e vorba.
FEMEIA: Dom’le, erau trei mii de lei… ce să vă mai spun?
POLIŢISTUL: Scrieţi asta în declaraţie, iar de ăştia lăsaţi că mă ocup eu!
CONTROLORUL: Domnişoară, sunteţi sigură că erau… adică eu nu vreau să insinuez nimic, da’ sigur erau trei mii?
FEMEIA: Dom’le, adică dumneavoastră insinuezi că mă faci proastă?

Controlorul îşi scoate chipiul şi se şterge de transpiraţie.

Interior, acasă la Zuzu, ziua

Mama lui Zuzu, în baie, bagă haine în maşina de spălat. La televizorul din camera alăturată se aude meciul. Controlează hainele prin buzunare. Chiar în momentul când să bage mâna în buzunarul lui Zuzu, unde se află scrisoarea, se aude:

CRAINIC TV (v.o.): Goool!

Mama lui Zuzu se sperie, aruncă pantalonii în maşina de spălat, programează maşina pe 90. Maşina de spălat porneşte, camera se mută pe una din roţile trenului care pleacă din haltă.

Exterior, gară, ziua

Cei trei tineri, împreună cu poliţistul şi cu femeia privesc după tren.

Interior, o cameră în haltă, ziua

Cei trei sunt închişi în una din camerele haltei. Privesc pe fereastra cu zăbrele.

RADU: V-am spus că i-a ciordit ăla şi s-a dat cotit!
ZUZU: Bine măcar că nu ne-a întrebat de bilete…

De afară se aud glasuri. Toţi trei se lasă în jos şi pândesc. Afară, Femeia îl mângâie pe piept şi îi şopteşte ceva Poliţistului. El zâmbeşte şi-i dă o palmă peste fund. Amândoi se îndepărtează făcându-şi semne.

IULIAN (către Zuzu): Curva dracului!
ZUZU: Să moară mama dacă ăştia doi nu-s mână-n mână!

Se aud cheile în uşă.

POLIŢISTUL: Bombonicilor, care-i primul la rând?

Se învârt cheile în uşă.

POLIŢISTUL: Care vrea să se joace cu nenea?

Uşa camerei se deschide câţiva centimetri.

POLIŢISTUL: Cine-a fost băiat rău azi?

Uşa se deschide. Poliţistul e descheiat la curea şi ţine în mână pulanul de cauciuc. Toţi trei sunt după uşă. Poliţistul intră în cameră. Băieţii fug afară pe lângă el. Închid uşa cu cheia. Radu flutură cheile.

RADU: Care bou a pierdut o cheie?
IULIAN: Cine-o ia la mână acum?
ZUZU: Cine se joacă singur de-a ascunselea?

Zuzu scuipă printre dinţi.

IULIAN: Cine…

Din altă încăpere iese un bărbat. E îmbrăcat în halat şi ţine o bâtă în mână. Băieţii îl observă şi încep să fugă.

BĂRBATUL (în fugă): Futu-vă cristoşenia mamii voastre de bagabonzi ce sunteţi voi!

Băieţii aruncă cheile undeva în iarbă. Poliţistul râde şi sună mecanic din fluier.

POLIŢISTUL: Pe ei, nea’ Miluţă! Pe ei!

Bărbatul fuge înspre băieţi, dar se împiedică şi cade. În fugă, băieţii râd.

Interior, acasă la Iulian, ziua

Uşa de la bucătărie se deschide, apare o femeie în haine de casă, dă drumul la radio, se aude meciul, scoate din dulap oala în care se află scrisoarea, o pune în chiuvetă şi scoate capacul. Comentatorul sportiv anunţă egalare.

CRAINIC TV (V.O.): Ei, da! 1 la 1, în minutul 21…

Apa curge peste scrisoare.

Exterior, undeva lângă un drum naţional, ziua

Băieţii fac autostopul. Toţi trei fumează. Maşinile trec pe lângă ei. Câteodată, unul dintre ei ridică degetul mijlociu.
Trece un camion, băieţii fac cu mâna; Zuzu îi arată degetul mijlociu. Camionul opreşte. Toţi trei se uită unul către celălalt. Claxon. Toţi fug către camion. În camion se aude Meciul de fotbal.

ŞOFERUL: Unde merg băieţii?

Interior, în  maşină, ziua

Şoferul închide radioul.

ŞOFERUL: Să ştiţi că dacă nu-mi arătaţi cu degetul nu opream. Mie îmi plac oamenii care au ceva de spus în viaţă.

Tăcere. Băieţii se uită la tatuajele Şoferului. Acesta îi observă prin oglindă.

ŞOFERUL (către Radu, care stă cel mai aproape de el): Îţi place?

Radu dă din cap că da.

ŞOFERUL: Ia ridică-mi tricoul!

Radu se uită către Iulian şi Zuzu. Aceştia fac semne cu capul foarte timid. Radu  ridică tricoul. Apare un tatuaj: RĂZBUNARE. Radu îi observă şi tăieturile de pe burtă, şi îi trage uşor tricoul înapoi.

ŞOFERUL: În puşcărie l-am făcut. Nouă ani am stat la bulău. Da’ am avut noroc.

Şoferul bate cu palmele de volan.

ŞOFERUL: S-a dat decretu’ şi am ieşit, că altfel…

Tăcere.

ŞOFERUL: Bă, da tăcuţi mai sunteţi!
RADU: Nene, da’ de ce aţi făcut puşcărie?

Şoferul îşi încordează muşchii feţei. Zuzu intervine.

ZUZU: Nene, da’ cam cât e scoru?

Şoferul nu aude; se uită direct în faţă şi accelerează. După un timp, pune o frână bruscă.

ŞOFERUL: Voi nu înţelegeţi că nu eu am fost de vină? Securistul ăla nenorocit şi-a bătut joc de mine… nu am făcut altceva decât să mă apăr şi pentru asta a trebuit să stau închis nouă ani…

Şoferul îşi şterge lacrimile.

ŞOFERUL: E 1 la 1.

Deschide radioul, se aude meciul de fotbal în momentul unui fault:

CRAINIC TV (v.o.): Şi ce fault, doamnelor şi domnilor! Jucătorul parcă a fost lovit de un camion! Mai sunt opt minute până la pauză.

Interior, acasă la Radu, ziua

La televizorul din bucătărie, o mână dă sonorul mai tare.

CRAINIC TV (o.c.): Să sperăm că totul va fi bine. Încă cinci minute până la pauză.

Se deschide frigiderul. Mama lui Radu scoate cofrajul cu ouă. Îl aşează pe masă lângă o grămadă de făină. Sparge ouă. Al şaselea ou dezvăluie un colţ din scrisoarea lăsată de Radu, dar nu este observat. Cofrajul este băgat din nou în frigider. Uşa se închide.

Exterior, local, ziua

În depărtare se vede camionul. Se aude claxonul. Băieţii fac cu mâna.

RADU: Şi-acum?
ZUZU: Haideţi să băgăm ceva la maţ şi-apoi mai vedem noi.

Interior, acasă la Iulian, ziua

Apa din oală fierbe. Mama lui Iulian ridică capacul. În apă plutesc sute de bucăţi de hârtie. Apucă oala cu o cârpă şi o aruncă în chiuvetă. Ies aburi. Din aburi se desluşeşte o altă bucătărie.

Interior, bucătăria localului, ziua

Se aud două voci şi treptat se disting două siluete.

CHELNERUL (O.C.): Tu să faci cum îţi spun eu… că mă-ta mi te-a lăsat în grijă!
MARINA (o.c.): Am înţeles.
CHELNERUL (O.C.): Şi, te rog, lasă smiorcăiala…
MARINA (O.C.): Da… am înţeles.

Se aude uşa de la intrarea localului. Chelnerul iese din bucătărie. Fata, plângând, se lasă în jos, ghemuită. Ţine în mâini un cuţit şi un cartof. Începe să-l cureţe fără să se uite la el.

Interior, local, ziua

Cei trei stau la masă, chelnerul  preia comanda.
Chelnerul: Şi dumneavoastră, domn plutonier?
Iulian: Tot o ciorbă de perişoare, trei mititei, ba nu, mai bine cinci şi cam atât.
CHELNERUL: De băut v-aduc ceva?
ZUZU: Trei brifcore.
CHELNERUL: Am înţeles, să trăiţi.

Chelnerul pleacă.

RADU: Nu vă supăraţi…
CHELNERUL: Da, să trăiţi.
RADU: Puteţi să daţi televizorul puţin mai tare?
CHELNERUL: Am înţeles, să trăiţi.

Chelnerul se îndepărtează.Se aude crainicul meciului de fotbal. Sonorul creşte:

CRAINIC TV (v.o.): Şi iată-ne ajunşi în repriza a doua. O repriză ce se doreşte a fi incendiară…
IULIAN: Hai că nu mai e mult. Dacă ne grăbim, în mai puţin de o oră am ajuns.

Chelnerul se întoarce cu ciorba.

CHELNERUL: Ciorbică la domnii plutonier majori… (strigă înspre bucătărie) Marinaaaa… (aparte) Acum se fac şi mititeii… (spre bucătărie) Marina… adu nişte pâine aici la băieţi!

Marina răspunde din bucătăria restaurantului.

MARINA (o.c.): Acuma, acuma!
CHELNERUL: Dacă mai doriţi ceva…
RADU: Nu mai dorim nimic, să trăiţi!

Chelnerul îşi înconvoaie sprâncenele. Pleacă.

IULIAN: Bă, coaie, tu nu te poţi abţine?
RADU: Da’ ce-am făcut? Ce-am făcut?

Din bucătărie, apare Marina. Aşează pâinea pe masă, uitându-se pe sub sprâncene la băieţi.

MARINA: Poftă mare!

Marina dă să plece.

IULIAN (uşor emoţionat): Nu te supăra… ca să ajungem mai repede la…

De la televizor se aude gol, dat de echipa adversă.

CRAINIC TV (v.o.): Un gol primit cu prea mare uşurinţă. Trebuie mai multă concentrare. Hai, că se poate!

Toţi îşi îndreaptă capul către televizor.

IULIAN: Până la final, ne bat ăştia de ni se umflă coa…aa… stele.

Din bucătărie, se aude glasul Chelnerului.

CHELNERUL (o.c.): Marinaaa!

Marina, uşor iritată, se îndreaptă către bucătărie.

MARINA: Mă scuzaţi.

Marina pleacă.

ZUZU: Vai, domnu’ plutonier major, da’ vi s-a cam lungit ţeava puştii după Marina.
IULIAN: Auzi cine vorbeşte… Las’că am văzut eu că ţi s‑au înmuiat chiloţii după ea.
RADU: Lasă, lasă, că-mi scot eu buletinul…

Se opreşte brusc curentul. Televizorul amuţeşte, se stinge lumina.

Interior, acasă la Zuzu, ziua

Maşina de spălat se opreşte. Mama lui Zuzu scoate hainele. La sfârşit, bagă mâna în cuva maşinii, şi scoate de acolo un boţ de hârtie. Puţin mirată, încearcă să-l desfacă, dar acesta se rupe şi mai tare.

Interior, în maşină, ziua

Camionul intră într-o benzinărie. Se opreşte motorul şi o dată cu el şi meciul de fotbal. Şoferul coboară.

Interior, local, ziua

Băieţii mănâncă mititei şi beau brifcor. Sunt pe terminate. Apare Chelnerul.

CHELNERUL: Vă mai servesc cu ceva?
IULIAN: Nu, mulţumim! Doar nota.
CHELNERUL: O să trebuiască să mai aşteptaţi puţin, să pornească curentu’.
IULIAN: Ştiţi, noi ne grăbim foarte tare…

Zuzu se uită în jur, foarte panicat. Se ridică, se uită sub masă, la scaunele celorlalţi.

ZUZU: Mai bine aşteptăm să vină curentul… aaa… şi mai aduceţi-ne trei brifcore.

Chelnerul îşi încovoaie sprâncenele, suspicios. Radu şi Iulian îl privesc pe Zuzu foarte miraţi. Chelnerul dă să plece. Porneşte curentul.

CHELNERUL: V-aduc nota?

Iulian se uită către Zuzu:

IULIAN: Da… adică nu… trei brifcore.

Chelnerul dă din cap că a înţeles.

RADU: Ce faci, coaie?
IULIAN: Ai înnebunit? Aşa ajungem la noapte.
ZUZU: Fraţilor, am belit-o! Nu mai am rucsacul!

Interior, în maşină, ziua

Şoferul deschide portiera camionului, se urcă şi vede pe locul unde au stat băieţii un rucsac. Îşi strânge buzele şi porneşte camionul.

Interior, local, ziua

Între timp, pana de curent a fost remediată.

CHELNERUL: Poftiţi sucurile. Şi nota.

Pleacă către bucătărie

RADU: (către chelner) Mulţumim! (către Iulian) Bă, eu mă piş pe mine.
IULIAN: Bă, coaie, eu zic să fugim acum cât e la bucătărie, că ăsta ne omoară aici!
ZUZU: Eu zic mai bine să-i explicăm care e situaţia şi poate îşi face milă de noi.
RADU: Până vă mai gândiţi voi, eu mă duc să fac un şuşu.

Radu se ridică şi pleacă spre baie.

IULIAN: Tu n-ai văzut ce faţă are? Lu’ ăsta îi crapă guma de la chiloţi şi tot nu-i dă jos.

Din bucătărie se aud oale trântite pe jos şi un strigăt.

CHELNERUL (o.c.): Tu nu auzi? În momentul ăsta te ridici şi pleci!

Zuzu şi Iulian se uită unul către altul.

ZUZU: Bă, hai să fugim acum!
IULIAN: Ce face ăsta la baie? A adormit pe veceu?

Marina, plângând, traversează localul până la ieşire. În urma ei, chelnerul închide uşa.

IULIAN (în şoaptă): Frăţioare, am căcat-o!

Chelnerul se apropie de masa lor. Cei doi beau câte o guriţă din suc şi zâmbesc nepăsători. Chelnerul strânge meticulos farfuriile.

CHELNERUL: Mai beţi?
ZUZU: Nu… mulţumim!

Chelnerul strânge la fel de meticulos şi sticlele de suc, aproape pline, dar lasă ostentativ un cuţit chiar în mijlocul mesei. Duce toate acestea şi dă televizorul mai tare.
Zuzu şi Iulian, panicaţi, se uită la cuţit, apoi unul către celălalt. Chelnerul se întoarce.

CHELNERUL: Drepţi!

Cei doi execută comanda dintr-o mişcare.

CHELNERUL: Plutonier! Cum te cheamă?
IULIAN: Iulian.
CHELNERUL: Greşit.

Îi dă o palmă peste faţă. Radu, care tocmai dădea să iasă din baie, surprinde scena. Îşi face cruce şi se piteşte după uşă.

CHELNERUL: Plutonier! Cum te cheamă?
IULIAN (printre lacrimi): Dar v-am mai spus o dată, nene, că mă cheamă Iulian.
CHELNERUL: Greşit!

Îi mai dă o palmă. Radu de după uşă, strânge din dinţi la lovitura încasată şi îşi face iar cruce.

CHELNERUL: Plutonier! Cum te cheamă?
IULIAN (foarte rar, printre lacrimi): Mă cheamă…

Zuzu râde pe sub mustaţă de palmele încasate de Iulian şi de situaţia în care se află.

IULIAN: Mă cheamă… Ştefănescu… Petru… Iulian.

CHELNERUL: Ai răspuns corrrect, dar greşit.

Îi mai dă o palmă. Zuzu râde pe sub mustaţă. Radu, panicat, strânge din dinţi şi se uită în stânga şi în dreapta după o ieşire.

CHELNERUL: Plutonier! Cum te cheamă?
IULIAN: Mă cheamă… Ştefănescu… Petru… Iulian… şi…

Chelnerul ridică mâna, Iulian închide ochii.

ZUZU: Şi să trăiţi !
IULIAN: Şi să trăiţi !

Chelnerul îşi opreşte mâna în aer.

CHELNERUL: Buuun… Soldat! Cum te cheamă?
ZUZU: Mă cheamă Stegaru Aurelian Zuzu, să trăiţi!
CHELNERUL: Soldat!
ZUZU: Da, să trăiţi!
CHELNERUL: Ce nume cretin e ăsta ?
ZUZU: Nu pot să vă răspund la întrebarea asta, pentru că nici eu nu ştiu. Aşa a vrut tata. Să trăiţi!
CHELNERUL: Plutonier Iulius!
IULIAN: Da să trăiţi!
CHELNERUL: Unde se află mucosu’ ăla mic?
IULIAN: La W.C., să trăiţi!
CHELNERUL: Ce face acolo?
IULIAN (copiindu-l pe Zuzu): Nu pot să vă răspund la întrebarea asta pentru că nici eu nu ştiu. Să trăiţi!

Iulian se uită către Zuzu mândru. O palmă îi izbeşte faţa.

CHELNERUL: Răspuns grrreeeşit!

Zuzu râde pe sub mustaţă.

CHELNERUL: Soldat Aurelius! Răspunde la întrebare!
ZUZU: Mucosu’ ăla mic se află în post la veceu! Face pişu sau caca. Sau le face pe amândouă din moment ce întârzie aşa de mult.

Zuzu se uită la Iulian şi mai mândru.

CHELNERUL: Plutonier Iulius! Ştii să dansezi?
IULIAN: Da, să trăiţi!
CHELNERUL: Soldat Aurelius, ştii?
ZUZU: Da, să trăiţi!
CHELNERUL: Hai, invită-ţi partenerul la dans şi nu vă opriţi până nu mă întorc.

Chelnerul se îndreaptă către baie.

Interior, toaletă, ziua

Radu, care a urmărit toată scena, intră în panică, căutând un loc de scăpare. Intră într-o cabină de W.C. şi se închide acolo. Deasupra lui e o fereastră mică pătrată. La fereastră apare Marina, care bate în geam. Îi face semne lui Radu, care e suit pe vasul de w.c. să deschidă fereastra. Radu încearcă să o deschidă. Îi face semn acesteia că e înţepenită. Se aud bocănituri în uşă.

CHELNERUL (de după uşă): Căcăciosule…

Radu, panicat, trage şi mai tare şi reuşeşte să o deschidă.

CHELNERUL: Căcăciosule… te ascunzi de nenea?

Clanţa se mişcă. Radu se caţără pe fereastră. E ieşit pe jumătate.

CHELNERUL: Căcăciosule… eu zic să te ştergi la funduleţ, că intru…

Chelnerul forţează uşa şi, chiar în momentul în care intră, picioarele lui Radu dispar prin geam.

Interior, acasă la Radu, ziua

Mama lui Radu deschide frigiderul. Scoate un borcan cu dulceaţă. Observă colţul de scrisoare. Trage de el şi, o dată cu el, cofrajul cade şi ouăle se sparg. Scrisoarea abia se mai poate citi: “Mamă, nu am avut bani de cadou,… că m-am… să-ţi fac o felicitare. Vreau… spun că tu eşti cea mai frumoasă mamă de pe pământ şi să mă ierţi pentru toate… cazurile pe care ţi le fac. Te iubesc cel mai mult. Să nu-ţi faci gri… pleca… u… ştiu când mă… întorc…poa… peste… ni. Am plecat cu iuli… şi zuzu… rog… nu plângi…voi… bine… la mulţi ani. Radu”. Mama se aşează pe scaun, dă televizorul din bucătărie mai încet şi strigă:

MAMA LUI RADU: Gigi!
TATĂL LUI RADU (o.c.): Ce s-a mai întâmplat?
MAMA LUI RADU: Răducu o să întârzâie. A plecat la peşte cu Iulian şi cu Zuzu.
TATĂL LUI RADU (o.c.): Lasă, dragă, că e băiat mare. Eu, la vârsta lui…

Exterior, în spatele localului, ziua

Radu iese pe fereastră, ajutat de Marina. Fug în faţa localului, îi văd pe cei doi dansând.
Radu se întoarce mirat către Marina. Încearcă uşa. E închisă. Bate în uşă. Băieţii se întorc. Încă dansând, îi fac semne disperate să caute ajutor.

MARINA: Am eu cheile!

Radu le face semen să se calmeze. Marina bagă cheile în broască, după ce le-a scăpat o dată pe jos. Chiar în momentul când să descuie uşa, apare chelnerul. Radu şi Marina dispar.

Interior, local, ziua

Chelnerul se apropie de cei doi cu o curea în mână. Se aşează la o masă, pune cureaua pe masă. Începe să noteze cu o cariocă într-un carneţel. Cei doi dansează.

CHELNERUL: Aşa… DREPŢI ! Soldat Aurelius !
ZUZU: Da, să trăiţi!
CHELNERUL: Ai păpat bine? Aşaaa… A fost bun? Aşaaa… Soldat! Câte perişoare ai păpat tu?
ZUZU: Două perişoare. Să trăiţi!
CHELNERUL: Aşaaa… Şi câţi mititei?
ZUZU: Trei mititei. Să trăiţi!
CHELNERUL: Aşaaa…

Îşi notează în carneţel.

CHELNERUL: La care se mai adaugă pâinea… muştarul… Aşaaa… în total, trei şi cu cinci, şi cu încă cinci, plus… în total douăzeci şi unu. Aşaaa… Plutonier Iulius!
IULIAN: Da, să trăiţi!
CHELNERUL: Aud!
IULIAN: Patru perişoare şi trei mititei. Să trăiţi!
CHELNERUL: Greşit. Patru perişoare şi cinci mititei. Pentru că ai minţit, Plutonier, îţi voi trece şi consumaţia căcăciosului. Aşaaa… Patru şi cu cinci plus două şi cu trei, la care se mai adaugă pâine, muştar şi… Plutonier… Iulius… în total… ai de plătit cinzeci şi trei.

Pune punct în carneţel.

CHELNERUL: Aşaaa… acestea fiind spuse, care iese-n faţă?

Băieţii se uită unul către celălalt. De la televizor se aud departajări de la unsprezece metri.

Exterior, pe şosea, ziua

Radu şi Marina fug pe şosea şi fac semne la maşinile care trec. După un timp, apare camionul cu care au mers băieţii. Radu îi face semn; la radio se aude Gol.
CRAINIC RADIO (V.O.): Gooooooolllll!

Interior, local, ziua

Strigătul de durere al lui Iulian îl face pe Zuzu să strângă din dinţi. Iulian stă aplecat peste masă şi aşteaptă o nouă lovitură.

CHELNERUL: Fii puternic, Plutonier! Nu mai sunt decât două.

Chelnerul ridică cureaua, la televizor se aude GOL pentru echipa adversă.
CRAINIC TV (V.O.): Ce meci! Ce meci!

Exterior, pe şosea, ziua

Radu, Marina şi Şoferul fug pe şosea. În spate se vede camionul. Marina se împiedică. Cei doi se opresc şi o ridică.

Interior, local, ziua

Iulian îşi freacă fundul. Zuzu e lungit pe masă. De la televizor se aude ultimul şut pe poartă.
Toţi trei se uită către televizor. Chelnerul ţine cureaua sus.

CRAINIC TV (v.o.): Ratare, şi pierdem acest meci.

Chiar în momentul aplicării corecţiei, geamul localului se sparge. În local se vede doar Radu.

CHELNERUL: Aşaaa, a apărut căcăciosu’.

Ridică cureaua să-l lovească; apare şoferul. Îi dă un pumn chelnerului. Acesta se dezechilibrează şi cade cu faţa către Şofer. Şoferul se apleacă să-i mai dea un pumn, dar rămâne cu el în aer. Pauză lungă. Ia de pe masă carioca dintre foile carneţelului şi îi desenează chelnerului două mustăţi. Pauză.

ŞOFERUL: Băieţi, ia ieşiţi voi afară, că eu am puţină treabă cu domnul Marinică.

Toţi dau să iasă afară. Iulian şi Zuzu se opresc în faţa uşii, se întorc şi încep în grabă să devasteze localul. Ies afară.

ŞOFERUL: Aşaaa… Ei, tovarăşu Marinică, cam cât e scoru’?
CHELNERUL: Cu tot cu lovituri libere… nouă la opt?
ŞOFERUL: Corrrect, dar greşit!

Interior, în maşină, ziua

Soferului i se văd pe volan monturile de la mâini zdrelite. Zâmbeşte.

ŞOFERUL: Mă, băieţi! Da’ voi unde vreţi să mergeţi?

Pe şosea, Marina le face cu mâna.

Exterior, plajă, la mare, ziua

Radu, Iulian, Zuzu şi Marina fac baie în mare. Se joacă. Ies din mare. Se aşează toţi trei în fund, pe nisip. Radu scoate un pachet de ţigări, încep să fumeze toţi. Se aude un tren. Toţi întorc capul să vadă de unde vine sunetul. Se vede un tren care se îndepărtează, apoi îi vedem pe cei trei băieţi, aşezaţi cu fundul pe dalele de beton ale râului, cum se uită după tren. Pe malul celălalt al râului apare o fată care seamană perfect cu Marina. E însoţită de încă două fete. Toate îi observă pe băieţi. Îşi dau jos hainele.Rămân în costume de baie. Se bagă în apă. Băieţii se uită unul către celălalt. Zâmbesc.

TOŢI TREI: Bombăăă…

Sar în apă.

Interior, acasă la Radu, ziua

Roll credits

O vedem pe mama lui Radu care reciteşte scrisoarea. Duce mâna la inimă şi se aude un strigăt.

MAMA LUI RADU: Raaaduu!!!

FADE out