N-am vreme de pierdut, nici puzderie de semne de pus în pagină, redactorul şef adjunct care se ocupă de imaginea noastră editorială nu mă lasă cu mai mult de 5000. Ca atare, o să vă propun un punctaj strict al asociaţiilor pe care le-aş crea, sau la care aş adera instantaneu, şi care să reprezinte activ, în viaţa publică, enervările mele de fiecare zi.

1.Asociaţia de protecţie a fumătorilor conştienţi. Care să ceară spaţii cuviincioase de sinucidere individuală şi colectivă pentru toţi aceia care cred că au dreptul să moară din ţigară, nu de accident stradal, nu de alcoolism, nu de intoxicare cu gaze de eşapament, nu de decuplare de la aparatele care te ţin viu când eşti mort demult. Şi nici de ruşine că dai mâna cu politicienii corupţi, nici de spaimă că vor trebui să-şi ia înapoi promisiuni, fiindcă statul, criza sau nesimţirea vecinului nu le permite să muncească şi să-şi ţină promisiunile. Cum nu vreau să mor de stres, chiar dacă, probabil, din asta o să mi se tragă: dar nu există reglementări europene împotriva stresului la locul de muncă în universităţi. Eu vreau, conştient, să mor de ţigară, nu de minciună.

2.Asociaţia de protecţie a persoanelor care vor să doarmă sub copaci. Nu în trenul care stă pe linie cu cinci ore în plus faţă de programul afişat. Nu în blocajul de maşini de pe şosea sau de pe stradă. Dacă există consumatori de droguri protejaţi de stat ca să se lase, pe banii mei, atunci eu vreau persoane care să poată dormi sub copaci vii, protejate de stat să aibă copaci vii.

3.Asociaţia de protecţie a bărbatului responsabil, care ştie să repare lumina când s-a ars siguranţa, ştie să bată cuie şi să-l ia de guler pe nemernicul care-i ciupeşte iubita de fund. Specie pe cale de dispariţie, pentru care ar trebui să se creeze, la nivel global, un sistem coerent şi consecvent de protecţie şi recuperare. Dacă împotriva dispariţiei tigrului, elefantului şi căluţului de mare sunt asociaţii, fundaţii şi programe mondiale de protecţie, bărbatul viu şi responsabil, ameninţat din toate părţile de medii, studii feministe şi meciuri de fotbal ostile, trebuie şi el protejat prin acţiuni pe termen mediu şi lung, concertate la nivel mondial. Doamnelor, vă rog, reveniţi-vă! Trebuie să acţionăm!

4.Asociaţia persoanelor care detestă Papagalii Politici şi păpuşile Barbie vii, care le scriu şi apoi le recită de capul lor textele papagalilor. Ar trebui să creăm programe şi proiecte coerente pentru reprezentarea minusculei noastre comunităţi, ca şi activităţi specifice de detoxifiere mediatică, contracultură şi protecţie faţă de prostia masificată care are, MEREU, consecinţe antidemocratice.

5.Asociaţia de intervenţie directă împotriva posesorilor de SUV-uri. Care te împing de pe drumul naţional şi autostradă, fiindcă tu eşti cretin şi mergi legal, cu 90 sau 120. Libertatea noastră de expresie ar trebui legiferată pînă la limita pictării de măscări pe SUV-urile parcate pe trotuar sau pe… spaţiile verzi din faţa blocurilor ceauşiste. Cu extensie de circumstanţe atenuante pentru zgîrierea cu cheia, atunci cînd blochează străduţele mici, de nu mai poţi ajunge nici acasă.

6.Asociaţia creştinilor, ortodocşi, catolici şi greco-catolici (sau ce vreţi dumneavoastră, însă practicanţi) care refuză atît catehizarea forţată a copiilor în grădiniţe şi şcoli, cât şi viitura de ipocrizie politicianist-religioasă care curge pe toate canalele media. Nu am ştiinţă din cîţi membri s-ar compune ea, dar cine ştie?! Minciuna de partid şi de stat – a crucilor de cameră tv, a parastaselor cu zi liberă aprobate de guvern etc. – trebuie să înceteze! Altminteri orice credinţă în Dumnezeu  se dovedeşte dictat media. Deci manipulare. Statul secular este unul dintre cele mai importante cîştiguri ale democraţiei de tip european. N-am voie să mă opun, public, amestecului bisericii, oricare ar fi ea, în şcoală? Păi, atunci, cum rămîne cu Declaraţia universală a drepturilor omului? Vreau educaţie creştină pentru copilul meu? I-o ofer acasă şi la biserică. Nu mi-o impune sistemul.

Nu-i aşa că, dacă  ne trece prin cap, mie sau altcuiva, să creăm asemenea asociaţii, nici un tribunal din România nu va fi de acord să le întregisteze? În schimb, asociaţia părinţilor ălora care vor ca pruncii români să studieze Creaţionism Ştiinţific (sic!) e, după cîte ştiu eu, înregistrată legal. Nu-i aşa că ar trebui să ne recăpătăm măcar dreptul de a ne opune raţional şi colectiv atunci cînd ni se dictează ce avem şi ce n-avem voie, ca unor preşcolari, fără ca nimeni să ne audă părerea? Cu paşi şireţi, satul global devine pe zi ce trece un imens spaţiu al ipocriziei legalizate. Care va legaliza, mîine poimîine, tăierea capului nostru (civic şi moral, nu fizic, fireşte) fiindcă nu minţim suficient de convingător, fiindcă refuzăm să împlinim 85 de ani în stare de legumă, fiindcă ne încăpăţînăm să le permitem copiilor noştri libertate de conştiinţă şi drept de a alege singuri.

Ofer atitudine critică. Aştept acţiune (Adică, voiam să spun, aştept provincia…).