De ce ar fi ei mai deosebiţi decât alţii? De ce s-ar scri­e, vorbi despre ei? Îşi aleg me­seria, apoi urmează facultatea de profil. Adică Teologia, cu T mare şi sfânt. Dar dacă, în loc de chemare, ar fi mai ales vorba de moştenire sau bani? Tatăl-preot are deja case de vacanţă, apartamente, iar de plătit nu plateşte cheltuielile domestice. De altfel, şi copiii care au părinţi din zona drept, învăţământ, actorie sau medicină au, de multe ori, o înclinare spre aceleaşi domenii.

Se tem de Iadul cu flăcări şi cazane şi vor să ajungă în Raiul acela din pliantele colorate, cu leul care se îmbraţişează cu copilul, iar veveriţa cu ştrumpfii. Dar câţi oameni, atâtea caractere. Pe lânga cei cu care poţi să vorbeşti relaxat despre ceea ce crezi tu, fără să-şi facă cruci şi să-ţi dea sfaturi, mai sunt şi cateva tipuri “extreme” (dar destul de des întâlnite).

Tinere fete

Profil 1: Bârfitoarea. Se trezeşte de dimineaţă, merge, cu ochii încă lipiţi de somn, la biserica cea mai apropiată. Printre rugăciuni, se uită în jur care dintre colegi a venit, cine e cu cine, ca apoi, întorcându‑se în cămin, să aibă despre ce să vor­bea­scă toată ziua.
Profil 2: Cea cu “frică-de-Dum­ne­zeu. Merge la mănăstiri, pupă icoanele, vorbeşte des cu duhovnicul, îi pare rău că băştinaşii australieni nu sunt creştini ortodocşi/catolici, pentru că au să moară “într-un alt Dumnezeu, care nu e cel adevărat”; nu copiază la examene că e păcat, nu înţelege nimic din ce se întamplă azi (”Am auzit că-n discoteci oamenii nu merg doar ca să danseze”). Nu se poate uita la filmele în care oamenii se „pupă”, îşi face de lucru exact atunci „când se întâmplă”. Se visează totuşi cu un soţ şi cu o familie; dar nu-i place nimeni, pentru că “nu o înţelege nici un baiat”.
Profil 3: Ipocrita. Îi place să mă­nân­ce bine, să doarmă mult şi să piardă vremea, preferabil să aibă şi bani suficienţi pentru cele de mai sus. Şi, cum planurile de viitor conţin aceleaşi dorinţe, s-a hotărât să vină la teologie, de unde poate să iasă (fie prin căsătorie, fie prin catedră la şcoală, fie prin ambele) „preoteasă”: preferabil la ţară, unde se câştigă mai mult.

Tineri domni

Profil 1: Scepticul. Vrea o soţie imediat după ce termină facultatea (ajută la perspectiva unei rapide hirotonisiri); aşa că, din anul al doilea,  începe să caute. Întâi în afară, prin localuri ori discoteci. Devine frustrat că fetele nu-l plac; ajunge la concluzia că „toate sunt curve” şi vor bani, şi că mai bine să-şi „ia” una de la facultate, mai dezgheţată dar totuşi cuminte.
Profil 2: Moralizatorul. Urlă la seminarii că oamenii de azi sunt stricaţi, că nu mai există credinţă, că lumea s-a transformat în Sodoma si Gomora. Apoi se afla că prietena lui (nu de la Teologie) e gravidă, asa că se căsătoreşte pe fugă. Protestează că sunt doar barfe; totuşi, la şase luni după nuntă, se naşte copilul.
Profil 3: Dezgheţatul. El nu ţine la puritate şi curăţenie “trupească”, nu are precepte morale puternice. Aşa că ziua merge la slujbă, uneori predică în faţa tuturor pentru că l-a rugat un profesor-preot, iar noaptea merge în oraş cu prietena şi prietenii… mireni. Şi se îmbată. A doua zi, se trezeşte mahmur şi pleacă la examen, unde copiază sau îşi ameninţă, prin semne, colegii că vor primi bătaie dacă nu-l ajută.
În societate se bucură de o mai mare consideraţie din partea celorlalţi. Imaginaţi-vă: În tren, o oră matinală. Intră un băiat îmbrăcat în jeanşi, cu hanorac şi încălţăminte lejeră. Se aşează lângă bătrânica de la fereastră, dar nu prea vorbeşte. O staţie după, urcă un băiat la costum, cu servietă, care imediat se va implica în discuţiile celor din compartiment despre munca în străinatate („Tot mai bine la tine-n ţară!”), boli („Să ne dea Dumnezeu sănătate”) şi, bine-nţeles, religie („În Moldova, la moaştele sfintei…”). Aici se va face instantaneu remarcat, fiindcă vorbeşte în pilde. Nu dă citate, dar totuşi are deja nişte idei formate (dar de alţii) pentru vârsta lui (Ceilalţi: „Doar 23 de ani? La Teologie? Şi ce credincios şi cuminte e! Ce fericiţi sunt ai tăi cu aşa un băiat!”).

Se împart, de multe ori, între ce „ar trebui” să facă şi nevoile generate de adolescenţa târzie (X-Generation?). Pun în balanţă: să mă rog sau să merg în oraş? Aşteaptă să se termine postul ca să poată mânca bine, sau aşteaptă ora 12 a.m. de vineri spre sâmbătă pentru a mânca din nou carne. Se închină de trei ori la fiecare biserică, deşi cea din cartier încă nu e sfinţită. Deja sunt pe pârtie şi nu se pot opri; totul este primit de-a gata, de la părinţii credincioşi sau preoţii de la facultate. Nu mai e loc de chemare sau revelaţie, maşinăria funcţionează.
La ora zece seara,  tânărul iese în oraş, la Casino. La aceeaşi oră, vine din oraş acasă fata;  şi, încă beată, se aşează în genunchi, cu cartea de rugăciuni în faţă. La aceeaşi oră, părinţii lor se felicită pentru copiii ajunşi adulţi, care şi-au găsit drumul.

1. Ada Milea, Aria colivei, de pe albumul  De ce fierbe copilul în mămăligă.. Bine-nţeles că se poate schimba, la rigoare, cu  “catolică” etc.